Pandemia, carantina și nu numai – sub lupa invitaților redacției. Voci importante din Arad au acceptat provocarea de a scrie un Jurnal Special

    de Alin Olteanu | 19 aprilie 2020, 6:13 PM | Contributors | Recomandările editorilor | Special

    0

    De la ce a plecat „nebunia” asta frumoasă? Hm… a plecat de la faptul că într-o seară, sătul în „izolare”, metaforică bineînțeles, de atâtea aceleași fețe pe ecranul TV –  nu mă refer neapărat la politicieni, ci la aceiași și aceiași eterni analiști, abonați să spună, după caz, aceleași și aceleași plăci modificate funcție de tragedie– mi-a trecut prin minte o întrebare. Una la care atunci nu aveam nici măcar un răspuns pe care să îl cunosc. „Oare ce cred oameni importanți din Arad (a se înțelege că nu am pus cuvântului „oameni” decât un singur „i”) despre situația în care ne aflăm, România și Aradul deopotrivă. Oare ce au de spus? – m-am gândit, moment în care am și pus mâna pe telefon.

    „Lajos! (Lajos Notaroș e, de ani de zile, comentatorul oficial al Special Arad, însă, mai presus de astea, e prietenul meu, filosof, profesor și jurnalist deopotrivă – nota mea). Ce zici tu să invităm cât mai mulți oameni importanți din Arad, exclus oameni politici!, să spună ce părere au despre perioada asta, cum se simt și, în final, să îi rugăm să facă parte din proiectul nostru și să scrie? Da, să scrie orice doresc, să își spună părerile.” Și mi-a răspuns imediat: „O! Eu sun pe acela, pe acela, pe…”… „Ok, Lajos. Adevărul contează și părerile lor, nu ale noastre. Vorbim cu mai multe personalități, cu oameni care înseamnă ceva în Arad, să publicăm de Paști. Ne înțelegem cine cu cine vorbește, le spun și colegilor, să întrebăm pe mai mulți, fiindcă sunt mulți oameni ale căror opinii nu sunt cunoscute, unii nedorind să spună nimic decât… nu în fața Marii Adunări…,alții stând… și cum, cine dorește, cine nu, cui îi place să scrie, cui nu. Hai că mă pun pe sunat. Fa-o și tu!”. Și am început să sun, nu pe toți la acea oră târzie din noapte, adică după 22. Și a doua zi am făcut-o… și le-am dat tuturor aproape patru zile pentru „bun de tipar”.

    Așa am început. Am sunat foarte mulți arădeni pe care îi bănuim că au opinii bine formulate, dar mult nespuse, bine întemeiate, dar nepropuse, bine argumentate, dar fără priză la „oficiali”. Poate pe unii o să îi supărăm pentru că nu i-am sunat, poate că pe unii o să îi enervăm fiindcă ne-am permis să nu le cerem părerea, poate că unii o să ne arate obrazul că nu ne-am adus aminte la timp de ei… Revenind, am sunat zeci de oameni, pe unii cunoscându-i, pe alții nu, unora „cerșindu-le” reacția, altora spunându-le că într-adevăr contează să spună ce cred, că trebuie să fie mai multe voci, că trebuie „voce”, că e nevoie de mulți pentru o „voce”. Să spună, să ceară, să explice, să se revolte, să exprime, să spună, să critice, să povestească, să își imagineze, din nou… să spună ce cred, să spună! Unii ne-au refuzat din start, alții au acceptat, dar după două zile au sunat să își ceară scuze că nu o să reușească, alții nu ne-au răspuns la telefon (o să fie și o altă ocazie, vă promit!). În fine, reacții și reacții, cum e normal.

    „Povestea” pe care o compun și o scriu cei care au spus „Da” este specială și îndeamnă la meditație în izolare.

    Vă mulțumesc tuturor celor care ați ales să vă spuneți părerea în paginile Special Arad, aceasta devenind „eternă” atât cât trăiește Internetul, vă mulțumesc și celor care ați răspuns la telefon și ați refuzat din motive obiective, vă mulțumesc și celor care nu ați răspuns la telefon din cauza crizei.

    Așadar, în continuare dau „cuvântul” invitaților ziarului. În rest… sunt sigur că o să existe comentarii.

    Alin Olteanu
    Redactor șef Special Arad

    Cu voia dumneavoastră, a cititorilor, trei precizări: 1.Textele de mai jos le-am publicat în ordine alfabetică, neavând niciun alt criteriu de postare; 2. Din partea redacției am desemnat-o să scrie pe Raluca Medeleanu: 3. La fiecare câteva ore, în articolele de deschidere ale Special Arad o să postăm câte trei dintre textele de mai jos.

    •  Simion Apreutese, CEO International Alexander Holding: O nouă lume, aceiași oameni!

    Cum să definești o asemenea perioadă? Cum să o poți compara cu ceva, când nu am mai trăit așa ceva? Din ce perspectivă să privești? Ca om, în primul rând?! Responsabil pentru siguranța celor dragi?! Apoi ca om de afaceri responsabil pentru siguranța și stabilitatea angajaților!? Citește continuarea AICI

    •  Gyuszi Balint, antrenor UTA Arad: Dor

    Eram în clasa a IX-a, stăteam în bănci, nu tocmai cuminți, așteptam ora de limba română. S-a făcut liniște în momentul în care a intrat profesorul Bâldea, un om pe cât de mic de statură, pe atât de impunător ca atitudine. Citește continuarea AICI

    •  Valer Blidar, președintele Grupului de firme Astra: Pandemia ne creează mari probleme

    Declararea la nivel mondial de către OMS a Pandemiei de Covid-19 și mai apoi declararea de către Președintele României, prin Decret Prezidențial, începând cu 16.03.2020, a Stării de Urgență, dacă nu e gestionată corect, ne pot face să intrăm într-o criză economică severă al cărei efect va fi dezastruos. Citește continuarea AICI

    •  Romulus Bucur, scriitor, critic literar: din amintirile unui urs sedentar

    Zilele trecute mi s-a năzărit să recitesc niște povestiri chinezești din dinastia Tang. Cu ocazia asta, că tot aveam scannerul la îndemînă, mi-a venit ideea să și digitizez vreo două dintre ele pentru studenții mei. În timp ce făceam asta, am realizat că e vorba de una din primele mele lecturi de carantină, dacă nu chiar prima și mi-am adus aminte de prima carantină. Citește continuarea AICI

    •  Călin Coman, fondator & creative director Handsome: Totul va fi bine, dar altfel… în noua eră post-epidemie

    „Post-epidemie” este un cuvânt care va căpăta tot mai mult sens, mai ales că suntem o generație care, în afară de criza financiară din 2007-2008, nu a cunoscut evenimente majore și memorabile care să rămână imprimate în conștiința colectivă. Citește continuarea AICI

    •  Eugenia Crainic, jurnalist: Drumul spre noi înșine

    Se făcea că eram din nou copil, într-o zi luuungă de vară, cum numai zilele din verile copilăriei pot fi și purtam un dialog cu bunica, așa cum făceam mai mereu când voiam să aflu un răspuns fără întârziere. Bunica, iute la minte și veșnic cu câte-un răspuns pregătit, chiar și atunci când nu era sigură că spune bine ce spune – dar de asta mi-am dat seama mult mai târziu –, trăgea adânc aer în piept și mă lumina… Citește continuarea AICI

    •  Francisc Demeter, om de afaceri, director general Elecon Plus: Ce este legea?

    Un răspuns foarte interesant este următorul: Legea este o barieră, cățeii trec pe sub ea, leii sar peste ea, iar fraierii se opresc în fata ei și rămân acolo. La noi în țară nimeni nu vrea să fie fraier. Cățeii sunt mulți și visează să ajungă lei. Citește continuarea AICI

    •  Florin Deznan, om de afaceri, proprietar RDF: Mi-e dor de mama, mi-e dor de tata!

    E Paștele și stau în casă. Vorbesc cu părinții la telefon și mă bucur să-i aud că sunt bine. Sunt optimiști. Era să zic că sunt pozitivi, dar în perioada asta acest cuvânt, pozitiv, nu este cel mai potrivit. Sunt pozitivi ca stare de spirit. Citește continuarea AICI

    •  Sorin Drache, Retail & Marketing Manager: Fără titlu

    Nu am titlu la articolul ăsta. Nu de alta, dar nu am vrut să scriu nimic legat de „noul coronavirus” în titlu, așa cum scriu și insistă toate publicațiile, televiziunile și, de fapt, toată media. Așa că o să înșir doar câteva rânduri despre situația asta în care fie că ne place, fie că nu, suntem împreună. Citește continuarea AICI

    •  Anca Giura, profesor de limba și literatura română: „Într-o lume în care toate se risipesc ca un fum, dorința nemuririi nu ar fi cuviincioasă”

    M-am întors la Amos Oz în zilele de carantină, așa cum m-aș fi întors la mine însămi, străina din oglindă. În minunatul volum de interviuri „Din ce este făcut un măr?”, fascinantul autor israelian ne reamintește că revalorizarea cărților și a scriitorilor în agora este semn clar de criză socială majoră. Citește continuarea AICI

    •  Teofil Grădinaru, jurnalist: Zodia coronavirusului sau vremea decontului

    În aceste zile s-au spus şi scris tone de cuvinte, mii de informaţii, sute de scenarii, având ca temă coronavirusul de tip nou. Într-atât a devenit toată lumea expertă pe acest subiect încât vestiţii „cercetători britanici”, subiecţii atâtor poante, au fost copleşiţi. Citește continuarea AICI

    •  Gheorghe Hodrea, arhidiac dr.: Rugăciune şi calm vs. pandemie şi pustiu

    Am trăit să o vedem şi pe asta! Şi nu doar să o vedem, ci şi să o simţim pe pielea noastră, tăbăcită de atâtea şi atâtea încercări. Dacă în urmă cu o bună bucată de vreme, într-o după-amiază, pornindu-mi pasul prin cartier, pe binecunoscutele alei dintre şi mai cunoscutele blocuri vechi de zile, m-a încercat o mare dezamăgire: Citește continuarea AICI

    •  Doina Inklovits, psiholog, psihoterapeut: Cine s-ar fi gândit că un virus poate fi un examen de viață?

    Privesc lumea din jur și simt că parcă s-a tras cortina și a început apoi un nou spectacol. Pare un film, dar e chiar viața mea de zi cu zi. Mă întreb cum am ajuns aici, doar eu cu mine, captivă în gânduri, cu probleme existențiale, cu emoții, ținută ca într-o cutie, o cutie a Pandorei. Citește continuarea AICI

    •  Claudia Iuga, purtător de cuvânt IPJ Arad: Și asta va trece…

    Nimic din ce am învățat în școală nu m-a pregătit pentru vremurile astea. În nicio școală, fie ea militară sau de studii superioare. Nimic din ce-am trăit nu m-a pregătit pentru ce se întâmplă acum, chiar și revoluția m-a prins destul de mărișoară, așa că ceva habar pot să spun că aveam despre războaie, gloanțe, frică și stat în casă. Citește continuarea AICI

    •  Zoli Lovas, actor Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad: Scrisoare adresată TEATRULUI

    Dragă TEATRULE! Îmi e tare DOR de tine! Sper că și ție de mine! Personajele mele sunt bine. Întreabă de tine! Nu știu ce să le spun! Ele sunt ascultătoare. Da. Jur! Poartă mască. Cu schimbul! O zi aia veselă. O zi cea tristă. Citește continuarea AICI

    •  Mihai Maci, profesor universitar, analist și critic: Îmblânzirea singurătății  

    Nu trebuie să căutăm rațiuni pozitive unei realități care numai pozitivă nu e. Criza pandemiei a căzut – fără veste – peste noi toți, scoțându-ne din circuitul preocupărilor noastre și forțându-ne să ne adaptăm la ritmuri pe care cu greu le-am fi imaginat înainte. Cu toții ne dorim ca “starea de urgență” să se încheie cât mai repede și să revenim la (o) normalitate (care, acum, e intens colorată de speranțele noastre). Citește continuarea AICI

    •  Valer Mărginean, șeful Poliției Locale Pecica: Gigibecalismul – virusul nostru mortal

    Proprietar de oi, terenuri, fabrici, dar și de echipă de fotbal. Șmecheraș de drept comun, incult și needucat, ortodox habotnic, un adevărat „ostaș al Domnului”, dacă ar fi să credem în cuvintele lui, Gigi Becali este un lăudăros, care face rating televiziunilor ca o manea de salam sau vijelie. Totuși, în acest fanfaron vedem societatea românească așa cum este ea. Citește continuarea AICI

    •  Raluca Medeleanu, jurnalist Special Arad: Un tiran numit coronavirus

    Nu îmi e frică de o boală. Nu îmi e frică de ideea că aș putea muri. Mai mult mă îngrozește că mă simt pentru prima oară în viața mea captivă. Că pentru prima oară simt că mi se ia libertatea, cea pe care am prețuit-o, cred, mai mult decât pot simți alții de vârsta mea. De când mă știu, am fost înconjurată de povești despre lipsa de libertate. Străbunicul meu a fost dus la Canal. Citește continuarea AICI

    •  Lizica Mihuț, profesor universitar: Sărbători Pascale mai ALTFEL

    Sfintele Sărbători de Paște NU seamănă cu cele precedente din multe puncte de vedere. Dar dincolo de izolare, parcă niciodată, români și neromâni nu s-au descoperit a fi atât de răi, atât de animați de ură și încrâncenare, atât de „mânați” de a se discredita, adesea la „umbra” anonimatului, neavând curajul de a semna atacurile la persoană și mizeriile expuse pe rețelele de socializare. Citește continuarea AICI

    •  Tristan Mihuța, jurnalist: Viața în micul univers, pe timp de pandemie

    E dimineață. E puțin trecut de ora șapte. Mi-am hrănit câinii, pisica și ies pe terasă, să-mi beau cafeluța și să fumez o țigară. De fapt, merg două, la cafea. Sunt sus la etaj, ca să văd peste grădini și ca să pot admira minunăția Creatorului – pomii care gem sub povara florilor. O mierlă dă serenada dimineții tuturor vecinilor. Face echilibristică pe rămurelele cele mai înalte și cântă. Citește continuarea AICI

    •  Filip Miuțescu, om de afaceri: O boală a societăților bogate

    Față de alte molime care ne-au lovit de-a lungul timpului, aș cataloga această pandemie ca o boală a societăților bogate. La urma urmei, cine are cel mai mult de suferit? Oamenii bătrâni. Oamenii ajung să trăiască mult în societățile cu un stil de viață sănătos și cu sistem de sănătate avansat, apanajul statelor dezvoltate. Citește continuarea AICI

    •  Emilian Pintea, ziarist, consultant: Închide televizorul și dă inima mai tare! Vezi apoi ce înseamnă exact pandemia asta pentru tine

    Închide televizorul și dă inima mai tare! Vezi apoi ce înseamnă exact pandemia asta pentru tine. Când m-am mutat din Arad la București am avut o sută de motive. Mulți de-acasă îmi spuneau că bine am făcut: de-acolo se dă ora exactă, îmi spuneau. L-am adoptat și pe acesta așa că de câte ori apoi, prietenii arădeni mă gratulau cu apelativul mitic îi întrebam brusc cât e ceasul. Citește continuarea AICI

    •  George Pleșca, purtător de cuvânt ISU Arad: Gânduri

    Mă uitam la știri, da eu mă uit la știri și citesc știrile, e scris in fișa postului. Însă mă uitam și înainte… nu fac parte din cei care nu deschid televizorul. Nu îmi amintesc când am auzit prima dată despre coronavirus și am trecut tot atât de repede peste știre mai ales fiindcă era vorba de China. Pentru mine China e undeva departe. „Ați auzit domn’ maior de virusul ucigaș din China?”. Citește continuarea AICI 

    •  Gheorghe Schwartz, scriitor: Dar sufletul?

    Când am fost solicitat să scriu pentru Special Arad, am întrebat, desigur în mod absolut inutil, la ce să mă refer, de parcă ar mai fi în presa zilei vreun subiect în afară de Covid19. Nu sunt specialist în materie, așa cum au devenit peste noapte nenumărați contemporani, așa că nu voi face decât să-mi pun cu voce tare câteva întrebări. Citește continuarea AICI

    •  Gheorghe Seculici, președintele Camerei de Comerț Arad: O experiență pe care o va folosi următoarea generație

    Emil Cioran spunea „bolile ne-au fost date să ne aducă aminte că între noi și viață, contractul poate fi reziliat în orice clipă”. În România, fiecare din noi trăim acum această etapă a vieții, pe care în mod sigur nu au trăit-o și nu li s-a mai întâmplat ultimelor trei generații. De peste 80 de ani, ne-am obișnuit cu liniștea și bunăstarea care s-au instalat firesc în viețile noastre, pentru că de la Al Doilea Război Mondial, continentul a trăit multe momente de liniște. Citește continuarea AICI

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    7 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.