miercuri, 22 mai, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day – Cu o falcă în cer, mâncând cultură, pornind de la cazul Bulbuc

    de Lajos Notaros | 12 aprilie 2024, 7:47 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    10

    Într-o comunitate mai mică și din ce în ce mai mică, cum este cea arădeană, tu, ziarist, trebuie să fii cu ochii-n patru.
    Dacă îți faci meseria de ceva timp, îi cunoști pe toți, pe cei mai mulți și personal. Chiar s-ar putea să fi fost în relații bune o vreme cu cel care, ajungând pe nesimțite politician, devine tot așa, pe nesimțite, obiectul muncii tale de jurnalist.

    Având toate acestea în vedere, mărturisesc aici că da, îl știu pe Ionel Bulbuc de când era un tânăr actor promițător, fiind neplăcut surprins atunci când a acceptat chemarea omului politic de o vreme bună numărul unu în Arad, la fel, cunoscut de mine înainte să se fi înălțat în politică.

    Ceea ce vreau să spun este că nu-mi este foarte plăcut să vorbesc despre manifestările contra naturii ale acestor oameni, însă nu am ce face – nu am avut niciodată – meseria pe care o practic încă chiar și la această vârstă are anumite reguli de care nu am cum să mă dezic de dragul unor amintiri nu neapărat neplăcute. Iar în acest caz mai este un motiv, unul la care, de asemenea, am ținut din cele mai vechi timpuri. Este vorba despre cultura care mai pâlpâie pe aici, gata însă să se stingă aproape pe nesimțite.

    1 2

    Nu spun nimic nou, cultura în Arad este pe moarte, cei câțiva care încă stau și se luptă cu inculții ajunși în posturi administrative cheie, nu au destulă putere și destule ocazii să oprească decăderea finală. Astfel Teatrul, aproape mai tare ca pe vremea comuniștilor, a devenit o instituție condusă din birourile administrative centrale ale orașului și județului, Filarmonica la fel, actul artistic ascunzându-se după serbări galante și manifestări electorale care deservesc, desigur, lipsa de gust și de pretenții. Instituțiile culturale și-au pierdut total necesara autonomie, fiind subordonate fără rest intereselor de grup, fie că e vorba de cele economice sau cele politice. Sau, mai precis, de grupul care administrează pe ambele.

    Manifestările așa zise culturale primesc bani doar dacă se supun pretențiilor celor care gestionează banul public, aceste pretenții fiind impregnate de interese care nu au nicio treabă cu actul cultural, ci doar cu lupta pentru putere dintre diferitele grupuri și persoane.

    Nu vorbesc pe baza unor cunoștințe superficiale, chiar dacă periferic, dar am fost implicat pe parcursul anilor trecuți în mai multe acțiuni culturale, mai ales de natură teatrală, dar nu numai, observând fenomenul din interior, cum ar veni, realizând rapid că cei care dau contra cost banii pentru cultură prin Arad nu au nici cea mai mică competență în domeniu. Au însă pretenții, coborând actul cultural la rolul cunoscut din comunism de slujnică a puterii și intereselor legate de politică.

    2 1
    Din această perspectivă intrarea unui artist în politică ar putea fi privită cu speranță. Numai că, previzibil, acolo, în mijlocul celor cu putere, artistul, mai ales dacă este tânăr, neexperimentat și dornic de mărire, devine pe nepusă masă politician, nu reprezentant al artei și culturii în politică. Chiar dacă își blochează postul la instituția de cultură de la care a plecat.

    Revenind astfel la teatru, ajunge să ne uităm pe pagina online a instituției ca să ne dăm seama de încrengătura politico-administrativă care colcăie acolo. Sponsori care nu mai există de mult, parteneri de presă care n-au treabă cu teatrul, au însă interese cât încape, cu alte cuvinte, aceste instituții în pragul colapsului nu mai reprezintă cultura, ci un fel de mecanisme de spălat banii gestionați de administrație.

    Surprindem același fenomen și la Filarmonică sau Muzeu, fără să mai vorbim de Bibliotecă, o instituție care pare oricum depășită de vreme. De altfel chiar ăsta este principalul motiv pentru care o administrație fără chemare culturală poate renunța ușor la acele instituții care reprezintă cultura de tip clasic. Mai mult de atât, se pot folosi de ele pentru meschinele lor interese economice și politice. Pot organiza activități de captare a electoratului, pot finanța activități pseudo-culturale, eventual de natură religioasă, tot din interes politic.

    Și în cele din urmă pot cheltui banii așa cum le convine lor, fără să aibă în vedere cheltuielile inerente și obligatorii pentru a realiza adevărate „întâmplări” culturale, insistând pe vestitele firme de „casă” atunci când vine vorba de dotări, reparații, întreținere.

    3 1
    Rezultatul se vede cu ochiul liber: directorul teatrului realizează podcasturi la o firmă particulară, legată prin mii de fire de administrație, în sala Filarmonicii se organizează, în loc de concerte de ținută, chermeze de partid și de altă natură, primul cinematograf de prin părțile acestea zace în uitare, fără să mai vorbim de eterna poveste a Cetății.

    Iar aici am ajuns direct în dramă, ca să nu spunem tragedie: o comunitate care își pierde dimensiunea intelectuală și culturală este condamnată la moarte. Nu trebuie să ne mire că arădenii, îndeosebi cei tineri și cu pretenții și capacități, pleacă în masă, n-ai de ce să stai într-un oraș unde cultura este doar pe hârtie și în postările idioate de pe FB ale celor chemați să aibă grijă de ea.

    Da, omul are nevoie de cultură chiar dacă nu își conștientizează această nevoie. Mai înaltă sau mai puțin pretențioasă, dar să fie cultură, nu distracție și manipulare pentru cei care pun în locul culturii puterea…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Domnule Notaros, realizati ca prin cateva afirmatii jigniti efortul artistilor arădeni (nu putini). Faptul ca directorul teatrului ”realizeaza podcasturi” (e treaba lui, ca si a dvs. ce faceti cu timpul) nu scade cu nimic din performanta si rezultatul muncii artistilor teatrului. Dupa cum faptul ca din cand in cand la Filarmonica se organizeaza si alte evenimente (neplacut, dar daca nu exista o sala mai mare si atat de impunatoare…) nici asta nu diminueaza munca si performanta artistilor Filarmonicii, mai ales ca, de cand are o alta conducere, performanta artistica e la cu totul alte cote! Ma tem ca, din cate observ, la Special se sufera de sindromul Dunning-Kruger. Si e pacat! Singurul lucru pozitiv este faptul ca mai am putin si voi liue decizia de a sterge din memoria computerului si a mea personala denumirea Special. Motiv de bucurie si pentru unii, si pentru altii. Dar va veni candva o vreme cand ma voi amuza copios. Si asta e o rasplata suficienta! O zi mai dulce va doresc, ca prea va amarati cautand doar pelin!

      --4 voturi
      +1
      -1
    2. Si eu va inteleg. Ca e greu si sa raspunzi la subiect si s-o intorci ca la Ploiesti, facandu-te ca nu intelegi ca apararea unor artisti (asa cum am incercat, daca ati observat) n-are nimic de-a face cu vreo campanie. La Special insa e limpede campanie. Pe stilul romanesc, nu construim, demolam… Din cate observa mai ramane sa scrie portarul un articol. Si cand ma gandesc ca Bucovina a inspirat fericit atatia oameni. Ati ratat…

      0 voturi
      +1
      -1
      • Nu, nu înțelegeți, nu aveți cum, sunteți în slujba unui grup de politruci. Textul meu tocmai asta face: apără arta și cultura, respectiv pe cei care le produc, adevărații artiști, adică, de politruci. Apropo, ați fost în Piața Catedralei? Sau ați citit articolul? Nu de alta, dar și acolo e un exemplu de crasă lipsă de cultură. Pe bani, nu pe gratis, adică exact ce am descris eu legat de instituțiile culturale. Deci, vă las, eu chiar de tot, fiindcă nu are rost să îmi înmulțesc comentariile cu texte care se ofilesc de cum le-ați scris. Da, așa se întâmplă cu textele de propagandă…

        +16 voturi
        +1
        -1
    3. Faceti presupuneri gresite. V-am mai spus, dar e greu cu memoria, sunt pe cont propriu, scriu ce cred si ce vreau, nu ma plateste nimeni, ci sunt in slujba mea, nu ca dvs… ”voluntar”, asa-i? 😉 Oricine, care are minima obiectivitate, vede cat de ”voluntari” sunteti. Aproape ca ma induiosez… 😉

      --3 voturi
      +1
      -1
    4. Performanta artistilor Filarmonicii e stirbita de faptul ca ei nu sint structurati ca o orchestra simfonica. Cu bunavointa pot fi catalogati ca orchestra de camera. De aici faptul ca nu pot aborda orice compozitie si daca totusi se ambitioneaza aduc de la Timisoara cu conventie pentru complectare pina la numarul necesar unei orchestre simfonice. Rezultatul e o formatie nesudata cu repetitii facute pe fuga si asta se simte din plin. Nuantarile care dau sarea si piperul unei piese muzicale lipsesc cu desavirsire. Situatia asta confirma lipsa de interes pentru cultura a factorilor de decizie.

      +3 voturi
      +1
      -1
    5. Aradul nu mai are cultură reală! Da, Filarmonica a schimbat ceva în bine, însă celelalte instituții, teatrul, biblioteca, nu mai zic de centrele culturale, Hub etc sunt numai mijloace de campanie electorală, furt din banul public prin firme “de casă” și kitsch în loc de cultură! Am mai zis ca o sa-și pună pozele pe pereți politrucii și aservitii lor! De toată jena! La închisoare cu ei! M-am săturat de campania lor murdară, de jaf și aere de competenți! Sunt la ani-lumina depărtare de administrațiile altor orașe! Și îi tot alegem, repet, fiindcă numai electoratul lor votează! Așa nu ajungem niciunde, rămânem cu lichelele pe cap!

      +4 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    1 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.