O vioară veche, de pe vremea lui Beethoven, a ajuns în mâinile măiastre și deosebit de grijulii ale tânărului virtuoz Ştefan Şimonca-Opriţa, iar după primele note ale fricțiunii joviale pe corzile întinse, nu a încăput nicio îndoială că recitalul cameral de vineri seara, în Casa Pianului Jacques Faix, a fost o filă din povestea lirică a unei simbioze sublime, a unui pact perfect între artă, natură și artist, concertul unei regăsiri predestinate și al unei noi prietenii de durată.

A fost o seară-n care vioara a fost îmblânzită și, deopotrivă, dezîmblânzită, seara în care instrumentul și-a dat frâu liber simfoniei memoriilor și mărturiilor nespuse, seara în care străvechiul copac renăscut și imortalizat în această vioară impecabilă, sub îndrumarea și imboldul năvalnic al artistului, își tânguia bucuria și mânia, aleanul și alienarea, dorul și durerea acumulată peste veacuri imemorabile, seara-n care inefabilitatea reveriilor a fost dezmințită și s-a renunțat la urmele complicității în tăceri ancestrale, seara-n care natura, dimpreună cu artistul, și-a exprimat sârguința, dorința implacabilă de a emana perfecțiunea libertății sunetului.

Am ascultat Enescu, Bach, Kreisler, Ysaÿe și, după aplauze aproape interminabile, la sugestia venită din public, Ion Vidu („Dimineața după nuntă”).

Vioara Dallinger cu care Ștefan Şimonca-Opriţa a cântat acum, pentru prima oară în fața audienței din Casa Pianului, este cea pe care a primit-o cadou de la doamna Lucia Cristolovean, fiind o moștenire de la bunica ei, Izabella Cristolovean. După estimările specialiștilor din Hanovra care au restaurat-o, valoroasa vioară a fost fabricată în jurul anului 1779 și este același tip de vioară pe care o folosea Beethoven în perioada în care a fost în Viena. Doamna Lucia Cristolovean, alături de mama ei, a fost prezentă la concertul lui Ștefan Şimonca-Opriţa.

Citește și: O vioară veche de aproape 300 ani, în mâinile unui strălucit tânăr arădean

(Ștefan Şimonca-Opriţa, Lucia Cristolovean și Mihai Săcui)

Proprietarul Casei Pianului și președintele Asociației Jacques Faix, Mihai Săcui, cel care a intermediat această „tranzacție” amicală în numele artei dintre doamna Lucia Cristolovean și tânărul muzician Ștefan Şimonca-Opriţa, a reiterat, înainte de concert, scopul inițial al asociației și al Casei Pianului, intenția de a duce mai departe moștenirea culturală lăsată, chiar în această casă de pe str. Episcopiei nr.25, a fabricantului de piane și a artistului fotograf arădean Jacques Faix, respectiv de a facilita interacțiunea oamenilor valoroși și creativi, cu preocupări și afinități artistice înalte.

Făcând o paralelă între Aradul lui Jacques Faix de acum un secol și Aradul zilelor noastre, Mihai Săcui a subliniat menirea și sarcina asumată a Casei Pianului citind un articol din anul 1906, din ziarul Tribuna, despre un concert la Hotelul Crucea Albă a violonistului Franz Kneisel, în care ziaristul cu pseudonimul Orfeu a atras atenția asupra importanței organizării unor evenimente cu accent pe calitatea actului cultural și nu pe cerințele mediocre ale societății. „Ceea ce facem astăzi aici poate să ne aducă înapoi în perioada-n care oamenii ăștia au reușit să ridice, din punct de vedere social, orașul în care noi, astăzi, locuim”, a conchis Mihai Săcui, înainte de a-l invita pe scenă pe talentatul Ștefan Şimonca-Opriţa, masterand, în prezent, la Conservatorul Hochschule für Musik Saar din Saarbrücken (Germania) și discipol al renumitului violonist francez David Grimal.