Încep cu manifestarea de sâmbătă, cea în care comunitatea de refugiați ucraineni din Arad, în jur de 600, a comemorat doi ani de la izbucnirea războiului purtat de Rusia lui Putin împotriva țării lor.

Nu am fost, a fost în schimb colega Adriana Barbu, cu toate acestea citez din cele spuse de un amic care, după ce a trecut pe acolo și a stat de vorbă cu câțiva dintre cei prezenți, m-a sunat și a început să îmi spună la telefon direct așa: „Mă, Lajos, e jalnic”.

Nu-l mai citez în continuare, nu toate cuvintele pot fi reproduse în scris, dar ideea v-o transmit. Amicul meu, un om de sentiment și intelect, era copleșit de o amărăciune de înțeles – oare de cine și câți? – văzând numărul mic, aproape inexistent de arădeni care au venit să își arate solidaritatea cu refugiații adunați sub statuia ostașului „eliberator” din spatele teatrului.

E drept, ploua mărunt, era sămbătă, dar refugiații au adus și de-ale gurii, sperând că arădenii își vor rupe un pic din timp să treacă pe acolo. Dar nu, nu au fost interesați, mai defel, cei cu treabă fiind cu treabă și cei care mai au și sentimente pregătindu-se de meciul UTA-ei cu Petrolul. Da, asta este, îi înțelegem noi și pe fani, dar ca în Arad, mai nou, să nu conteze mai nimic în afară de UTA, este nițel cam mai mult, așa, dezamăgitor.

Iar faptul că pe FB și la articolele – fiindcă arădenii au fost reprezentați acolo doar prin jurnaliști și trecători întâmplători – despre manifestarea ucrainenilor să apară mai mult comentarii care, chiar și mascat, dar prin ton și sens, indică o poziție mai mult proputinistă, este chiar de plâns. Să confunzi victima – femei, copii care au trebuit să își părăsească țara – cu agresorul, este chiar jalnic.

În rest mai nimic, știți cum e, dacă e Marți, e Bibarț, ceilalți fiind preocupați de comasare.

Problema cea mare e cu Ghiță, ați ghicit, fiindcă prin comasare, locul său la Bruscles nu mai este deloc sigur. PNL, unit în cuget și în simțiri pentru europarlamentare cu PSD, nu-i mai poate garanta un loc eligibil pe listă, iar al nostru mare politician nu se vede revenind pe posturi locale, mai ales arădene, pe care, consideră Domnia Sa, le-a depășit deja. Nu-i niciun secret, ținta sa este în cel mai rău caz parlamentul sau guvernul, dacă nu se poate la Burscles. Mai bine cu Bibi la Primărie și cu Cionca la CJ, decât să fie el obligat să coboare de pe înălțimile pe care s-a ridicat și de unde lumea se vede cu totul altfel ca de la Arad.

Dinspre PSD e liniște și pace, știu ei ce știu, USR-ul arădean, în schimb s-a pus în mișcare. Nepreocupați de comasare, doar așa să vadă efectele asupra lor, ei zic că au trecut la atac, scoțându-l pe doctorul Wiener la înaintare. Adică, adversar pentru Bibi, cel care, oricum, în afară de sine însuși, nu are adversari.

Povestea cu doctorul este însă cu două tăișuri. Pe de o parte e în regulă, fiindcă este evident că avem de a face cu unul cu studii serioase și preocupări și mai serioase, problema însă este mare tocmai pentru că e la USR. Iar USR-ul pentru arădean este ca manifestarea refugiaților ucraineni de sâmbătă. E ceva acolo, dacă stai să te gândești chiar ceva serios și demn de băgat în seamă, dar poți să ai încredere? Poți știi cine are dreptate? Și ce dacă și ăștia sunt ca ceilalți, numa’ se fac, până ajung și ei la os, că sunt altfel?

E același mecanism de raportare ca și în cazul ucrainenilor: cine poate știi cine spune adevărul și cine minte: Zelensky sau Putin, comasații sau USR?

N-ai cum, Dom’le, îți zice arădeanul hârșit, venind sau ducându-se la meci, toți sunt o apă și un pământ, iar noi plătim consecințele. Este drept că ăștia care ne parazitează acum mint de sting, piața Catedralei e vai ș-amar, ștrand nu mai există, reparațiile sunt de tot râsul, dar cine poate garanta că cei care dau acum din gură de pe margine nu vor face la fel?

Așa că asta este, mai vedem noi, în fond, mai sunt și alții, uite, AUR, de pildă, de ce nu? Cu ce ar putea fi ei mai nasoli ca ăștia de acum? A, mă rog, e adevărat, tot de acolo vin și ei, tot cu băieții se-nțeleg la o adică, dar, măcar așa, de șoc, poate se mai schimbă ceva pe ici-colo, prin părțile esențiale.

Fiindcă arădeanul adevărat nu este doar comod și gata oricând de o discuție la o cafea sau la o bere, el este și deștept. Le cam știe, asta e! Pe el nu-l duci așa, cu una, cu două. Așa că, dacă nu își vede un interes, să nu mai contezi pe el. La piață, da, în străinătate, da, la meci, da, dar atât! Sau, eventual, așa la mișto, pe FB!

Pe de altă parte, în orice rău este un bine. Bătrânii știau ce cred și ce spun sau cel puțin așa credeau și spuneau. Desigur, rămâne întrebarea: ce și unde ar putea fi binele în toate acestea pe care le vedem în zilele de astăzi care nu mai intră nicicum în sac în jurul nostru? Bibi, cel năstrușnic și habarnist, Ghiță, cel superior și care se crede șmecher? Fifor, cel simpatic chiar și atunci când te înjură? Sau doctorul? Nu de alta, dar de AUR nu am auzit încă să ne propună un catindat necomasat.

Ei, până aflăm și ne dumirim, rămâneți voi cu Dragobete, cu respect, ai voștri arădeni care n-au treabă…