Urmărind de ceva timp activitatea Reconsului de pe Ștrandul Neptun, am ajuns la concluzia imbatabilă și irefutabilă că angajații de acolo sunt ași în fizică cuantică și, pe lângă procesul de a „administra” vastul teritoriu crepuscular, au o ocupație mult mai profundă: fac experimente peste experimente pentru a demonstra că teoria pisicii lui Schrödinger se poate aplica și în viața reală, nu doar la nivel teoretic.

Din ce am observat noi, experimentul le funcționează de minune, prima dovadă fiind însuși biletul de intrare pe ștrand, care în același timp există, dar și nu există. Dar cum funcționează, veți întreba? Nu suntem noi experți, însă vom încerca să schițăm pe scurt conceptul numit „ia biletu’, nu-i biletu’”.

of40b

Varianta lui Schrödinger

recons-schroidniger

Varianta Recons

Teoria numită și „Interpretarea Copenhaga” spune că un sistem cuantic (numit de Recons, în acest caz „bilet”), rămâne într-o superpoziție până în momentul în care interacționează, sau mai bine zis este observat, de lumea exterioară, moment în care superpoziția se prăbușește în una sau cealaltă din statusurile definite. Experimentul EPR, interpretat de Recons, a arătat astfel că sistemul cu particule multiple separate de o distanță mare (în acest caz râul Mureș) poate fi în această superpoziție. Pentru teoria întreagă, vezi interpretarea Copenhagen.

Adică cum? Păi, pe românește, atâta timp cât cineva din afară nu-și bagă nasul, biletul și, implicit, casa de marcat, pot fi în amândouă sau niciuna dintre stări (goale, pline, funcționale, nefuncționale), aflându-se la o distanță destul de optimă de Tribunalul Arad, sau sediul ANAF, .

Pentru această demonstrație năucitoare și extrem de importantă atât pentru însăși compania cât și pentru mediul academic deopotrivă, înmânăm diMploma „Schrödinger” întregului colectiv științific(o-fantastic) de la Recons.

recons

Special Arad, 29 decembrie 2016, 11:20 PM