Înapoi în timp. Pianul Faix Jacques și-a reprimit casa din Arad și așteaptă serile de altădată

    de Raluca Medeleanu | 23 decembrie 2021, 9:36 AM | Reportaj | Topic special

    8

    „Casa pianului” va fi un loc în care arta autentică se va putea desfășura fără constrângeri

    Puțini știu astăzi cine a fost Faix Jacques și ce contribuție importantă a avut acesta în dezvoltarea vieții culturale arădene, în urmă cu mai bine de 100 de ani. După ce a studiat la Viena la sfârșitul secolului al XIX-lea, a revenit la Arad la cererea directorului Conservatorului din Arad, a deschis prima și singura fabrică de piane, a fost membru fondator al primului Foto Club și a organizat numeroase concerte unde a chemat mari compozitori și instrumentiști. Practic a format un nucleu în societatea vremii, care a contribuit la dezvoltarea culturală a orașului. Un arădean avea să descopere aceste lucruri într-un mod surprinzător. Citind un articol pe Special Arad, a realizat că este tocmai proprietarul casei în care Faix Jacques a locuit cu atâta timp în urmă și unde a avut fabrica de piane. A devenit din ce în ce mai fascinat de poveste, astfel că a pornit un proiect aparte: pentru a îi cinsti numele și pentru a continua ceea ce pornise Faix, a reabilitat cu maximă migală imobilul și a înființat o asociație care dorește să reproducă acea boemie din secolul trecut, când se formase în orașul nostru un soi de „hub” al iubitorilor de arte.

    Dar să începem cu începutul. În urmă cu un an, Special Arad descoperise că un pian creat de Faix Jacques, considerat o raritate absolută, era pus spre vânzare online la un preț derizoriu de o persoană din Cluj. Articolul semnaliza necesitatea ca municipalitatea să investească în salvarea și conservarea patrimoniului, însă ceea ce a urmat a fost peste așteptările noastre și ne-a demonstrat că societatea civilă încă mai există și că mai are preocupări înalte: pianul a fost cumpărat la nici câteva ore de la publicarea articolului nostru, de arădeanul care atunci descoperise că deține casa care aparținuse lui Faix, iar apoi, o doamnă din Nădlac și-a dat seama că și ea deține un astfel de pian, mai mare, de concerte, care a fost cumpărat de Asociația Concordia. Astfel, au revenit în municipiu două piane, după ce zeci de ani se credea că nu mai există niciun exemplar.

    Dacă veștile de anul trecut le-am considerat mai mult decât de bun augur, anul acesta am aflat că cel care achiziționase pianul din Cluj a mers și mai departe. M.S. nu își dorește faimă ori laude (tocmai de aceea ne-a rugat să-i păstrăm anonimatul), ci își dorește doar să contribuie și să reanimeze în sufletul orașului ceva ce chiar maestrul Faix făcuse în urmă cu 100 de ani: un loc în care arta autentică să aibă loc de desfășurare fără constrângeri, locația să devină un ferment cultural activ.

    O reabilitare ca la carte

    Faix Jacques s-a născut, a locuit și a creat în casa de pe strada Episcopiei nr. 25, până în anii ’50, când a murit. Proprietatea a rămas apoi în posesia soției sale, în anii ’70 a fost naționalizată, iar mai târziu statul român a despăgubit moștenitorii. De atunci, imobilul a fost împărțit în mai multe apartamente improvizate, iar după Revoluție, ele au fost vândute ca atare, pe bucăți. M.S. a deținut o mare parte din imobil și a cumpărat chiar cu o zi înainte de publicarea articolului nostru despre pian restul imobilului. Fascinat de istoria clădirii și în special de personalitatea lui Jacques Faix, a dorit să o readucă la glorie, astfel că a înființat o asociație, după care a trecut la partea cea mai meticuloasă: reabilitarea.


    (casa, înainte și după reabilitare)

    Dorind să respecte pe cât posibil toate amănuntele care să contribuie la readucerea la viață a casei, a salvat cât a putut din elementele deja existente (de exemplu, ușile cu ferestre de sticlă, pe care stă scris Zongora Terem – „Salonul pianului”, parchetul original salvat de sub pereții falși), iar restul elementelor au fost adaptate să respecte întru totul aspectul de epocă. Pentru acest lucru a apelat la specialistul în restaurare Annamaria Baciu, din Cluj, care s-a ocupat și de restaurarea Filarmonicii din Arad sau a Cazinoului. Cu ajutorul acesteia, au fost readuse la viață, de sub straturile de tencuială, modelele florale (de nu-mă-uita) și adăugate elemente noi, însă specifice perioadei, cu ajutorul pictorilor arădeni Sabin Chintoan si Cătălina Oproiu.

    O deosebită atenție a fost acordată și ferestrelor. În partea interioară a Camerei Pianului, pe baza unei fotografii întunecate de epocă, Teodor Fărcaș, un tânăr sculptor arădean, student la Facultatea de Arte din Timișoara, a reimaginat ornamentele din dreptul garnișelor, pe care le-a cioplit în lemn (tot el a contribuit și la restaurarea unor parți ale pianului), iar tâmplăria exterioară a geamurilor a fost făcută special la comandă după modelul original, de o firmă specializată din Oradea, împreună cu obloanele. Culorile alese sunt identice cu cele de pe tâmplăria originală. Nici aspectul curții interioare nu a fost lăsat la voia întâmplării, fiind scos asfaltul și cimentul, iar în loc fiind adus pavaj de epocă, recuperat din curtea unui arădean care renunțase la el. Pentru o mare parte a soluțiilor tehnice s-a avut în vedere și Manualul zidarului, din anii ’50, aceasta fiind o reeditare a cărții breslei zidarilor din Germania/Austria. „Tot ce am făcut, am făcut cu metode tradiționale și pentru asta îți trebuie oameni care să știe și care să accepte să lucreze pe acele metode”, ne-a explicat M.S.

    Parte muzeu, parte rampă de lansare a celor pasionați de artă în toate formele sale

    Faptul că imobilul a fost reabilitat ca la carte nu ar fi un lucru care să aibă un real impact pentru societate, dacă locul ar rămâne strict privat, doar pentru a fi privit de prietenii proprietarilor. Prin asociația proaspăt înființată, se intenționează însă ca parte din imobil să devină un soi de „hub cultural”, în care să se organizeze periodic diferite evenimente, fie de tip vernisaj, fie lansări de carte, ori diferite worskshop-uri, ori dezbateri pe diferite teme, într-un cuvânt să contribuie la dezvoltarea și susținerea îndeosebi a tinerilor, dar și a oricăror persoane care sunt în căutarea a ceva mai mult, mai elevat, decât evenimentele comerciale care sunt de regulă accesibile în oraș.

    În acest sens, la baza deciziei a fost un articol din ziarul Tribuna din anul 1906, care e o oglindire perfectă a tipurilor de evenimente de înaltă calitate pe care le organiza Faix Jacques la Arad, de regulă fie în Sala de Bal a Hotelului Crucea Albă (actualul Ardealul), fie chiar în Salonul Pianului din propria casă. Ca paranteză, trebuie menționat că prima sa soție – pe care o cunoscuse la Viena – era o apreciată pianistă și făcea și ea parte din concertele respective. În articolul din data de 19 ianuarie 1906, din ziarul Tribuna, despre concertul susținut de marele violonist Franz Kneisel, ziaristul atrage atenția asupra importanței organizării unor astfel de evenimente care să pună accent pe calitatea actului cultural, într-o societate în care cele mai multe evenimente sunt axate pe „dans și voie bună”. Încercând parcă să explice lipsa unui public numeros în sală, acesta scria: „Trebuie însă să remarcăm un simptom caracteristic publicului nostru, în legătură cu acest incident, și anume: artist român – cum este și Kneisel – esceptând aparițiile de «vântură țara», de cari nu poate fi vorba aci – numai așa poate să ajungă la succesul material minimal, dacă în legătură cu prestațiunile sale se aranjează petrecere cu dans. Atunci năpădește românismul Aradului. Este o dovadă aceasta că suntem atât de departe de maturitatea recerută pentru a avea emoții superioare estetice. Ceea ce remarcând, este departe de noi de a trage la îndoială părțile folositoare și prielnice pentru viața noastră socială a întrunirilor și în sălile de dans. Dar credem a nu greși când atragem atenția publicului nostru și asupra momentului artistic, cari bine ar fi să-și înceapă să-și ocupe și el locul în viața noastră culturală…”, semnează Orfeu în articolul din Tribuna.

    Nu putem decât să zâmbim, gândindu-ne la situația actuală în care se află orașul nostru, la o distanță de un veac. În acest sens, Asociația Jacques Faix are în gând crearea unor evenimente muzicale și culturale care, deși cu un public mai restrâns, să resusciteze o dorință în arădeni de a primi evenimente de calitate, în care să întâlnească și să redescopere elitele, fără a se înțelege prin asta un elitism desuet.

    „Asociația Jacques Faix are drept scop participarea activă și constructivă în promovarea și dezvoltarea artei, a culturii și a oamenilor de artă din trecutul și prezentul orașului Arad”, ne-a spus M.S. 

    În zilele în care nu vor fi evenimente, camerele amenajate special în acest sens din imobil vor urma să aibă rol de muzeu dedicat lui Faix Jacques, care va putea fi vizitat în urma unei programări prealabile. Sala principală conține ca element de maximă atracție chiar pianul cumpărat anul trecut – acum reabilitat și perfect funcțional, iar o cea de-a doua încăpere va conține fotografii originale și obiectele care au aparținut lui Jacques Faix, pe care Asociația a reușit să le adune, fie găsite în imobil, fie donate de Foto Club Arad, sau de către moștenitorii lui Jacques Faix, care încă mai trăiesc în Ungaria, cu care se află în permanentă legătură și împreună cu care este pregătită și lansarea unei cărți în limba română.

    Mai multe detalii despre proiectul asociației puteți afla pe site-ul oficial, www.casapianului.ro.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Un lucru minunat! Din păcate, tot cineva din societatea civilă a trebuit să facă un lucru de care primăria nu este interesată. Doar că trebuie să se nască din nou mecenați în Arad pentru ca Aradul să redevină un centru de cultură și nu unul de simplă supraviețuire. Pentru că de la bune intenții și până la realizările concrete trebuie și suport financiar. Și alți decidenți…

      +5 voturi
      +1
      -1
    2. Incredibil, cum în Arad teatrul e pe moarte, fiind crunt subfinanțat și artele batjocorite de către analfabeții funcțional hoți (de câți ani deja), care sunt la conducere, cum un simplu om își dă și sufletul pentru a ajuta Arta și artiștii. Extraordinar. Autorităților, RUȘINE!!!

      0 voturi
      +1
      -1
    3. Tot respecul pentru proprietarul și investitorul în istoria Aradului.Felicitări echipei de reabilitare a clădirii!Ce nu se poate dacă dorești cu adevărat și ai de partea ta Oameni!Iată lecții pentru edilii noștri care, probabil, nu aud și nu văd astfel de sacrificii!Felicitări „specialilor„-echipei Special Arad!

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.