Festivalul „Zile și Seri de literatură Ștefan Augustin Doinaș” – pe scurt: SAD – ajunge în acest an la cea de-a opta ediție, însă este o ediție mai specială, deoarece coincide cu anul în care sărbătorim 100 de ani la nașterea poetului, eseistului și academicianului născut în județul Arad, în satul Cherechiu (astăzi: Caporal Alexa). Ediția centenară a festivalului – așa cum e și normal, fiind vorba de o personalitate marcantă pentru cultura națională – se bucură și de o atenție mărită în capitală, revista Observator Cultural publicând un supliment de opt pagini dedicat în totalitate lui Ștefan Augustin Doinaș.

Semnează articole Paul Cernat, Bogdan Crețu, Michael Finkenthal, Marius Miheț și Mircea Popa. Marius Miheț a prefațat volumul „SAD – biografie grafică” (semnat de Lia Faur și Vali Ivan, apărută la Editura Casa de Pariuri Literare în acest an), articolul din supliment, cu titlul „Un destin faustic: Poetul și Balerina – Maestrul și Margareta”, fiind un fragment din prefața cărții.

Materialele din suplimentul Observator Cultural sunt ilustrate cu fotografii semnate de Ion Cucu și desene realizate de Vali Ivan, câteva dintre cele pe care arădenii le pot vedea, până la finalul lunii, expuse și în holul Primăriei Municipiului Arad.

„Sunt bucuroasă că SAD 100 are parte de o așa onoare, iar evenimentele ce îi sunt dedicate nu încep și nu se opresc aici”, spune scriitoarea Lia Faur, organizatoarea principală a festivalului „Zile și Seri de literatură Ștefan Augustin Doinaș” (27 – 28 aprilie). Vezi aici programul complet.

Ștefan Augustin Doinaș (născut în data de 26 aprilie 1922 la Cherechiu, județul Arad – decedat pe 25 mai 2002 la București) a fost un poet, eseist, traducător, deținut politic, academician, dar și politician român, senator în legislatura 1992-1996, ales în municipiul București pe listele partidului Alianța Civică.

A fost un elev proeminent al Colegiului Național „Moise Nicoară” din Arad, iar la Facultatea de Litere și Filosofie din Sibiu i-a avut ca profesori pe Lucian Blaga (la istoria culturii), pe Liviu Rusu (la estetică) și pe D.D. Roșca (la istoria filosofiei, respectiv filosofie generală). A făcut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ion Dezideriu Sîrbu, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș, Radu Enescu ș.a.

Pe 1 ianuarie 1956 a fost angajat ca redactor al revistei Teatru, la intervenția lui Radu Stanca, iar după un an, pe 3 februarie 1957, a fost arestat și condamnat la un an de închisoare „pentru omisiune de denunț” [pe Wikipedia găsim și un citat din Ștefan Augustin Doinaș legat de acest incident: „…în redacția revistei Teatru – unde mă aflam cu I. D. Sîrbu – a venit Marcel Petrișor, tot un arădean, un originar de pe meleagurile arădene, care ne-a informat despre revoluția din Ungaria. Ne-a spus că, în cazul în care va fi și la noi manifestație, armata va fi de partea noastră, după care vom cere scoaterea limbii ruse din învățământ și așa mai departe … După trei zile Marcel Petrișor a fost arestat, iar eu am fost ridicat după trei luni. De ce? Marcel Petrișor a fost bătut cu ranga ca să spună cu cine a mai stat de vorbă în legătură cu revoluția din Ungaria, aflându-se astfel și despre mine! (…) Eu am fost condamnat la un an, cu circumstanțe atenuante, pentru omisiune de denunț”].

A fost eliberat pe 5 februarie 1958, iar în data de 8 aprilie 1958 s-a căsătorit cu Irinel Liciu, primă balerină la Operă. Până în 1963 i s-a interzis să reintre în viața literară. Apoi, George Ivașcu l-a angajat la revista Lumea.

Din 1969 a lucrat în redacția revistei Secolul 20 (al cărei redactor-șef a devenit în 1992). A fost, în ultimul deceniu al vieții, directorul revistei Secolul 20, apoi președintele fundației cu același nume, care s-a transformat în Secolul 21.

După 1989 a devenit membru al Academiei Române și senator (din partea Partidului Alianța Civică) în Parlamentul României, după ce l-a înlocuit pe senatorul decedat René-Radu Policrat. A făcut și publicistică politică, de pe o poziție anticomunistă intransigentă. A murit pe data de 25 mai 2002, în urma unui infarct. Imediat după moartea sa, soția sa, Irinel Liciu, s-a sinucis.