Moment solemn pentru iubitorii de muzică, ieri seară, în inima orașului. După mai bine de trei ani de lucrări, cu ocazia deschiderii noii stagiuni, Filarmonica de Stat Arad din impunătoarea clădire a Palatului Cultural și-a redeschis porțile în straie noi, elegante, așa cum ar trebui să arate orice instituție de cultură care se respectă.

Inaugurarea oficială a reabilitării acestui important monument istoric al Aradului s-a realizat printr-un spectacol de excepție rezultat în urma conlucrării dintre instituția arădeană și Orchestra simfonică din Szeged. Este vorba despre una dintre cele mai populare compoziții muzicale din lume: opera bel canto „Trubadurul” de Giuseppe Verdi. Reprezentația a fost semi-scenică, conducerea artistică aparținând dirijorului Sándor Gyüdi și regizorului Géza Bodolay.

În premieră pentru un spectacol clasic în Arad, lângă intrarea principală a Palatului Cultural s-a montat un ecran imens, dotat cu un sistem audio impecabil, care transmitea în direct opera lui Verdi, ca orice trecător să poată, gratuit, să ia parte la acest moment de celebrare a inaugurării Filarmonicii de Stat Arad.

Distribuția spectacolului: soliștii Teatrului Național din Szeged – Boldizsár László (Manrico), Nadia Cerchez (Leonora), Attila Réti (Contele de Luna), Boglárka Laczák (Azucena), Tamás Altorjay (Ferrando), István Bocskai (Ruiz), Bálint Börcsök (Mesagerul), membrii corului academic – Lucia Aioanei (Ines) și David Buzgău (Țiganul bătrân), acompaniați de orchestra simfonică și corul academic pregătit de Robert Daniel Rădoiaș. Costumele sunt semnate de Katalin Juhász.

Din punct de vedere acustic, sala Filarmonicii de Stat Arad este superioară celor din Budapsta și Viena, după cum a afirmat însuși managerul instituției muzicale arădene, Doru Orban, înainte de începerea spectacolului, când a dorit să ureze publicului arădean „bun venit acasă”.

Filarmonica și-a recâștigat aspectul inițial de la începutul secolului al XX-lea

Este pentru a treia oară în „viața” clădirii când este supusă unei reabilitări complete, prima dată fiind în anii ’20, iar a doua oară în anii ’70. Valoarea totală a investiției pe care municipalitatea a realizat-o până acum, în această a treia reabilitare, s-a ridicat la 5 milioane de euro.

S-a lustruit toată partea de marmură, vitraliile sunt refăcute (nu, nu sunt autocolant cum s-a tot vehiculat prin oraș, ci sticlă colorată), culorile pereților și a detaliilor ornamentelor sunt armonioase, parchetul este rașchetat impecabil. Ca detaliu însă, în sală, parchetul este din lemn, dar pe margini s-a montat parchet laminat, probabil din cauza faptului că prin placajele din lemn de pe pereți se află distribuitorul de aer cald care va asigura încălzirea.

Scena are două zone: una fixă și o parte din părți mobile.

Scaunele sunt grupate câte șase și nu sunt montate în podea, motivul fiind legat de posibilitatea de a elibera sala de mobilier, pentru a face loc desfășurării unor alt fel de evenimente, de tip bal probabil. Despre găurile din partea inferioară a șezutului ni s-a spus că au rolul de a favoriza acustica sălii.

Se plănuiește și achiziționarea unei orgi, care la ora actuală este în faza de licitație. Deasupra scenei a fost lăsat un loc special pentru acest instrument, mai exact s-a făcut un balcon care să suporte 13 tone. Când va fi adusă orga, frumoasa frescă ce a fost scoasă la lumină după un veac, în partea de sus a scenei, va fi din păcate din nou acoperită.