Din 27 aprilie 2024, Teodor Cilan a preluat toate prerogativele de rector al Universităţii Aurel Vlaicu din Arad (UAV). Vor urma schimbări la Universitatea de stat din Arad?

Care este destinul UAV şi cum e acesta văzut de noul rector, care a activat vreme de peste 20 de ani în cadrul universităţii? Cum vede Teodor Cilan relaţia cu studenţii, cu cadrele universitate, cu administraţia locală şi mediul de afaceri? Cu ce ochi a privit scandalurile şi conflictele universitare din Arad și cum au afectat acestea mediul universitar? Ar face politică? Acestea sunt întrebările pe care i le-am adresat lui Teodor Cilan în prima zi a sa de rector UAV. Interviul îl puteţi citi mai jos.

– În primul rând felicitări pentru câștigarea alegerilor universitare. Mai apoi, mi-aş dori încă de la început să aflu ce înseamnă, pentru dumneavoastră, o universitate de succes și un oraș de succes, în condițiile în care în opinia mea un oraș de succes merge mână în mână cu un mediu universitar puternic, activ. Vorbiți-mi despre cum vedeți dvs., acum din perspectiva de rector al UAV, viitorul universității și al orașului?

– Mulțumesc pentru felicitări. Și da, aveți perfectă dreptate. Mă bucur că am început interviul cu un subiect față de care avem aceeași opinie. Nu putem să ne imaginăm viitorul orașului din care să nu facă parte și universitatea și nici viitorul mediului academic arădean care să nu fie parte din proiecțiile și planurile de dezvoltare ale orașului. Este obligatoriu să fie gândite împreună și eu sunt convins că atât autoritățile locale, cât și cei de la conducerea județului înțeleg foarte bine acest lucru și cred că vom găsi consens, că vom merge împreună, că vom lua decizii împreună pentru binele oraşului.

Și aș menționa doar două argumente care să susțină cele spuse înainte. Un prim argument este forța de muncă. Noi suntem principalii furnizori de forţă de muncă calificată pentru mediul privat, dar şi pentru sectorul public. E normal să existe deschidere de ambele părţi şi e normal să avem toată susţinerea autorităților locale pentru că e nevoie de o forță de muncă bine pregătită, pentru tot ce înseamnă Arad și regiunea de vest.

Un alt argument este obligația mediului academic de a asigura transfer de cunoaștere, de inovare către comunitatea locală. Așa cum am afirmat și în planul managerial, universitatea trebuie să fie un sistem deschis care să permită accesul mediului economic și al celui administrativ la dezbaterile din mediul universitar, să asigure accesul acestora la beneficiile pe care cercetarea și inovare le poate aduce. O universitate poate accelera dezvoltarea unui oraș, la fel cum dezvoltarea unui oraș ajută la dezvoltarea mediului academic.

„Am ratat doar primii 9 ani de viaţă ai UAV”

– Aţi fost student şi mai apoi masterand la universitatea de stat din Arad în anii de început ai săi. Cum percepeaţi atunci universitatea şi cum o percepeţi acum? Cum ați simțit evoluţia universităţii în timp?

– Vă daţi seama că în acei ani – în 1999 am început studiile la UAV –, nici prin cap nu-mi trecea ce o să se întâmple peste ani şi ani. Atunci am avut de luat o decizie grea: am fost admis şi la Cluj şi la Arad dar, din motive personale, am decis până la urmă să rămân la Arad. Aş zice acum, peste ani şi ani, că a fost o decizie înţeleaptă, deși unii mi-au spus atunci că e o alegere greșită pentru că Universitatea Babeș-Bolyai este o universitate de tradiție. Ceea ce vă pot spune acum, este că nu mi-a părut rău niciodată că am făcut această alegere.

În cei patru ani de facultate am fost unul dintre studenții extrem de silitori, prezenți la cursuri, la seminarii și, de prin anul 3, am început să mă implic și în activități extracurriculare. Am sprijinit de multe ori desfășurarea unor sesiuni științifice studențești și astfel am intrat în contact, în relație mai strânsă, cu cadrele didactice care, ulterior, mi-au devenit colegi. Am început să mă gândesc mai apoi la faptul că accederea în mediul universitar ar fi un punct de interes pentru mine, o zonă în care mi-ar plăcea să activez. De aceea, imediat după ce am finalizat studiile de licență, am candidat – pentru că a fost un post pentru care am dat concurs – la postul de preparator universitar. Și așa am rămas aici: vara am dat licenţa, iar din toamnă am devenit colegul profesorilor mei. În ultimii 8 ani am făcut parte din echipa doamnei rector, Ramona Lile, în primul an ca și decan al Facultății de Științe Economice și apoi ca și prorector privind relațiile internaționale.

Astăzi, în anul 2024, sunt în al 21-lea an de muncă la universitate. Am ratat doar primii 9 ani de viaţă ai UAV.

În acești ani am văzut și trăit toate momentele universității, cu bune, cu rele, cu probleme, cu creșteri, cu momente mai dificile. Am demonstrat, ca și comunitate academică, de fiecare dată, că avem puterea de a merge înainte. Și acum vorbim de o istorie de 34-35 de ani de învățământ universitar arădean de stat.

Acum e rândul nostru, al acestei generații, să scriem mai departe istoria învățământului arădean universitar de stat și, recunosc, că o simt că o mare responsabilitate în fața acestei datorii pe care o avem față de această comunitate și față de Arad.

„Vom avea la UAV o altă echipă de prorectori, vor fi unele modificări și în zona decanatelor”

– Despre viitor vreau, în fapt, să vă întreb mai departe. Unde vedeți universitatea în câțiva ani, dar mai ales, pentru că acum cred că aceasta e fierberea internă, care sunt primii pași pe care îi veți face în calitate de rector? UAV are un rector nou și e normal că existe un stres la nivel universitar când au loc astfel de schimbări, aşa că vă întreb ce urmează clar pentru UAV?

– Orice schimbare provoacă stres. Atât angajații din administrativ, cât și cei din zona didactică se întreabă ce va urma, ce se va întâmpla, ce decizii se vor lua și este firesc să fie așa. Ceea ce îmi propun, așa cum am afirmat și în perioada campaniei electorale, și îmi mențin această poziție, este să continui toate proiectele bune începute.

Sunt proiectele cu finanțare europeană care ne-au adus, în ultimii ani, mulți bani și au generat multe investiții. Avem în derulare foarte multe proiecte și perspective de depunere a altor cereri de finanțare. Toate acestea sunt de dorit și le vom continua, fără doar și poate.

Dacă vorbim, însă, de managementul universității pot să vă spun că vor apărea unele schimbări. Vom avea o altă echipă de prorectori, vor fi unele modificări probabil și în zona decanatelor unde, din motive legale, legate de vârsta de pensionare, din alte motive, unii dintre colegi nu vor putea să continue. Dar ca structură generală, la nivelul facultăților, voi încerca să merg, în linii mari, pe structura actuală.

Nu consider că e normal și eficient să schimbăm totul și să pornim de la un punct zero. Evident că e nevoie de o analiză, de un audit pentru a ști exact de unde plecăm, unde sunt probleme și ce trebuie să reparăm, dar trebuie asigurată continuitatea.

La nivelul facultăţilor, voi ţine cu siguranţă seama de experienţa oamenilor de acolo, dar şi de dorinţele colegilor, a colectivelor facultăţilor. Din punctul meu de vedere, este foarte important ca profesorii care vor conduce facultăţile să le conducă în armonie cu ceilalţi colegi. Nu voi dori niciodată să impun anumiţi oameni, care nu sunt doriţi de colectiv, ci voi încerca să găsesc la nivelul fiecărei facultăţi acele persoane cu care toată lumea doreşte să meargă înainte, să lucreze.

Finanţarea e un lucru deosebit de important, chiar şi pentru universităţi

– Pe o scară ierarhică, pe cine/ce a-ţi aşeza cel mai sus pentru bunul mers al oricărei facultăţi: studenţii ambiţioşi, implicaţi, bine pregătiţi, cadrele didactice exemplare, cu valenţe pedagogice vizibile, activitatea universitară cu cooperare instituţională și relaţiile internaţionale, o bună colaborare cu mediul privat şi autorităţile locale, sau o viață universitară foarte activă, o viață studențească activă.

– Așa cum am spus la începutul discuției, când vorbeam de relația cu autoritățile și mediul privat, nu cred că putem vorbi de o ierarhie, ci de elemente complementare. Niciodată nu vom putea să avem viaţă studenţească fără studenţi, dar nici universitate fără profesori. Niciodată nu vom avea studenţi performanţi fără profesori care să-i instruiască bine şi, mai apoi, fără un mediul de afaceri care să-i primească cu braţele deschise ulterior, să-i motiveze să vină să facă studii, pentru că acestea sunt o pistă de lansare pentru un viitor mai bun.

Eu discut cu studenţii la cursurile de economie şi microeconomie şi îi întreb care e motivul pentru care au venit să studieze. Sigur, mai în glumă, mai în serios, unii spun că i-a forţat mama sau tata, alţii că le place tare mult să înveţe, dar în final ajungem cu toții la concluzia că sunt aici pentru că studiile superioare le vor asigura un loc de muncă mai bine plătit, posibilităţi de dezvoltare în viitor, o asigurare mai bună a nevoilor.

Aşa că e nevoie de toate. Și de angajatori. Cu angajatorii avem o colaborare bună şi ne dorim să o dezvoltăm foarte mult, pentru că, vedeţi, în momentul de faţă finanţarea e un lucru deosebit de important pentru toţi, chiar şi pentru universităţi. În calitate de rector şi de manager, acest fapt mă preocupă în mod deosebit. Desigur, noi obţinem o finanţare instituţională, direct de la minister, ne asigurăm o parte de finanțare și din taxele de școlarizare, plătite de studenți, și din alte taxe, însă văd mediul de afaceri ca un element cu care se poate colabora din ce în ce mai bine și care poate să vină alături de noi, în varianta de sponsorizări și alte implicări directe în activități educaționale, și să ajute inclusiv zona de finanțare.

La fel ca și cu autoritățile, relația trebuie să fie una win-win: noi beneficiem de finanțare și de dezvoltare a unor activități, care să atragă și mai mult studenții, iar mediul de afaceri beneficiază, la final, de forță de muncă bine pregătită.

Și am o sumedenie de exemple de colaborări care merg foarte bine. Avem inclusiv unele companii mari care au început să trimită o parte din angajați la studii de licență, ne-au format o grupă întreagă. Ne-au spus: 30 de oameni de la noi vor să se înscrie la Inginerie şi ne-au format o grupă. Mai mult, am derulat împreună proiecte în care am implicat atât elevi de liceu, care urmează să vină către noi, cât şi studenţii noştri, care vor merge către ei.

Un rol important îl au angajatorii prin feedbackul pe care ni-l oferă privind pregătirea absolvenților noștri care devin angajații lor și, implicit, prin participarea la elaborarea planurilor de învățământ. E foarte important ca ceea ce învață studenții aici, la universitate, să-i ajute să-și găsească rapid un loc de muncă.

În altă ordine de idei, am adus reprezentanţi ai acestor companii în calitate de specialişti, care au început să ţină, de pildă, anumită laboratoare, pe care le predau venind cu experienţa practică pe care o au. Am constatat că acesta este un plus foarte mare şi face ca studenţii să devină tot mai interesaţi de ceea ce se întâmplă la noi.

Am constatat, mai apoi, cu bucurie că sunt la noi companii mari care, în zona managementului de vârf, au 75-80% dintre reprezentanţi absolvenţi ai Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad. Şi acesta este un lucru cu care venim către studenţi ca să le spunem că se poate. Iată, se poate şi la Arad, şi Aradul poate să-ţi ofere aceeaşi deschidere către mediul universitar, către angajare, către un viitor bun, ca alte universități din țară sau din străinătate.

„Am putea spune că toate universitățile mai au mult de lucru”

– Dar în calitate de rector la ce universitate trageți cu ochiul, care e universitatea care se mișcă cel mai bine în România, care reușește să adune toate cele de care vorbeam înainte?

– Dacă stăm să analizăm rankingurile internaționale, am putea spune că toate universitățile mai au mult de lucru pentru că nu suntem prezenți în top 500. Mai timid, intrăm în top 1000. Unele rankinguri sunt făcute pe domenii și acolo găsim unele universități românești care au puncte forte pe care le-au dezvoltat.

Aș zice că, și în prezent, mediul universitar românesc este structurat în zona centrelor universitare tradiționale, care vin cu tradiția de zeci de ani și se impun în fața centrelor universitare apărute propriu-zis după momentul 1989. Dar eu cred că şi universităţile apărute prin anii 90 au evoluat bine şi cred că fiecare îşi găseşte locul şi rolul în peisajul academic românesc. Noi, ca universitate avem o orientare, un profil regional, aici ne e rostul.

Ce se va întâmpla în viitor, rămâne de văzut, pentru că depinde de foarte mulţi factori, care nu ţin numai de noi, ci şi de decidenţii de la nivel naţional, de evoluția demografică.

Cred că asta va fi marea provocare. Numărul din ce în ce mai mic de absolvenți de liceu, ne va crea probleme nu doar nouă, universităților mai tinere, ci și celor cu tradiție. Trebuie să găsim un bazin din ce în ce mai mare de studenți, și aici mă gândesc la studenții străini, să ne adaptăm repede la dinamica de pe piața muncii, să oferim pregătirea în domenii de studiu căutate de angajatori.

Și, ca o concluzie, fără a face aprecieri punctuale la adresa uneia sau a alteia dintre universități, vreau doar să vă spun că la nivel universitar concurența este mare și trebuie să înțelegem că putem să-i facem față doar încercând să fim întotdeauna în pluton, în prima parte a plutonului și să nu pierdem contactul cu plutonul fruntaş, la care trag cu ochiul.

„Toate problemele apărute, sau mai toate, au venit de la elemente individuale”

– Nu suntem un oraş prea mare, dar avem două universităţi, așa că ar fi trebuit să fim departe. Totuşi de-a lungul timpului au existat numeroase scandaluri, divergenţe între universităţi, dar şi conflicte interne. Pe lângă toate acestea au fost şi descinderi DNA la ambele universități, pe tema diplomelor false, dar şi acuzații și sentințe de plagiat la universitatea de stat, războaie interne sau războaie purtate de afară. Credeți că toate acestea au afectat grav imaginea universităților din Arad și le-au tras în jos sau trebuie să le privim şi pe acestea ca elemente care se întâmplă şi în alte locuri şi să considerăm că e mersul firesc al mediului universitar de la noi? Şi vă întreb aceasta deoarece şi dvs. aţi avut parte, de curând, imediat după câştigarea alegerilor şi înainte de confirmare, de o primă contestaţie care v-a atacat/afectat imaginea.

– Răspunsul scurt este da. Răspunsul mai elaborat s-ar putea întinde pe multe minute de acum înainte, depinde cât vrem să aprofundăm fiecare aspect. Dar vreau să punctez un lucru din start: toate problemele apărute, sau mai toate, au venit de la elemente individuale, nu au fost aspecte instituţionale majore care să le fi generat.

Dacă a existat vreodată vreo divergenţă, între cele două universităţi, ea a fost generată tot de la nişte puncte de vedere diferite ale reprezentanţilor celor două instituții. Acum, e o coabitare normală, elegantă între noi, ne vedem la diverse evenimente, participăm unii la evenimentele celorlalţi, suntem în bune relaţii. Unul dintre prorectori de la universitatea privată chiar mi-a fost coleg de doctorat. Am făcut doctoratul împreună la acelaşi conducător de doctorat de la Timişoara, ne ştim încă de atunci.

În altă ordine de idei, cred că fiecare universitate și-a trasat drumul, am separat domeniile pe care le acoperim, putem coabita și colabora, fără doar şi poate, pe mai departe.

Celelalte discuţii, scandaluri, informaţii de presă care au apărut, tot aşa, au fost punctuale, personale, şi da, dacă stăm să analizăm întregul mediu academic, românesc şi nu numai, cred că apar peste tot. Din est în vest, de la nord la sud, să nu mai spunem, dacă vorbim de acuzațiile de plagiat, de ce s-a întâmplat prin Statele Unite recent, în cele mai mari universități. Sunt elemente extrem de sensibile și așa cum am spun, în răspunsul scurt, da, afectează pentru că, de multe ori, media transmite informația, cititorul o primește brută și judecata se extinde de la persoana în cauză, la instituția pe care o reprezintă.

Când apare un element negativ legat de universitate, observ și eu pe rețelele sociale unele comentarii generice: „Fabrică de diplome”. Și gata, eticheta a fost pusă. Aș vrea să iau asemenea persoane să le aduc să vadă câtă muncă se depune în această „fabrică”, câți oameni serioși sunt, câți studenți foarte buni sunt și toate celelalte multe aspecte pozitive care au fost șterse prin aplicarea rapidă a unei etichete.

„Nu am, în momentul de faţă, vreo intenţie de a mă orienta spre zona politică”

– Ați scăpat de o campanie, dar acum urmează altele, politice. Există tot felul de mutări politice și de ani buni e la modă și ca rectorii să intre în politică, alături de o formațiune sau alta. Aveți afinități politice și, dincolo de ele, v-ați gândit să intrați în politică?

– Tocmai ce urmează să preiau mandatul de rector și sunt conştient că e mult de lucru la universitate. Din acest punct de vedere nu am, în momentul de faţă, vreo intenţie de a mă orienta spre zona politică. Bineînţeles, păreri personale şi opinii am şi în această sferă, pentru că e normal să le avem cu toţii, ar fi anormal să nu le avem.

A face politică însă e un semn de responsabilitate. A face politică fiind în mediul academic e un lucru de discutat, cu bune şi cu rele și nu cred că e momentul acum.

Dar acum vreau să mă orientez clar către universitate, către liniştirea lucrurilor aici, către a-i face pe toți angajații de aici să înțeleagă că nimeni nu dorește să facă revoluții, ci cu toții dorim să asigurăm continuitate și dezvoltare universitară. Că trendul pe care suntem acum vrem să-l menținem și să-l creștem. Bineînțeles, având toată deschiderea spre sfera politică pentru că, așa cum vorbeam la început, o bună colaborare cu reprezentanții politicului este absolut necesară și normală.

Citeşte şi: 

Rector nou la UAV Arad. Teodor Cilan a câştigat alegerile de la universitatea de stat cu 119 voturi

Turul 2 pentru stabilirea noului rector al UAV. Doi candidați au primit același număr de voturi în primul tur

Ministrul Educației a refuzat oficial confirmarea Ramonei Lile pentru un nou mandat de rector al Universității Aurel Vlaicu