Lucrările de reabilitare de la Colegiul Național Elena Ghiba Birta au fost atât de mult tărăgănate încât profesorii și elevii sunt bucuroși doar că au ajuns în sfârșit înapoi în clase, chiar dacă șantierul nu este nici acum finalizat. Cu întârzieri cauzate și de lipsa de bani, de greșeli ale constructorului inițial, dar și a schimbării pe parcurs a proiectului, ducerea la bun sfârșit a lucrărilor a devenit deja un coșmar al cărui final apropiat toată lumea îl așteaptă cu entuziasm, fără să se mai aplece și asupra calității lucrărilor. Dar au fost toate modificările aduse clădirii atât de necesare? Aflăm că multe au fost solicitate ulterior, planul inițial fiind mai simplist.

De la o întărire a structurii de rezistență a clădirii s-a ajuns la schimbarea completă a înfățișării colegiului și chiar la o groapă în curtea școlii, solicitată pe nepusă masă de noua legislație. Întregul parcurs al lucrărilor a fost unul presărat de peripeții, iar acum senzația pe care ne-o dă atitudinea autorităților este că așteaptă recepția lucrărilor să fie cât mai rapidă, chiar dacă asta înseamnă inclusiv să ignore toate neregulile acumulate.

Cum stă situația, la zi

După ce nu și-a onorat promisiunea cu revenirea „acasă” în anul școlar 2022-2023, Primăria s-a ambiționat de această dată ca elevii colegiului să înceapă noul an școlar înapoi în clasele renovate, chiar dacă șantierul nu a ajuns la final. Astfel că a fost izolată complet curtea, respectiv demisolul, unde se lucrează în continuare, și au fost pregătite clasele pe repede-înainte.

Ultimele uși noi au fost montate chiar weekend-ul trecut, iar acest lucru se vede. Tencuiala abia s-a uscat în jurul lor, iar finisajul pereților din jur este neuniform la multe dintre ele. Mobilierul nou nu a ajuns încă nici el, decât într-o proporție mică, astfel că vechile bănci au fost amplasate provizoriu doar ca să fie din nou înlocuite.

Directoarea Laura Putnic a avut amabilitatea să ne facă un tur complet al școlii, spunându-ne că pentru elevi și cadrele didactice este o reală ușurare că orele au început din nou „acasă”. Totuși, sala festivă este în continuare un depozit, biblioteca este încă în altă parte, pentru că în acea încăpere au fost amenajate provizoriu două săli de clasă, iar orele de sport se vor face deocamdată la terenul de la „Moise Nicoară”, până când va fi renovată sala proprie. Constructorul estimează că va finalizată maxim la sfârșitul lunii septembrie. Se așteaptă covorul de tip tarkett, care va fi adus din Ucraina. Sălile de clasă și cantina, situate la demisol, vor fi și ele finalizate tot în această toamnă, după estimări, cândva în octombrie. Acum se montează linoleul pe treptele din clădirea veche, însă doar provizoriu, întrucât Primăria va dori, pe viitor, atunci când va avea buget, să schimbe treptele cu unele din marmură. Și liftul exterior este achiziționat aproape în întregime, se așteaptă doar după câteva elemente lipsă.

Directoarea ne-a spus că pe lângă cele prevăzute în acest proiect de reabilitare, școala a câștigat și ea un proiect propriu prin care urmează să amenajeze două laboratoare „smart lab”, care vor avea inclusiv VR, iar viceprimarul Lazăr Faur, care s-a aflat și el într-o inspecție în școală la momentul vizitei noastre, ne-a spus că Primăria a câștigat un proiect prin PNRR, prin care va digitaliza școli din municipiu, astfel că Ghiba Birta va beneficia de un laborator de informatică în valoare de 30.000 euro, plus un laborator de limbă și comunicare, cabinet nou de consiliere, și încă 25 de clase care vor avea tablă inteligentă și sistem informatic, fiecare în valoare de 10.000 euro.

Proiectul bazinului pentru ISU trebuie refăcut de la zero

Pe de altă parte, vicele Faur ne-a enumerat și unele nemulțumiri, cum ar fi nevoia de a reface proiectul ce vizează construirea bazinului de apă pentru ISU din curte, la care deja muncitorii au început să sape, dar au descoperit că pământul din subteran este prea nisipos și se poate surpa. Astfel, trebuie din nou regândit proiectul, de aici rezultând noi întârzieri la refacerea curții.

Amintim că această solicitare ulterioară de la ISU a fost printre cauzele care au dus la recalcularea investiției, la începutul acestui an. Dacă proiectul inițial, câștigat de Primărie prin PNDL, se ridica la 15 milioane lei, în martie 2023 au mai fost alocați încă 6 milioane lei din bugetul local (cu acești bani s-a mai schimbat și instalația de curenți slabi și s-au recompartimentat unele încăperi, pentru a avea mai multe săli de clasă).

Nemulțumiri au apărut și la momentul schimbării ușilor, care au fost aduse și ele cu întârziere, dar și fără rama din lemn. Lazăr Faur ne-a spus că deși ușile originale ale claselor din clădirea veche aveau acea parte, proiectanții ar fi uitat să prevadă acest lucru în proiect, iar ușile au fost aduse doar ca atare, astfel că a trebuit solicitat ulterior și aceasta. Întrebat cine va răspunde de aceste erori de proiectare, vicele a dat din umeri, apoi ne-a dat de înțeles că după recepția lucrărilor ar fi indezirabil un proces, dar poate că va fi o măsură la care se va apela.

Am constatat că nu toate ușile din lemn se închid corespunzător, iar unele dintre cele din tablă, care despart părți ale coridoarelor, se freacă de gresie, închizându-se cu dificultate.

Dat fiind faptul că avem de a face cu un imobil monument istoric, de regulă, la intervenția asupra acestor tipuri de clădiri se impune o intervenție cât mai discretă, urmând reguli stricte de reabilitare. Trebuie folosite materiale specifice, trebuie salvate pe cât se poate elementele originale. La Colegiul Național Elena Ghiba Birta însă s-au înlocuit complet tâmplăriile geamurilor, toate ușile din lemn masiv, plăcile de ciment mozaicat din holuri a fost înlocuit cu gresie, iar sălile de clasă au acum parchet laminat în loc de parchetul original din lemn.

„A fost o intervenție prin care cred că se sifonează bani”

Arhitectul Alexandru Nagy Vizitiu este cunoscut pentru simțul său civic, de-a lungul timpului semnalând numeroase probleme legate de urbanism în oraș. Când am realizat cu dumnealui un articol despre reconversia Cetății Aradului (vezi AICI), ne-a rugat insistent să semnalăm și problema reabilitării de la Colegiul Elena Ghiba Birta, întrucât el o făcuse deja autorităților, dar fără succes.

Astfel că, odată cu vestea că orele au început din nou la Ghiba, ne-am întors la domnul Vizitiu pentru a purta o discuție mai amplă asupra problemelor pe care le-a constatat. Printre cele semnalate, amintim compromiterea geometriei fațadei, prin intervențiile „pseudo-structurale”, nerespectarea geometriei asizelor orizontale și verticale, nerespectarea ordinii operațiilor, anume montarea tâmplăriei, înainte de a se termina lucrările brute. Domnul Nagy Vizitiu crede că ar fi imperativ să se solicite refacerea fațadei, însă presimte că multe dintre erorile comise au fost intenționate, că s-a optat pentru suplimentări inutile, care chiar vor afecta pe viitor durata de viață a clădirii, iar asta pentru a mai primi bani.

Iată ce ne-a spus arhitectul:

„Ce am văzut eu a fost o afectare din punct de vedere structural a clădirii pe anumite zone unde nu se cereau intervențiile respective. Dar asta este părerea mea de arhitect și eu nu sunt inginer structurist. În consecință, după ce am pus ruleta și am făcut poze, am luat legătura cu câțiva colegi ingineri structuriști și i-am întrebat independent pe fiecare ce părere au despre ce se întâmplă acolo și răspunsul a fost de la unul din ei:«am crezut că le-am văzut pe toate, dar pe asta n-am văzut-o!». Ce cred eu este că la această lucrare s-au făcut intervenții inutile, dar care afectează această construcție de acum încolo”. 

(imagini din 2020, când s-au schimbat primele elemente de tâmplărie la Ghiba Birta)

„Concret, este vorba despre spargerea unor arce de cărămidă în zone de gol de fereastră și punerea în locul respectiv a unor buiandrugi termoizolați și prefabricați și care au calități indiscutabile de la firme care produc cărămidă, dar care a fost o intervenție inutilă, o intervenție prin care cred că se sifonează bani, prin care cred că s-au dat bani către constructor pe niște lucrări pe care le-au inventat ca să justifice încă niște cheltuieli suplimentare. Îmi vine rău când vorbesc despre asta, mă simt rău pentru că eu aș vrea să vină cineva să mă contrazică și să aibă dreptate, mi-aș dori. În urma acelei intervenții despre care vorbim, eu am crezut că această sesizare pe care am făcut-o către Inspectoratul de Stat în Construcții va avea consecință o atenție sporită și o dedicare a constructorului de acolo ca să demonstreze că lucrurile merg bine… Am primit un răspuns, am fost invitat acolo, am avut o discuție cu inspectorul, i-am arătat ce consider eu acolo. În timp ce discutam, am băgat mâna pe după acești buiandrugi întâmplător, pentru că vedeți că dau de obicei din mâini, iar stând de vorbă am pus mâna pe după buiandrugul ăla. El nu ține nimic, el ține aer! Deci acolo este o zonă pe care el nu sprijină nimic, nu a introdus nimeni mortar acolo și am spus inspectorului să se completeze acolo cu mortar. Era și constructorul acolo. I-am zis că, fără sprijiniri noi, arată că e un lucru complet aiurea făcut”, ne-a spus arhitectul Alexandru Nagy Vizitiu.

„Nu venim și ștergem tot trecutul doar pentru o gresie mai ieftină…” – constatare de la firma care a făcut primul proiect

Am aflat, pe surse, că deși în proiectul inițial se impunea păstrarea, pe cât posibil, a tâmplăriilor originale, unii părinți s-ar fi arătat nemulțumiți, indicând că la reabilitarea Colegiului Național „Moise Nicoară” s-a optat pentru înlocuirea tâmplăriei, plângându-se că reabilitarea Colegiului Național „Elena Ghiba Birta” nu trebuie să fie mai prejos. Pentru a le face pe plac, s-ar fi luat astfel decizia să se schimbe și în acest caz toată tâmplăria, în loc să se încerce să se repară.

Pentru a verifica informația, ne-am întâlnit cu Paul Feier, de la firma de arhitectură Artnova, care ne-a arătat paginile din proiectul inițial numit „DALI”, cel antemergător proiectului tehnic final după care s-a ghidat constructorul. Mama dumnealui, regretata Rodica Feier, care a murit în 2018, a fost șeful de proiect. Aflăm astfel că cele notate în „DALI” vizau schimbarea învelitoarei de țiglă și a elementelor de tinichigerie, jgheaburi și burlane, refacerea elementelor deteriorate de pe fațadă „în conformitate cu cele existente”, reparații interioare la sălile de clasă cu refacerea – nu înlocuirea – pardoselilor din lemn, reabilitare tâmplăriei interioare și exterioare (se menționează înlocuirea ei doar „unde este cazul”), rezolvarea igrasiei din subsol, reabilitarea cantinei, a sălii de sport și a sălii festive, schimbarea canalizării menajere și pluviale, schimbarea sistemului de încălzire, amplasarea liftului exterior pentru persoane cu dizabilități, respectiv consolidarea pereților clădirii, pentru punerea ei în siguranță (în baza unei expertize realizate în 2016 de profesorul universitar dr. ing. Marin Marin).

„Erau mult mai simple aceste lucrări”, ne-a spus arhitectul Paul Feier.

Analizele tehnice asupra clădirii, notate în expertiză, plasau imobilul istoric în clasa II de risc seismic (riscul I și II fiind cu acea „bulină roșie”, adică clădiri problematice în caz de cutremur). Situația nu era una gravă, întrucât „nu s-au identificat degradări ale structurii, fisuri sau crăpături în elementele structurale”. Astfel, în DALI se prezentau măsuri de consolidare. Când i-am amintit arhitectului Paul Feier că muncitorii au înlocuit bârnele de lemn din plafon cu beton armat, a opinat că măsura este în strânsă legătură cu această consolidare.

(Grinzile din lemn, înlocuite cu beton, pentru consolidare. Se văd și geamurile cu tâmplăria originală. Imagine din mai 2022)

Se recomanda conservarea pe cât posibil a elementelor existente

Totuși, în DALI nu se făcea referire la schimbarea în întregime a tâmplăriei originale, ci doar „unde este cazul”, se specifica repararea pardoselii din lemn din clase, nu înlocuirea ei cu parchet laminat, nu apare vreo recomandare nici pentru schimbarea treptelor dintre etaje, așa cum intenționează Primăria să pună plăci noi de marmură, iar ușile nu trebuiau schimbate toate, ci doar reparate, excepție făcând cele de la subsol, de la grupurile sanitare și alte încăperi care nu sunt săli de clasă.

Amintim aici și un proces verbal „prin care se face constatarea privind starea generală de conservare a monumentului istoric”, semnat de Direcția Județeană de Patrimoniu, atașat ca anexa B din documentul „Obligațiile de folosință a monumentelor istorice”, unde starea tâmplăriei exterioară a ușilor și ferestrelor era evaluată ca fiind „bună”, iar starea tâmplăriilor interioare ca fiind „foarte bună”, din opțiunile „foarte bună”, „bună”, „rea”, „distrus/dispărut”.

(parte a procesului verbal emis de Direcția Județeană de Patrimoniu Arad, pentru DALI-ul din 2016).

Toate aceste înlocuiri cu elemente noi au fost stabilite ulterior, după ce Vesa Construzioni a câștigat licitația de proiectare și execuție a lucrărilor de intervenție.

Cum vede arhitectul Paul Feier intervențiile care au fost făcute la Ghiba? Nu cu ochi buni. Despre ușile adăugate atunci când s-a optat pentru recompartimentarea claselor, ne-a spus că ele „nu respectă proporțiile care erau caracteristice perioadei” . Nu a fost mulțumit nici la văzul gresiei de pe holuri, chiar dacă și în DALI se recomanda înlocuirea pardoselii din plăci de ciment mozaicat cu gresie antiderapantă. Tipul de gresie utilizat i-a părut o variantă ieftină, inestetică: „nu venim și ștergem tot trecutul doar că este o gresie mai ieftină”.

Iar dacă tot s-au făcut comparații între reabilitarea Colegiilor Naționale Moise Nicoară și Ghiba Birta, am aflat că tot firma Artnova a făcut și DALI-ul pentru Moise Nicoară. Și în acel caz recomanda păstrarea tâmplăriei originale. Nu s-a ținut cont. Acolo a fost prevăzută și hidroizolarea subsolului, dar apoi „constructorul a folosit altă tehnologie și nu a mai ieșit conform”. Infiltrațiile de apă din subsolul Colegiului Moise Nicoară au fost o problemă intens dezbătută, care a apărut după reabilitarea imobilului pe milioane de euro.

Tot mai mult se optează ca aceeași firmă să facă proiectarea și execuția lucrărilor „la pachet”, iar acest lucru se reflectă în lipsa calității

O tendință tot mai întâlnită în România este ca, pentru a grăbi lucrurile, municipalitățile lansează anunțurile pe SEAP „la pachet” când vine vorba de intervenția asupra unui imobil sau spațiu public. Practic, în loc să lanseze mai întâi o licitație în vederea desemnării unei firme specializate care să facă proiectul tehnic, iar apoi fiind „bătut în cuie” ce se dorește să se realizeze, să se facă o altă licitație prin care să se găsească firma cea mai în măsură să transforme planul în realitate, autoritățile locale aleg să facă o singură licitație, care într-adevăr scurtează din timp.

Dar aici intervine o problemă. Dacă firma care face proiectul tehnic e aceeași cu cea care îl va pune în practică, există riscul ca proiectul să fie modelat în favoarea firmei. Adică își va putea alege singură toate modalitățile, materialele etc. astfel încât să-și obțină profitul, în detrimentul calității. O „fușăreală”, cum s-ar spune pe românește, care apoi se rectifică cu greu, sau de cele mai multe ori deloc.

Nu o dată s-a ajuns la situația în care la momentul recepționării lucrărilor rezultatul să nu fie cel dorit inițial de beneficiar, însă din teama unui proces fără de sfârșit, ori – uneori – chiar din prieteniile pe care cineva dintr-o instituție le poate avea, tacit, cu firma, să lase lucrurile așa, pe principiul „las’ că merge ș-așa”.

La Ghiba Birta, problema e și mai gravă. Proiectarea și execuția au fost câștigate de Vesa Construzioni SRL în asociere cu Research Consorzio Stabile (contractul nr. 62085/08.08.2019), moment la care Vesa Construzioni nu avea niciun angajat și cifra de afaceri era zero, iar firma partener avea doar 3 angajați și o cifră de afaceri anuală de 5 ori mai mică decât valoarea contractului atribuit de către Primăria Arad. Mai mult, s-a ajuns ca aceste firme nici măcar nu se mai ocupă de șantier. Primăria a sancționat-o de nenumărate ori pe firma lider, până când a hotărât să dea lucrarea unui alt constructor. Meșteri Pricepuți SRL a preluat proiectul „din zbor”, cu mai multe intervenții deja făcute și cu întârzierile acumulate.

Dar în afară de vizitele pe șantier din partea reprezentanților Primăriei, nu a crezut de cuviință nimeni abilitat că există nereguli care trebuie rezolvate?

Pentru a afla, am trimis o adresă Inspectoratului de Stat în Construcții, instituția care are, teoretic, puterea de a sancționa.

În cele 7 controale făcute de Inspectoratul de Stat în Construcții Arad nu s-a observat nicio problemă la execuția lucrărilor

Cu toate că am discutat cu mai mulți factori implicați, iar balanța impresiilor se înclină către negativ mai mult decât înspre pozitiv, rezultatul controalelor Inspectoratului de Stat în Construcții e unul surprinzător. Am vorbit cu arhitecți, proiectanți, profesori, funcționari, de când a început șantierul. Chiar dacă majoritatea ne-au vorbit „off the record”, măcar doi și-au asumat să le publicăm opinia care indică clar intervenții neconforme asupra monumentului istoric. Pe de altă parte, inspectorii în a căror putere stă să dea sancțiuni sunt de părere că grijile sunt nefondate, întrucât nu au găsit decât nereguli minore în toate vizitele efectuate pe șantier.

„Lucrările de construire la obiectivul «Reabilitare clădire Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad» din municlpiul Arad, b-dul General Dragalina nr.6, se execută în baza Autorizației de construire nr. 68/28.01.2019 și a Autorizației de construire (pentru continuare de lucrări) nr. 759/18.10.2022 emise de Primarul Municipiului Arad.

Investitorul, Municipiul Arad, a comunicat începerea lucrărilor la Inspectoratul Județean în Construcții Arad cu adresele nr. 287329/08.10.2019, respectiv nr. 401992/28.10.2022.

La acest obiectiv inspectorii în construcții din cadrul Inspectoratului Județean în Construcții Arad au efectuat 7 controale în etapa de execuție.

În urma verificărilor efectuate, s-au constatat neconformități minore cum ar fi lipsa termometrului și a graficului de temperaturi în perioada de timp friguros și existența unei declarații de performanță pentru plasa sudată netradusă în limba română”, este răspunsul pe care l-am primit de la ISC Arad.

În așteptarea „produsului finit”. În așteptarea recepției oficiale

Să nu uităm însă: șantierul este încă în desfășurare. Orice problemă care a apărut până acum încă mai poate, teoretic, fi rezolvată. La finalul lucrărilor, o comisie de la Primăria Arad – beneficiarul – va trebui să vină într-un ultim control și să dea cu subsemnatul, să pună parafa pe conformitatea dintre plan și rezultat. Dacă nu va fi mulțumită, Primăria va putea refuza semnarea recepției lucrărilor. Va putea dispune măsuri. Dacă constructorul nu se va conforma, există opțiunea judecății.

Întrebarea este dacă avem de-a face cu oameni destul de determinați și cu vână ca să facă toți pașii legali existenți astfel încât la finalul zilei să avem parte, după milioane de euro băgați într-o investiție, și de un rezultat corespunzător, ca la carte, de calitate, sau ne vom mulțumi din nou cu jumătăți de măsură, pe principiul „bine e și așa, mai rău să nu fie”.