Dacă nu cumva și-a propus să distrugă în Arad tot ce mai rămăsese cât de cât întreg și funcțional, este greu de înțeles de ce a ținut morțis Călin Bibarț să ajungă primar. Cu „calitățile” de care a dat dovadă de când a fost ales primar, putea sta liniștit în Parlament, să salte mâna odată cu co-peneliștii și să mai cuvânteze câte-o inutilitate în jumătatea de săptămână de leneveală „în teritoriu”.

Din păcate, a ales cea mai păguboasă cale pentru Arad, ba chiar s-a luptat cu toate forțele „din dotare” pentru nominalizare, după care, sigur, a urmat o formalitate numită alegeri (nu că ar fi fost tare iubit PNL-ul sau el, dar în lipsa altor candidați cât de cât credibili, știți cum se zice: dacă n-ai cal, e bun și măgarul).

De altfel, chiar în PNL, unde încă este înregimentat (există tot mai multe semnale că negociază o repliere spre un aliniament mai…valoros), se vorbește deschis despre lipsa calităților necesare unui primar și nu-i de mirare că a rămas cu extrem de puțini susținători în partid. Despre susținerea alegătorilor…

Partea urâtă a acestei situații este că, din păcate, încă mai poate face mult rău Aradului și arădenilor. Într-un recent articol (îl puteți citi AICI) atrăgeam atenția asupra unei sesizări înaintată de un polițist local întregii conduceri a Primăriei Arad, referitoare la situația degradantă în care a fost pusă Poliția locală Arad în fața cetățenilor, odată cu apariția în spațiul public a fotografiei liderului de sindicat surprins dormind, fără uniformă, desculț, în timpul serviciului în Dispecerat (adică, acolo unde arădenii sunt îndrumați să sune dacă au probleme de siguranță).

Evident, ne-a surprins curajul „localului” petiționar, știut fiind că odată cu depunerea sesizării s-a expus pericolului de a fi „executat” de susținutul primarului Bibarț, directorul general Toma Adrian. Cu atât mai mult cu cât acesta (polițistul local petiționar) este unul dintre membrii fondatori ai noului sindicat din instituție, contestat, normal, atât de adormitul lider din frumosul Dispecerat, cât și de director, care evident nu-și dorește un sindicat adevărat în „casă”. Și, de ce n-am spune-o, ne așteptam la acțiuni subtile, la un pic de praf aruncat în ochi, începând cu sancționarea, chiar de formă, a adormitului lider și dispecer, și abia după ce „apele se vor fi liniștit” să înceapă punerea la colț a nemulțumitului. Ei bine, astfel de subțilități sunt străine de Bibarț și de mâna lui dreaptă, Toma.

Pentru orice om de bun simț este clar că apariția în spațiul public a imaginilor cu cel ce doarme în Dispecerat trebuia, în mod obligatoriu, urmată de sancțiuni, de comunicate de presă sau chiar conferințe de presă. Cu atât mai mult în Arad, unde imediat după preluarea mandatului de primar, Călin Bibarț a făcut mare caz, public, despre intenția de a da afară „trântorii” din Primărie… Ei bine, după felul în care a tratat cazul adormitului, toți angajații subordonați primarului Bibarț pot dormi liniștiți în timpul serviciului!

Sursa foto: facebook

Cum poți judeca pe cel cu care ai împărțit tortul?

Cum  credeți că a acționat primarul în cazul prezentat? De la Toma nu puteam aștepta niciun fel de reacție, fiind notorii relația apropiată cu adormitul și cea foarte apropiată cu șefa Dispeceratului. Și-apoi, neavând nici cursul de management, obligatoriu, conform legii, pentru directorii de poliții locale, nu avea destule competențe pentru a gestiona o asemenea situație de criză – chiar așa, cum este posibil ca primarul să nu respecte, grosolan, o prevedere legală și să-l mențină pe post, iar organele statului să nu aibă nicio reacție? Chiar atât de puternic și de temut a ajuns „binom” Toma – Bibarț, încât inspiră teamă și în Parchet?

Dar să revenim la reacția de struț a primarului. În loc de măsuri disciplinare, a băgat capul în nisip sub forma unei sesizări adresate Comisiei de disciplină (unul dintre cei trei membri fiind tocmai Toma Adrian!) care a clasat cazul din lipsă de probe. O nerușinare cât clădirea Palatului administrativ, o probă de dispreț total și aroganță față de toți arădenii – cărora li se cere să respecte Poliția locală -, față de ideea de polițist local și de funcționar public, pur și simplu o bătaie de joc.

Iată, pe scurt, acest „film” rușinos, regizat cine știe de cine în numele primarului Bibarț (ce să-i faci?, vrea sau nu vrea, el răspunde pentru toate uscăturile nemarcate din pădurea pe care o păstorește prin prieteșuguri de tot felul).

Polițistul local Moise Alin sesizează întreaga conducere a Primăriei faptul că instituția din care face parte are de suferit din cauza comportamentului unui coleg (totodată și lider de sindicat) care a fost fotografiat dormind în timpul serviciului.

Primarul nu are reacție publică, deși informația a ajuns de asemenea în spațiul public. În schimb, sesizează Comisia de disciplină – din care face parte și directorul Poliției locale, Toma Adrian, omul de încredere al primarului.

Comisia de disciplină se întrunește, numitul Toma A. semnează declarația prin care susține că nu are o relație apropiată cu învinuitul, deși relația lor este de notorietate, iar Codul Administrativ cere ca în astfel de situații membrul Comisiei să se „ceară afară”. Tot în Codul Administrativ se precizează că falsul în astfel de declarații constituie abatere disciplinară. Prin urmare, așteptăm ca primarul care-l susține asiduu pe Toma să sesizeze Comisia de disciplină și pentru acest fapt.

Apoi, Comisia a „analizat” sesizarea și a constatat că nu au fost probate acuzațiile. Nici cel care a sesizat conducerea Primăriei (deci nu Comisia de disciplină!), nici adormitul nu au fost audiați în Comisie! Evident, rezultă fără dubiu că vinovat este cel care a sesizat Comisia, nu cel care a sesizat conducerea Primăriei. Așteptăm să fie sancționat!

Este foarte clar că petiționarul nu avea cum să trimită, odată cu sesizarea, și dovezile că liderul dormea în post, astfel că onorata Comisie de disciplină a comis un abuz neconvocând cele două părți.

Înțelegem că imaginile apărute în spațiul public nu reprezintă absolut nimic pentru membrii Comisiei – pentru primar nici atât! –, comentariile cetățenilor, la fel, dar nici declarația de recunoaștere a împricinatului? Pentru că, iată ce a scris dumnealui (pe lângă unele amenințări voalate la adresa autorului și unele scenarii de film SF în care a implicat IPJ Arad, SRI, Jandarmeria) într-un comentariu la articolul Arădeni, fiți liniștiți, Poliția locală Arad doarme pentru voi, pe bani de la voi! (Special Arad, 16 august 2022): <Despre faptul ca mi- am permis sa ma întind pe doua scaune (intr- o tura de 12 ore) nu pot aprecia decit ca ”documentarea” d-voastra folosește surse din interior>. Altfel spus, nu doar că și-a recunoscut fapta, minimalizând-o, evident, dar a și prezentat o viziune de viitor, ce privește soarta posibililor „informatori”. De altfel, a doua zi după apariția articolului menționat, directorul și liderul adormit s-au sfătuit îndelung pe tema unor mutări de personal dintr-un Serviciu în altul, pe care directorul nu are bărbăția să și le asume (de unde să știe cum să conducă dacă nu a făcut cursul de management?) iar liderul este incapabil să le înțeleagă în alți termeni decât de răzbunare. Că între cei mutați „disciplinar” pentru suspiciunea de a fi „informatorii” presei sunt mai ales membri fondatori ai unui sindicat independent în Poliția locală Arad, altul decât cel condus de adormit, este, cu siguranță doar o coincidență. Sau nu este!

Dar așa se întâmplă când cel care ar trebui să fie cu adevărat șeful administrației municipale nu are în cap decât cum să-și mulțumească pilele, în speranța că îl vor ajuta să mai câștige un mandat. Doar că, lăsându-i să facă ce vor până și-au pus „bocancii” pe „capul” arădenilor, făcând din Arad un oraș milițienesc, tomit și bibit.

P.S. Viceprimarul Lazăr Faur se va întâlni, astăzi, cu polițiștii locali de la Ordine publică și Circulație rutieră. Fix când „informatorii” mutați sunt programați să patruleze prin oraș. Tot o coincidență, desigur. Sau nu. Oricum, ca și la Comisia de disciplină: totul se „cercetează” fără a se acorda cuvântul celor care pot spune lucruri ce nu plac conducerii. Se zice că va fi un fel de „execuție la sala festivă”. Să vedem. Încă mai sperăm că viceprimarul nu a uitat ce înseamnă cuvântul scris sau rostit. Și onoare.