Doar un naiv își poate imagina că o întâmplare ieșită din comun, un conflict între persoane din conducerea unei organizații publice, poate rămâne între „zidurile cetății”. Doar un naiv și-ar putea imagina că o astfel de întâmplare, petrecută chiar între „zidurile cetății” nu va fi povestită și altora, din afară, care, la rândul lor o vor povesti mai departe. Astfel de întâmplări nu pot fi secrete de serviciu, oricât și-ar dori unii. Mai ales când se petrec în organizații în care colectivul este agresat de acțiuni de dezbinare.

Sigur, divide et impera poate funcționa la nivelul unei societăți conduse dictatorial. Dar va fi mult mai greu de pus în practică într-o organizație/instituție. Să ne gândim doar la imposibilitatea punerii la treabă a unor specialiști în diversiuni care să ducă la dezbinare…

A fost odată un conflict

Așa începe orice poveste frumoasă, cu a fost odată… Ei bine, asta nu-i tocmai frumoasă, pentru că-i vorba despre un conflict. Care a fost odată, dar nu foarte demult. A fost la începutul lunii în curs, într-o instituție ajunsă de poveste în Arad, după mult prea multele întâmplări ciudate leagte de ea: Poliția locală. Sau, pe numele său întreg, Direcția Generală Poliția Locală Arad. Iar întâmplarea chiar e de poveste, cel puțin în varianta în care ne-a fost transmisă.

Început de februarie, în jurul prânzului. Doi polițiști locali au adus la sediul de pe Calea Victoriei doi oameni ai străzii pentru identificare și intervievare (despre aceste interviuri vom vorbi ceva mai încolo). Mai multe persoane cu care am vorbit spuneau că oamenii aceia miroseau groaznic.

Imediat după intrarea celor patru în sediu, intervine directorul general, Adrian Toma și le dispune polițiștilor locali să-i ducă pe cei doi în biroul lor. Adică, al polițiștilor locali, unde ei mănâncă și își redactează pe calculator rapoartele.

Doar că șeful direct al celor doi polițiști locali, Florian Barna, i-a trimis în altă sală, aflată la intrare, unde au acces și cetățenii, pentru plata unor amenzi sau întocmirea unor procese-verbale. Și de aici a început „circul”, deși polițiștii locali nu i-au spus directorului de „contra-ordinul” primit de la șeful lor direct.

Desigur, a urmat un dialog contondent între directorul Toma și Florin Barna, în care cele mai „dulci” cuvinte au fost „du-i sus, la tine, hai, mai stai?, du-te sus cu ei”, respectiv, „mai bine du-te tu și mănâncă ceva că ești prea nervos”.

Apoi, în momentul în care directorul s-a apropiat de Barna, cu intenția, probabil, de a-și face loc să treacă, acesta din urmă i-ar fi „șoptit” să nu încerce să pună mâna pe el pentru că nu-l „vede bine” (Barna a practicat boxul în tinerețe).

Cert este că flerul unuia dintre polițiștii locali a făcut ca acest moment al confruntării să nu capete aspecte cu adevărat contondente – câți subalterni ar fi avut curajul să se bage între doi șefi ca să-i despartă?

Totuși, deși s-au mai calmat, cei doi au continuat „meciul”, dar cu alte argumente, mai puțin pugilistice. Toma: „Îți iau oamenii și fac un nou Serviciu” (asta cu noul Serviciu este o poveste mai veche despre care am scris și noi).

Citiți amănunte aici: Protejat al Cezarului Poliției locale și rudă cu viceprimarul coordonator dirijează fără drept traficul rutier cu acordul logic al IPJ

Barna: „Fac adresă să mă mut la Dispecerat în locul doamnei” – se pare că doamna care conduce Dispeceratul nu are dreptul să ocupe funcția de conducere vizată (celelalte discuții legate de această doamnă nu fac subiectul acestei povești).

„Zmeii” spun că nu prea a fost conflict

Florin Barna – „mă cunoașteți de atâta vreme (ne cunoaștem de vreo 15 ani – n.n.), știți că nu sunt conflictual, nici agresiv. Totdeauna mi-am respectat șefii (așa-i – n.n). Acum n-am fost de acord să fie duși oamenii străzii la noi în birou, unde mâncăm… Cine știe ce boli au… Eu am învățat să mă păzesc și să-mi păzesc oamenii, tata a murit de covid…

A fost o discuție un pic mai aprinsă, pe un ton un pic mai ridicat, dar atât. Nu contondentă, nu violentă, nu ne-am împins sau amenințat. A fost doar o discuție pe un ton ceva mai ridicat decât de obicei”.

Adrian Toma – „Doamne ferește, cum să fi fost violențe fizice între noi sau împinsături… Nici măcar contondentă nu a fost discuția. A fost una mai degrabă profesională, pornită de la o neînțelegere.

Noi, Poliția locală facem acțiuni de identificare a oamenilor fără adăpost, împreună cu Direcția de Asistență Socială, care realizează, de altfel, și interviurile. Noi le asigurăm doar suportul colegilor de la DAS. La una dintre aceste acțiuni, când nu aveam program cu publicul, într-adevăr acei oameni au fost duși în sala destinată accesului publicului. Probabil polițiștii locali au înțeles că acolo se duc de obicei, dar nu este posibil așa ceva, având publicul de față.

De aceea i-am îndrumat spre o altă încăpere. După discuția cu domnul Barna am înțeles doleanța lor, de a nu fi duși în sala unde servesc și masa, așa că le-am pus la dispoziție o altă sală.

Repet, nu a fost vorba despre nicun conflict și cu atât mai puțin de unul fizic”.

Desigur, discuția cu fiecare dintre cei doi protagoniști a fost mult mai lungă pentru că am abordat și alte teme. Pe această temă, ambii au lăsat impresia că una spun și alta s-a întâmplat. Mai precis, unul nu vrea să spună mai mult, pentru că nu mai are chef să continue disputa, nici să deschidă alta. Nu de teamă, ci de lehamite (dacă greșesc în această apreciere, rog să fiu iertat).

Celălalt, nu vrea să spună mai mult pentru că este conștient că lui i s-ar sparge în cap oalele (iarăși spun: dacă greșesc, rog să fiu iertat). Oricum, este greu de crezut că toată povestea acestui conflict care… n-a fost conflict, a fost inventată de cei care au văzut-o și ne-au povestit-o. Sigur, este de înțeles de ce vrea domnul Toma să stingă de tot acest conflict și, cumva (oare cum?) să oprească altele care s-ar putea declanșa în instituție. Mai greu de înțeles este atitudinea secretoasă pe care încearcă s-o impună în Poliția locală, atât conducerea instituției, cât și a Primăriei. Dar despre această secretomanie, vom mai vorbi într-o altă poveste.

Și-am încălecat pe-o șa…

Dar tare mă tem că povestea asta nu se va sfârși așa. Nu că ar interveni cineva din conducerea Primăriei – n-au intervenit ei când ar fi avut motive mult mai seriose s-o facă, dar au preferat să-și bage capul în nisip. Este, însă, știut că astfel de conflicte sunt urmarea unor nemulțumiri acumulate și dacă au răbufnit acum, cu siguranță vor mai izbucni. Și nu neapărat cu aceeași protagoniști.

Așadar, tare mă tem că povestea continuă. Și nimeni nu poate fi sigur că „zmeii” celorlalte povești vor fi dispuși să mai tacă. Pentru că din sămânța dezbinării, odată semănată, nu răsare decât conflict cu semănătorul.