Și ca să nu se interpreteze – oricum se va –, este vorba de un volum colectiv despre iubire în care Lucian Dănilă debutează în literatură.

Nu că ne-ar surprinde, textele sale jurnalistice sunt pline de umor și au un stil care le individualizează după câteva rânduri citite. Dar este, totuși, un eveniment mare atât pentru colegul nostru, cât și pentru cei care îi sunt colegi la Special Arad. În fond, nu este la îndemâna oricărei redacții să aibă în rândurile sale autori de texte literare. Și spunem asta în șoaptă, fiindcă ne gândim și la cei care încă nu au apărut în volum, dar o pot face oricând, fiindcă material este.

Revenind la Luci al nostru, este vorba de volumul din titlu: „Marea degringoladă amoroasă”, apărută la Editura pentru Artă și Literatură. Colecția Violet, ca să nu iasă vorbe. E vorba de povești de dragoste de la douăzeci de autori, bărbați unul și unul, asta ca să nu ne concentrăm exclusiv pe colegul nostru.

Lansarea va avea loc în sala Pergament a Bibliotecii Naționale, sâmbăta, la 18, ora Aradului. Și, desigur, într-o companie selectă, pe lângă autori vor fi și invitați care se pricep, discuțiile fiind moderate de prezentatoarea Valentina Băințan de la TVR Cultural.

Pe lângă al nostru Dănilă, din Arad va fi prezentă și Eugenia Crainic, autoare deja cunoscută și mult umblată la București.

Cu alte cuvinte, Aradul, chiar dacă nu exact așa cum susțin unii și alții, nu s-a pierdut de tot de pe harta României culturale.

Noi nu mai zicem nimic, îi urăm lui Lucian baftă și la mai mare!

Iar ca să vă facem și mai curioși și doritori, iată un scurt fragment din textul lui Lucian:

Acum iubirea stă ca pe tarabă. E ca promoțiile de la LIDL, ai un produs acasă, iar pe rețelele de socializare îți vin zilnic alte și alte oferte. Și se servește fiecare cu câte poate, când poate și pe unde poate.

Iubirea de astăzi e exact ca orașul, un oraș plin de clădiri dărăpănate. Te plimbi prin el și vezi suflete la fel de scorojite precum pereții seculari care nu au mai cunoscut de zeci de ani vreo renovare. Trebuie să închei și nu mi-au plăcut niciodată finalurile. Sunt triste, așa cum triste sunt toate poveștile în care iubirea moare, pentru că cele mai mari iubiri vor rămâne mereu iubirile neterminate.