Au trecut opt ani de la incendiul devastator de la Colectiv (30 octombrie 2015) și aproape 20 de la explozia de la Mihăilești (24 mai 2004). N-am învățat nimic. În continuare șmecherim procedurile legale și, desigur, după o vreme vine și decontul, plătit de regulă de morți sau răniți nevinovați. Așa a devenit posibil, a doua zi de Crăciun, încă un incendiu, în satul Tohani. Au murit opt oameni, cei mai mulți tineri, unii chiar copii și s-a făcut scrum o pensiune renumită: Ferma Dacilor.

Corupția nu arde în incendiu

În general respectarea regulilor este urmărită de instituțiile statului care sunt abilitate să ia cele mai potrivite măsuri pentru a obliga orice persoană să le respecte. În fond, acest atribut i-a fost dat statului în considerarea faptului că fără reguli nicio colectivitate nu își poate desfășura normal celelalte activități necesare traiului, de la muncă, la odihnă sau distracție.

De asta, bunăoară, statul primește bani de la cetățeni (sub forma multiplelor taxe) în schimbul serviciului de asigurare a respectării legilor făcute de cetățeni, prin aleșii lor (pentru că nu statul face legile!). Asta, desigur, în teorie. În practică vedem că statul, prin instituțiile sale, încasează banii, dar nu-și face treaba pentru care este plătit. Mai mult, a acumulat atâta putere încât reușește să impună și legi care-l ajută să iasă mereu basma curată, chiar și atunci când greșește flagrant.

România este țara din Europa în care mor cei mai mulți oameni pe șosele. Vina a fost aruncată exclusiv în sarcina șoferilor. Nu că nu ar fi vinovați șoferii, dar nu sunt singurii vinovați. Sau, ca să fiu mai exact, șoferii sunt încurajați să conducă haotic și să nu respecte regulile circulației rutiere. De Poliția Rutieră (PR), preocupată să-și facă un titlu de glorie din amenzile aplicate pentru depășirea vitezei sau, când este și vreo televiziune prin apropiere, pentru conducere sub influența alcoolului și, mai nou, a drogurilor.

Doar că amenzile pentru viteză sunt date, de regulă, în zone cu restricții sau, în localități, acolo unde șoseaua permite depășirea fără mari riscuri a vitezei legale.

Sigur, uneori mai prind și câte un inconștient care „zboară la joasă altitudine”, dar instituția nu își face probleme, de exemplu, pentru ușurința cu care se acordă permisul de conducere. Asta, ca să nu amintim de acordarea pe bază de șpagă. Foarte rar se întâmplă ca mașinile PR să patruleze pur și simplu, ca să vadă, de exemplu, cum se circulă noaptea (oare când s-au făcut verificări privind modul de reglare a farurilor?). Oare știe PR cum se semnalizează prin Arad schimbarea de direcție sau cum se respectă încadrarea la semafoarele din sensul giratoriu de la Podgoria? Sincer, nu cred.

În schimb, după câte un accident care sensibilizează opinia publică, așa cum a fost cel din stațiunea 2 Mai, se mai pensionează câte-un șef (AICI), apoi se propun majorări de amenzi și gata, consideră că treaba este făcută. Nu, nu-i făcută. În lipsa unui control serios și responsabil, nicio regulă nu va fi respectată. Orice reglementare înseamnă, la urma urmei, o constrângere, o limitare a libertății și nu va fi respectată doar de teamă față de consecințe.

Așadar, nu înăsprirea regimului sancționator îi va convinge pe șoferi să respecte regulile de circulație rutieră, ci teama că oricând și în orice situație s-ar putea să fie văzut de un polițist. Dacă nu, vom continua să numărăm morții și accidentații pe șosele.

Instituții plătite degeaba

Mai grav este atunci când tocmai reprezentanții instituțiilor publice încalcă legile a căror respectare ar trebui s-o impună. S-a întâmplat, a doua zi de Crăciun în localitatea Tohani, județul Prahova, în care au murit opt persoane, cei mai mulți fiind tineri și chiar copii. Asta, după ce, în urmă cu opt ani, a avut loc un alt incendiu devastator (64 de morți și peste 180 de răniți) în clubul Colectiv.

Ambele nenorociri au avut un numitor comun: ISU și controalele lor făcute de ochii lumii și nu cumva să-i supere pe patroni – deși greu de crezut că ar fi așa îngăduitori chiar pe gratis.

Prim-ministrul Marii Britanii, David Cameron depune flori la Clubul Colectiv

Sursa: ro.wikipedia.org

După nenorocirea de la Colectiv s-a lăsat cu condamnări (cei doi de la ISU care au verificat clubul au primit câte 8 ani și 8 luni de pușcărie) dar și cu demisia guvernului Ponta. O vreme chiar și primarul Piedone, implicat și el a fost condamnat și încarcerat, dar după un an și ceva instanța l-a spălat definitiv de orice păcat.

În schimb, șeful IGSU, de atunci și de acum, Raed Arafat nu s-a simțit deloc vinovat, nu a demisionat (cum a făcut șeful lui de atunci, Ponta și cum nu va face actulaul său șef, Marcel Ciolacu, revoluționar de Buzău) și nici, Doamne ferește!, nu a fsot măcar cercetat penal.

De altfel, Arafat a „supraviețuit” bine mersi și după explozia stației GPL de la Crevedia. Dosarul încă nu a fost trimis la instanță, deci încă se cercetează, toată lumea este bine mersi, mai puțin păgubiții, adică cetățenii ale căror case au fost distruse – nici acum, la mai bine de patru luni de la explozie, nu și-au putut reface casele. Cei ce au închis ochii sau nu au fost în stare să oprească funcționarea acelei stații GPL, nu au pățit nimic.

Citiți despre explozia de la Crevedia: Breaking News: Arma care devastează România este „bomba” politică

Între toate cazurile amintite aici – Colectiv, Crevedia, Ferma Dacilor (Tohani) – există un element de legătură vizibil din înaltul cerului: corupția. Toți patronii firmelor care lucrau fără avize și autorizații, aveau legături cu clasa politică și, totodată, toți și-au „rezolvat” problemele cu instituțiile de control ale statului, în toate trei fiind implicat câte un Inspectorat pentru Situații de Urgență (din București, în cazul Colectiv, Dâmbovița la Crevedia și Prahova la Ferma Dacilor). Toate aflate în subordinea lui Raed Arafat, cel competent și cinstit.

În cazul de la Tohani din a doua zi de Crăciun, totul pare mai grav decât la toate celelalte, chiar dacă numărul morților este mai mic decât la Colectiv. Gravitatea este dată de toată colecția de instituții care s-au făcut ghiocel în fața controversatului patron al pensiunii. Uman, desigur, îi înțelegem durerea de a-și fi pierdut un copil în acest incendiu, dar păcatele și șmecheriile lui, iată, au fost plătite de alții.

Citiți amănunte aici: Misterele din spatele incendiului de la „Ferma Dacilor“. Tragedia care arată că nu am învățat nimic din lecția „Colectiv“

De la aerianul de primar al comunei din care face parte satul Tohani (deloc nevinovat pentru faptul că în „satul lui” a crescut o ditamai construcție fără autorizație de construcție, iar el a băgat capul sub poala patronului, plus lipsa autorizației de funcționare pe care tot Primăria ar fi trebuit să o elibereze), până la conducerea Consiliului județean, Inspectoratul de Stat în Construcții, ISU Prahova (care nu a „reușit” să închidă „prăvălia” deși nu avea autorizație de incendiu), plus încă vreo câteva instituții protectoare, fac din acest caz o posibilă mizerie de mușamalizare.

La Colectiv, presiunea publică a fost atât de puternică încât a picat Guvernul Ponta. La Crevedia, după câteva zile de interes mediatic, interesul publicului s-a stins. Ca atare, cum spuneam, dosarul încă n-a ajuns la instanță. Iar când va ajunge, posibil să fie în mare parte spălat (că doar n-o să lovească procurorii tocmai în feciorul patron al primarului PSD din Caracal).

Probabil la fel de repede se va stinge și interesul pentru Ferma Dacilor făcută scrum.

Iată cum aceste catastrofe ne arată că instituțiile importante ale statului au atâta putere încât își permit să treacă „prin” explozii și incendii devastatoare fără să pățească ceva. Aceste instituții – plus cele care se lasă călărite deși ar putea să-i „ascundă” mulți ani prin pușcării pe vinovați – fac din România o țară a iresponsabilității girate politic, o țară de numărat morți și de bifat acțiuni.

• În capitala Vestului sălbatic românesc, șefii Poliției și Jandarmeriei din Arad pupă moaște de euro-sfânt