M-am întors la Amos Oz în zilele de carantină, așa cum m-aș fi întors la mine însămi, străina din oglindă. În minunatul volum de interviuri „Din ce este făcut un măr?”, fascinantul autor israelian ne reamintește că revalorizarea cărților și a scriitorilor în agora este semn clar de criză socială majoră.

Da, este puțin neliniștitor că pe perioada carantinei, foarte mulți citează din cărți, comandă cărți, se calmează prin cărți. Nu așa era în comunism, în fond? Într-adevăr, în vremuri de recluziune, căutăm cărți să ne lumineze calea. Și atunci din ce este făcut un măr?

Îl voi parafraza pe Amos Oz și mă voi autochestiona. Din ce este făcută o carantină? Din familie, din texte, din pâine home made, din rugăciune, din anxietate, din șoc, din reziliență, din rezistența la fake news, din interiorizare, din reinventare, din selectarea prietenilor veritabili, principiali. Din curaj și din conștientizarea că sistemul medical e pâinea noastră cea de toate zilele. Din domolirea fricii de neant.

După cum ar fi spus Marguerite Yourcenar: într-o lume în care toate se risipesc ca un fum, dorința nemuririi nu ar fi cuviincioasă. Așadar… Iar după ce o criză trece, din nefericire, rămân fricile. Apropo, nu hrăniți fricile! Precum PET-urile din piața publică în urma unui concert, dis-de-dimineața fricile poluează spațiul. Asa a fost și în 1989. Mult a durat să ne tot lingem rănile. Așa e după orice cataclism social, sanitar și altele asemenea. Dar acolo unde febra este mare, există o mare șansă ca organismul democratic și social să dezvolte anticorpi puternici. Care să instituie prosperitatea și sănătatea socială. Fiecare dintre noi își va vindeca cum va putea rănile sufletului. Dar toți avem obligația să vindecam spitalele, sistemul de educație, satul, orașul, județul, provincia, țara, continentul, căci avem acum șansa să igienizăm comunitățile de virusul indolenței și al lipsei de curaj.

Anca Giura
Profesor de limba și literatura română, blogger