joi, 20 iunie, 2024

Special Arad Logo

    Visul unei veri de grevă

    de - | 5 iunie 2023, 8:21 AM | Specialiștii | Topic special

    4

    În curând se încheie încă o minivacanță. Locuitorii patriei se întorc de la munte, de la mare, din Mexic sau din Asia și sperăm măcar de data asta să avem mai puține carnagii pe șosele.

    Mult pătimesc șosele patriei, țara noastră de dor cum a numit-o însuși regele Charles citând din Eminescu, „Ce-ți doresc eu ție…”! Și atunci am înțeles că un rege străin ne iubește mai mult decât un Președinte de-al nostru, sibian. Parcă numai profesorii pătimesc mai mult ca înseși șoselele românești.

    Se întorc comentatorii, vin în valuri, se pregătesc de un nou atac pe rețele. Victima lor preferată: profesorimea. Un animal polimorf cu sute de mii de brațe, asta e dăscălimea. Și toți îi dăm cu insecticid în ochi. Ne place iritabilitatea, iubim scandalul, suntem un popor nervos, ne-a dovedit-o Caragiale. Însă l-am linșat; așa de tare ne-a enervat marele dramaturg, atâta l-am înjurat la 1900, încât s-a autoexilat la Berlin și a murit de inimă rea în 1912, anul când s-a scufundat Titanicul.

    Lasă, că și azi ne scufundăm, națiunea întreagă, într-un ocean rece și ostil de imoralitate. Un popor de comentatori furioși, asta am devenit?

    Se întorc vilegiaturiștii români pe la casele lor. Încruntați. Traficul a fost greu și gunoaiele de profesori le mănâncă viitorul copiilor (Mă iertați pentru limbaj, eu doar citez de pe rețelele sociale). Nu toți se exprimă astfel, adevărat, și pe această cale mă-nclin în fața tuturor celor ce nu ridică piatra.

    Ai zice că ura e prima materie din școala românească a ultimilor ani. Copilași cu ochi senini învață ura și disprețul sub forma bullyingului din primele ceasuri la școală. Numai anul acesta am făcut zeci de campanii antibullying în școlile românești și, ca să vezi, nimic, boala se extinde. Ba chiar avem tot mai mulți profesori scuipați, loviți, filmați, tăiați. Împușcați încă nu. Subliniez: încă nu.

    Poate copiii învață ura și disprețul de la noi, adulții, totuși. Iată, recent, Președintele Profesor dă bullying la profesorime, sugerează că îi e rușine cu noi, precum în fabula „Boul și vițelul” de Grigore Alexandrescu. Guvernul ne dă bullying cu mare artă de decenii. De ieri, și mediul de afaceri ne dă bullying, din cerșetori și pomanagii nu ne mai scoate. Ce să învețe bieții copii de la noi, părinții lor, în acest caz!? Ura și amocul, scuipătura și gândirea restrictivă?

    Grea misie, misia de profesor român în 2023, ar fi oftat polițaiul Pristanda. Am pierdut scrisoarea, dar nu ne vom pierde onoarea, dom’ Pristanda, i-am răspunde noi în cor lingându-ne rănile în plin război psihologic.

    Toți au avut vacanță, numai profesorii au stat și au plâns ca la apa Vavilonului. Nu am mai avut poftă de călătorit, noi, cei cu experiență, iar tinerii profesori n-au avut resurse măcar.

    Am stat în grevă și am numărat câte meserii se cumulează într-una: specialist cu 10 ani de studii universitare, psiholog, jurist, consultant, actor, regizor, inovator, mediator. Cel puțin acestea toate sunt misiunile profesorului în anul 2023. Ni se cere enorm și ni se oferă infim. Lucrăm cu copii nervoși de la cibernetizare, neînțeleși, provenind din familii agitate, dezbinate. Lucrăm cu numeroși adolescenți care au pierdut sensul vieții (citiți-l urgent pe Gabor Mate), debusolați, obezi, drogați, deprimați. Noi suntem ultimul lor reper, facem tot ce putem să reparăm ceea ce a stricat urletul străzii. Lăsați-ne, așadar, să muncim mai mult și mai bine ca să putem salva mai mulți decât ne zbatem deja să o facem. Practicăm educația de urgență deja, iar asta e de natură să ne neliniștească pe toți: tot mai multi copii și adolescenți vin in stare emoțională gravă la școală!

    Când un elev eșuează, în cancelarie se lasă o liniște dureroasă. Când un elev moare în accident de mașină, am văzut profesori plângând în hohote. Când un adolescent se sinucide nu dormim noaptea de sfâșiere, ne consultăm cum să facem mai mult și mai bine. Lucrăm cu suflete tinere, cea mai subtilă materie primă care a existat vreodată. Iar aceasta este suprema noastră virtute. Între idealism și osândă, noi suntem ultimul reper al salvării celor tineri. Familia nu mai oferă destulă protecție, numărul divorțurilor și al turbulențelor familiale a crescut. Însingurarea a crescut. Noi încă ștergem lacrimi, încă putem da sfaturi, încă ascultăm și ne implicăm.

    Tot mai puțini, tot mai obosiți, nu renunțăm la idealism, apăsați de cea mai mare responsabilitate: formăm oameni, semnăm diplome. Opriți critica severă, lipsită de tact! Nimic nu se va construi pe critică, totul se va reclădi numai prin încurajare, cooperare, rațiune, inovație și empatie. A fost vacanța de Rusalii, dar nu ne mai pasă, tradițiile spirituale se volatilizează, ce păcat. Noi am benchetuit, în loc să fi stat precum Ilie Moromete ori Gânditorul de la Hamangia să cugetăm la cum facem, cum reparăm Educația. Cele ale rațiunii și sufletului pălesc în fața celor ale burții și ale narcisismului. Ne întoarcem din vacanță, iată. La fel de furioși?

    Profesor Anca Giura

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Stimata Doamna Anca,

      De la inceput apreciez frumosul comentariu,referitor la activitatea cadrelor din invatamant. Departe de mine sa contest dreptul de a avea castiguri decente,corespunzatoare pregatirii si activitatii depuse in educarea generatiilor de tineri.Totusi ar trebui sa facem si o analiza lucida si nuantata ,de ce s-a ajuns aici si care sunt si PERFORMANTELE din invatamant. Nu ma refer la exceptiile cum sunt olimpicii (care cu toate rezultatele de prestigiu- au fost „recompensati” asa cum stim ca au fost),unde se vede mana dascalilor care i-au pregatit . De ce este nevoie, ca mai la toate materiile , sa se faca meditatii?!. Chiar „primul dascal” al tarii s-a ales cu mai multe case din aceste meditatii-asa afirma el!!Eu sunt dintr-o generatie care am facut scoala cu foarte multi ani inainte. Nimeni,dar nimeni dintre noi nu stiu sa fi fost meditat. Tot ce am invatat s-a facut in clasa! Si totusi peste 90 la suta din colegii mei am terminat diferite facultati ,multi ajungand in functii de conducere la diferite companii sau institutii.
      Azi vedem copii ,si stiu din proprie experienta, semianalfabeti ,care la terminarea scolii-gimnaziale sau liceu- nu stiu sa scrie corect sau nu cunosc notiuni elementare de aritmetica!Inca odata,vina nu este exclusiv a dascalilor , dar sa ne privim in oglinda si sa ne intrebam ,ei,dascalii nu au nici o responsabilitate la ceea ce se intampla in invatamant.
      De ce in aceasta perioada de greva,meditatiile pe bani au continuat fara probleme-sa nu ma contrazica cineva ca stiu exact si am exemple cu duiumul!
      Eu cred ca problema are radacini mai vechi odata cu instaurarea „regimului democratic” unde toti avem doar drepturi uitand ca inainte de toate avem responsabilitati. Resposabili pentru situatia actuala-nu numai din invatamant- sunt politicienii, dar si noi toti in ansamblu, indiferent pe care parte a baricadei ne situam.
      O ultima remarca. As dori sa fie indeplinite cerintele grevistilor din invatamant, dar ma tem ca problema grava nu se va rezolva in acest fel. Exemplul concret: acum cativa ani s-au majorat-substantial ,chiar mai mult decat isi permite economia romaneasca- castigurile din sistemul sanitar.
      Ati constatat vreo imbunatatire a actului medical?? nu discut de dotari ,investitii etc. ci strict de atitutinea cadrelor din sanatate fata de pacienti. Pot chiar sa afirm contrariul. Si atunci am mare indoiala ca acest lucru se va intampla in sistemul de invatamant!

      +6 voturi
      +1
      -1
    2. Cu tot respectul pe care l-am dezvoltat, de-a lungul timpului, față de unii (puțini) profesori. Dar dacă cineva în țara asta ar trebui să se plângă, aceia sunt copiii. Spuneți că profesorii suferă cel mai mult cu excepția șoselelor? Greșit. Cred că trebuie să ne aruncăm puțin ochii spre copiii care își iau bullying la școală, fără ca profesorii sau chiar părinții lor să ia măsuri. Copiii împinși la o parte de cadre didactice care nu primesc cadouri de la ei/ părinții lor, fiind din familii nevoiașe. Sau primesc note mai mici la clasă pt că părinții nu au bani să îi dea la meditații la profesorii de la clasă. Copiii sărmani din țara asta, ai căror părinți nu-și permit să le ia vreodată o hăinuță nouă. Un pantof nou. Cei care abia dacă își permit un caiet și își fac temele la lumina lumânărilor seara, iarna. Copiii din familii defavorizate. Copii care frecventează școli cu toaleta în curte, în secolul 21. Copiii din orfelinate supuși zilnic abuzurilor de tot felul ale îngrijitorilor. Copiii care suferă de abuzuri în familie chiar. Copiii cu risc crescut de a fi racolați pt droguri, trafic de persoane etc. Și lista suferințelor copiilor din România e atât de lungă, te doare sufletul. Și știți ceva, nu îi pasă aproape nimănui de ei. Guvernul îi ignoră mai rău decât pe aceia care zilele astea ies în stradă, cu tricouri și șepci inscripționate și pancarte de tot felul. Ah, pt acelea sunt bani, nu-i așa? Vă rog să vă aruncați ochii spre aceia mai bătuți de soartă decât domniilor voastre, și să vă reveniți puțin cu picioarele pe pământ.
      Aveți ce mânca de cină? Aveți alături un partener de viață care vă respectă? Un acoperiș deasupra capului și un job stabil? Atunci sunteți bine. Nu că nu merită tot omul care muncește ( că e profesor, casier la Lidl, șofer pe camion, țăran pe un câmp sau lucrător în mină) un salariu decent. Sigur că da. Cât timp îți faci treaba corect, eficient, meriți și un trai decent. Dar de aici și până la a pretinde a fi cei mai ostracizați în societate, e drum lung. Deja e lipsă de considerație, empatie față de cei care duc suferințe de nedescris în viață. E o lipsă crasă de rușine și modestie. Dacă acum vreo 20 de ani ieșeați în stradă, când bullyingul și corupția, favoritismele, notele date pe ochi frumoși, lipsa de materiale la clasă, și tot ceea ce pretindeți că vă deranjează era abia în fașă, mai ziceam și eu uite da, asta demnitate și onoare și o adevărată lecție de viață. Dar ieșiți în stradă numai la ordinele sindicatelor, numai pt salarii. Vă rog nu mai spuneți că vă pasă de copii. „Dacă las copilul corigent vine părintele și face scandal”. Păi și tocmai, sunteți acolo să le amintiți că dvs sunteți profesorul, nu părintele. Gata cu scuzele. Scuzele au expirat cu mult timp în urmă. Faptul că o să primiți salarii mai mari nu vă va schimba atitudinea de la catedră. O știe toată țara. Măcar nu ne mai mințiți. Și cel mai rău e că vă mințiți pe voi înșivă. Și uite așa nu se va schimba nimic în învățământul din România. Din nou, cu respect pt puținii profesori pe care i-am apreciat când eram elevă și de care îmi aduc aminte cu drag și azi.

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.