După ce s-au chinuit vreo doi ani ca să îl facă director, „Prietenii primarului” se văd nevoiți să își declare înfrângerea prematură, dar nu totală. La ce ne referim? Simplu. La modul în care Laurențiu Puf, fost director general al societății Recons, a ajuns provizoriu pe funcție la finalul anului trecut, dar a și „zburat”, tot din funcție, la începutul anului curent.

Și culmea, nici concurs nu se mai organizează prea curând.
Dar, ca să înțelegeți bine de ce abordăm subiectul, o să facem o scurtă incursiune în trecut. „Prietenii primarului” este o grupare, născută la început pe Facebook, prin care primarul actual al municipiului Arad, Călin Bibarț, dorea să își strângă toți apropiații, din partid sau nu, constituindu-se ca alternativă a ceea ce la un moment dat era (sau este și acum…) „opoziția numită organizația municipală a PNL Arad”.

De altfel, nu o singură dată am auzit vorbindu-se prin oraș că Bibarț are pregătite patru-cinci sedii de campanie electorală, în care să acționeze cu „Prietenii primarului”, în cazul în care nu s-ar înțelege cu actuala conducere a PNL Arad și ar fi obligat să plece. Sau, dacă ar pleca singur, în urma unei strângeri de mână cu Marcel Ciolacu, președintele PSD.

(Paranteză: Ultima oră – pe surse – Călin Bibarț s-a pus de acord cu conducerea centrală liberală și nu va pleca din partid pentru a candida din partea PSD sau ca independent.) 

„Prietenii primarului” versus „PNL – organizația municipală Arad”

Și-acum să revenim la Laurențiu Puf, un tip care a plecat din Jandarmeria Română pentru că…, mă rog, a plecat cum a plecat, după care s-a reorientat spre și în PNL, doritor să-și aranjeze puțin cariera. La început era în „tabăra lui Geani (Pistru – nota red.)”, dar la câteva luni după victoria lui Bibarț s-a reorientat și a trecut în tabăra actualului primar. Adică în „Prietenii primarului”, fiindcă aici păreau a fi mai multe oportunități.

Uitându-ne la fotografiile vechi de doi ani și ceva, tragem concluzia că doar câteva personaje din fotografii nu s-au „aranjat” cu niște posturi călduțe și bine plătite, unii pe la CET, alții la Recons, alții pe unde li s-a făcut loc.

Asta e, până și în New York, prietenii primarului sunt… prietenii primarului și, până la urmă, nici nu e un lucru rău, când e vorba de competență și profesionalism. Măcar cât de cât. Însă, în România, în Arad, prea mari ne sunt speranțele, nu-i așa?

Un mic „Napoleon” în Recons Arad

Așadar, în urmă cu doi ani și ceva, Laurențiu Puf a început să apară în prim-planul imaginilor din grupul „Prietenii primarului”, iar, în calitate de șef al parcărilor din cadrul Recons, nu există fotografie în care să nu fie lângă edilul Bibarț, cu ocazia întâlnirilor acestuia cu populația Aradului, în diferite cartiere.

Era clar că va ajunge director al Recons. Și am fost și mai siguri de acest fapt la momentul la care am aflat că Nicolae Mehelean, nesusținut de primar, e în concediu și circulau deja veşti că nu s-ar mai întoarce de acolo și că va intra în pensie. Venise vremea lui Puf. A devenit imediat director adjunct, iar după plecarea lui Mehelean, director general – cu atribuții delegate și drept de semnătură în bancă.

Și mai avea doar un pas să devină director „plin”, adică să susțină un concurs. „Prietenii primarului” au pus totul la cale, inclusiv pentru funcția de adjunct fiind pregătită „grila”.

Doar că, în graba lor după „devenire”, Puf și „Prietenii primarului” au omis că în țara asta există, totuși, și o lege, care cât de cât trebuie respectată. Și s-au trezit că au organizat greșit ambele concursuri, fără să respecte prima cerință, și anume că s-a schimbat legea și doar un expert poate să pună totul la cale. Practic, au organizat greșit, în toată graba si potrivirea lor de scenariu, procedura de concurs pe post.

Așa că au anulat-o (procedura) în cadrul Consiliului de Administrație al Recons și au redeschis-o doar pentru funcția de director adjunct.

Pentru cea de „general” mai e nevoie de timp, de încă niște luni bune.

***

Povestea de mai sus, să recunoaștem, are pe alocuri accente de comedie. Fără să vrem am făcut-o. Pentru că problema e chiar serioasă. Cum spuneam, peste tot în lumea asta, un primar își pune oamenii, chiar uneori și prietenii apropiați, în posturi cheie din administrația pe care o conduce.

Însă, în general, un primar căruia îi pasă de orașul pe care-l gospodărește este interesat să își pună cei mai buni oameni, chiar aleși și dintre „prietenii primarului”, să conducă societăți de interes public. Nu indivizi care par ca s-au născut „specialiști” la apelul de seară și cea mai importantă calitate a lor este aceea că și dacă îi trezești din somn, înainte să deschidă ochii, spun: „Da, șefu! Să trăiți, șefu!”. Căci atunci, vorba aceea, „Șefu, ăștia nici să aranjeze un concurs nu știu!”.

Pentru conformitate, uitați-vă la ultimele decizii ale CA Recons:

Citește și: Laurențiu Puf a trecut de la șef Serviciu Parcări la director adjunct al Recons