Este drept, arădenii pe gratis.

Pot intra pe gratis, vreau să zic, pe ștrand să bea o bere, să înfulece niște mici cu muștar, să stea pe terasele de pe lângă firul de apă tulbure cu fața la Soare Apune, uitându-se printre sprâncene sau la silueta Hotel Parc sau la turnul primăriei și gândindu-se la mărinimia lui Ghiță, cel care, revenit de la Les Deux Alpes, s-a gândit să aibă și ei o bucurie.

Nu atât de mare ca primarul, care în videoul prezentat de un ziar bucureștean gesticula nevoie mare, cu zâmbetul acela arhaic pe care îl știm din cele mai vechi timpuri de pe fețele tinerilor kuroi, în fața unui auditoriu estival răvășit, dar orișicât destul ca să-l mai voteze încă odată.

Cu gândul vor rămâne, cu gândul și cu fanteziile nocturne, fiindcă primarul mai nou e tare scump la vedere. De parcă s-ar fi înălțat între entitățile eterice ale tagmei celor aleși și sacri ale marilor personalități din trecut, așa cum le aflăm din legende și din cărțile sfinte.

Asemenea entități, precum Jahve a lui Moise, nu apăreau sub forme umane banale, veneau ca limbi de foc, ceață aburindă sau imagini plutitoare deasupra norilor, toate acestea, prin tehnologia cea nouă, fiind până și la dispoziția unui primar de provincie care se crede Zarathustra pe Mureș.

Nu știu dacă ați văzut ultima apariție a mult iubitului pe Facebook… dacă nu, ați pierdut o nouă minune, umblatul pe apa, transformarea apei în vin sau resuscitarea lui Lazăr fiind simple exerciții de amator primitiv pe lângă minunile alesului de pe Mureș.

Iată, camera e gata, tehnica funcționează, zâmbetul e fix, expresia feței serioasă dar destinsă, binevoitoare, toate acestea fiind subliniate si de vocea temperată, moale, gata să ridice și din gura de canal pe cel căzut.

Apariția, încarnarea e gata să înceapă, și iată începe.

Din nefericire mântuitorul de pe Mureș nu le prea are cu expresiile acestea mai pretențioase, propoziția sa este simplă, chiar butucănoasă, repetitivă, iar câteodată chiar împiedicată de gândul răzleț la alte cele.

Ce-o fi alea, acele gânduri care care îl duc spre resorturi iernatice din Franța, spre mese îmbelșugate și alese pe care le patronează tot cu acele propoziții împiedicate dar de această data mult mai vehemente și deloc mieroase.

Nu putem ști!

Ceea ce știm este că asistenții care nu se văd au dat-o din nou în bară. Și noi care credeam la început că e singur în imensitatea personalității sale debordante, că această adresare prin Facebook este chiar ceva omenesc, mult prea omenesc și adevărat, oh, ce crunt am greșit!

Nu, marele om pare singur, dar în jurul său, nevăzuți, necunoscuți roiesc slujile.

Cel cu pixul și cu telecomanda, cel cu hârtia și cu sugativa, cel sau cea care îi acordă zâmbetul încurăjator: e în regulă, putem începe!

Colaboratorii mei, vă rog, hârtia cu întrebările, încearcă marele om, apariția providențială, să treacă peste momentul deranjant al hibei din Paradis, a, da, să le urmăresc de pe ecranul laptopului de lângă, iată, aici sunt întrebările, ne flutură în față o foaie parcă supradimensionată apărută din neant, de undeva unde nu trebuia să fie nimeni, dar, realizăm dezamăgiți, că acolo e o cohortă întreagă de sluji preaplecați ai spontaneității.

Iată prima întrebare, începe plin de bunăvoință nepământească Buddha de pe Mureș, dar noi încă ne aflam sub impresia copleșitoare a ideilor introductive din care am aflat că bugetul orașului pentru anul acesta are bani mai puțini pentru investiții și asta doar pentru că la București este PSD-ul, n-are nimic a face cu dorința și voința primăriei, oricum bugetul a fost votat și asta a scos în evidență cine sunt consilierii serioși și responsabili și cine nu.

Bineînțeles cei care au votat împotriva sunt neserioși și iresponsabili și asta cu atât mai mult cu cât la București ei sunt la guvernare. Reținem din această binevoitoare idee că în ceruri, dar nici la Les Deux Alpes în Franța, nu există democrație, aia-i doar pentru cei neunși, cei care nu sunt de acord cu tine sunt neserioși și iresponsabili, doar cei care te aprobă dând din cap, din palme, din buci, ei, ăia da, ăia sunt și responsabili și serioși.

Toate astea pentru simplul fapt că tu nu poți greși. N-ai cum, tot ce faci așa e bine cum faci tu!

Desființezi stadioane pentru că tu așa crezi că e bine, umpli orașul cu supermarketuri ca să aibă oamenii cât mai multe bucurii, trasezi piste pentru biciclete pe linia ferată ca să vadă ceferiștii ce bine e să călătorești cu trenul, construiești poduri spre infinit pentru că infinită este și dorința ta de mai bine pentru tine și pentru cei din jurul tău întruchipați în tine însuți.

Întrebările acestea, citite atent și cu preocupare, nu au cum să te încurce.

Știi tot iar ceea ce nu știi nu merită știut, sunt pentru ratați și ciudați, indivizi care speră să umble pe ape, să transforme apa în vin, pe când șmecheria este să umbli în concediu, ce concediu, oricând vrei, la Les Deux Alpes, să transformi vinul în apă și totul, dar absolut totul în bani pentru tine.

Ah, și mai e ceva: ești minunea în persoană!

Altfel nu se poate explica sub nicio formă că te aleg mereu…

E. Nola, 30 martie 2017, 10:58 AM