Nu e nicio exagerare în titlu. În România există o lege în vigoare de peste 12 ani – Legea educației nr 1/2011 – care în articolul 8 prevede că începând din 2012 învățământului românesc va fi finanțat cu minimum 6% din bugetul anual. Și tot de atunci, acest articol 8 este suspendat periodic prin ordonanțe de urgență ale guvernului, începând cu cel din 2012 al guvernului Ponta, dacă mai țineți minte. De Ponta zic, nu de ordonanță.

Nu știu dacă v-ați prins: de 12 ani, guvernele, indiferent de orientare, fură punctul 8 din legea cu pricina, furând astfel și banii care s-ar cuveni învățământului prin aplicarea fără rest a legii.

România nu a alocat până acum niciodată mai mult de 4% și un pic din PIB (produs intern brut) învățământului. În anii din urmă, situația a devenit chiar dezastruoasă, cifra coborând de regulă sub 3%, ajungând la 2,5% în 2021, așa cum puteți constata din tabelul care urmează.

Dacă ne comparăm cu alte țări din UE, treaba devine clară de tot: ne situăm, așa cum ne-am și așteptat de altfel, la coadă, alături de Bulgaria și, oarecum surprinzător, Italia. În timp ce noi alocăm undeva spre 3%, fruntașele Europei din acest punct de vedere sunt peste 6%, Islanda, cea care deschide topul, având chiar peste 7% alocat învățământului. Dar sunt bine peste noi și foste țări socialiste precum Slovacia, Estonia sau Letonia, asta doar ca să ne comparăm cu cele cu care ne putem compara pe bune.

Tradus așa pentru cei care stau mai prost cu interpretarea, toate astea înseamnă că ai noștri din frunte știu bine că pentru viitorul țării educația, învățământul sunt decisive. Faptul că au elaborat o lege care prevede un minim de 6% pentru susținerea și dezvoltarea învățământului dovedește cât se poate de clar asta. Numai că, asta este, 6% este mult – e vorba aici de miliarde frumoase în euro –, dar baiul cel mare e că din banii alocați învățământului nu prea poți face afaceri pe cont propriu.

Mă rog, mai ciupești din renovări și construcții, prelungești la infinit renovarea unei școli – vezi Ghiba Birta – dar banii cei mulți nu vin din învățământ. Învățământul înghite banii fără rezultat palpabil, așa e în acest domeniu, rezultatele se văd doar peste ani, decenii chiar.

Deci, ca să fie clar, nu e vorba de neștiință, ci de corupție.

Într-analiză de specialitate privind eficiența guvernării din țările Uniunii Europene suntem  pe ultimul loc, fiind depășiți și de Bulgaria. Asta în situația în care aproape 18% din buget este înghițit de această guvernare. Rețineți, deci: învățământul primește în jur de 3%, iar guvernarea – aici intră inclusiv salariile demnitarilor –, de șase ori atâta. Iar ca rezultat, suntem singura țară cu –0,22 la eficiența guvernării, Bulgaria având –0,01. Toate celelalte țări au coeficienți pozitivi la eficiența guvernării.

Din nou, pentru cei care nu sunt obișnuiți cu interpretarea cifrelor statistice: asta înseamnă că cea mai ineficientă – coruptă, mai pe înțeles – guvernare din UE susține de peste 12 ani că nu are bani să dea învățământului procentul pe care ei l-au votat atunci.

Are în schimb vorbe, chiar dacă acum Ciolacu condiționează rotativa guvernamentală de rezolvarea grevei din învățământ. Normal, nu are nici un interes să ducă mai departe pocinogul izbucnit sub Ciucă.

Așa că au început manipulările, în fond ce poate face o guvernare ineficientă și coruptă?!

Nu, nu sunt ei de vină, dimpotrivă, ei au toată bunăvoința și dorința să rezolve problema, dar, vedeți, nu e atât de simplu. Vor umbla la salariile din învățământ, dar așa, mai cu grijă, niște sporuri acolo, cât de cât ceva până vor veni timpurile să dea mai mulți. Iar profesorii ar face bine să înțeleagă că așa ceva nu se face, elevii și părinții lor nu au nicio vină, nu e frumos să vii tu acum, profesor plătit cu 2500 de lei pe lună să blochezi examene, festivități și banchete de sfârșit de an școlar.

Și spun toate astea în situația în care profesorii ies la grevă după 18 ani. Păi da, din moment ce atunci li s-a spus că treburile se vor rezolva, a apărut și legea care prevedea o sumă dublă pentru învățământ, normal, o vreme au așteptat să vadă îmbunătățirea. Așa este cu profesorii, sunt mai răbdători decât alte categorii, ce să faci, deformație profesională.

Și a și fost o mică îmbunătățire, datorată mai mult evoluției generale a economiei și a societății după intrarea în UE – rețineți, este prima grevă din învățământ de când am intrat în UE – după care a început un declin evident și reținut de opinia publică doar prin scăderea continuă a nivelului de pregătire din școli. Ceva firesc din moment ce sistemul de educație a ajuns așa un cal breaz de care toată lumea vorbește, dar nimeni nu dorește să vadă mai de aproape ce e cu patrupedul acela amețit.

Bogătanii și beneficiarii corupției guvernamentale își trimit copiii la școli bune din occident, până si românii plecați de nevoie găsesc o școală acolo pentru odrasle, ceilalți să se mulțumească cu ce primesc. Să fie bucuroși că primesc și atâta, iar profesorașii să nu se plângă, în fond dacă erau buni de ceva ajungeau în administrație sau la întreprinderi ca lumea, unde puteau câștiga de trei ori mai mult ca în învățământ.

Și ca să vedeți că toate cele spuse mai sus nu sunt vorbe și nu se datorează faptului că autorul lor a lucrat trei decenii în învățământ, rețineți cele declarate ieri de încă ministrul Economiei, Florin Spătaru: soția mea nu face grevă pentru salariu, ci pentru că în educație avem nevoie de o transformare…

Eu, doar așa, de poantă, aș completa: dar ca să avem schimbare în educație e nevoie de o schimbare fundamentală a mentalității celor care se fac că ne guvernează…

PS: Și pentru că pe joi, adică azi, profesorii au anunțat un miting în Capitală, să vă liniștim, spre deosebire de soția ministrului Spătaru, Prima Doamnă a României, profesoară la Sibiu, nu va fi acolo, ea neparticipând la grevă. Mă rog, având în vedere cele spuse, o putem înțelege și pe ea…

•  Citește și: Spre nemulțumirea elevilor, greva profesorilor afectează festivitatea de absolvire de la Colegiul Național Moise Nicoară • Special Arad · ultimele știri din Arad