Doar așa, de Crăciun, ca să nu se spună că ne ocupăm, vorba vine, doar de politică și de politicieni.

Și pentru că e Crăciun.

O sărbătoare asumată de toți creștinii și nu numai. Asta ca să nu mai vorbim de miturile care s-au născut, se nasc și se vor naște în jurul acestei sărbători. Nu vom vorbi, totuși, de denaturarea din ultima vreme a sărbătorii. De comercialismul și reclamele care aneantizează semnificația originală. Aceea a modestiei, a refugiului și a speranței.

Vom vorbi acum – pe scurt, că nimeni nu prea are timp, între atâtea cadouri și mese, să aprofundeze un text, chiar dacă e vorba de Crăciun –, de o stranie corespondență româno-maghiară. Și ca să nu o lungim, e vorba de numele sărbătorii.

Crăciun în românește, Karácsony, în maghiară.

Sursa comună a termenului este evidentă, dar surpriza apare atunci când realizăm că doar ungurii și românii numesc cu acest termen sărbătoarea care celebrează nașterea Mântuitorului. În celelalte limbi denumirea – Christmas, Noel, Navidad, Natale, Weihnachten, Bozici, Rozhdestvo – indică evident nașterea Mântuitorului, în cazul nostru, al ungurilor și al românilor, însă e vorba de preluarea unui termen slavic precreștin care indica trecerea, adică solstițiul de iarnă.

Noaptea cea mai lungă, așadar, tocmai bună pentru a deveni ulterior noaptea nașterii Mântuitorului. Cu alte cuvinte în română și în maghiară sărbătoarea despre care vorbim este denumită cu un cuvânt slav la care slavii au renunțat de mult în ideea înlocuirii solstițiului – o sărbătoare păgână din cele mai vechi timpuri – cu cea a nașterii lui Hristos.

Uite că, în ciuda accentuării diferențelor de către naționaliștii din cele mai vechi timpuri, observăm că între cultura românească și cea maghiară sunt legături chiar nebănuite, vechi, de nedistrus, important este doar cine și cum le abordează. Și ca să nu se spună că exagerăm, situația este asemănătoare cu termenul scandinav Jul, Joulu, care tot așa indica în perioada precreștină solstițiul la triburile scandinave.

Numai că termenul vine din germana veche, nu din slavă, așa cum se întâmplă la noi, cei care, nu-i așa, nu avem treabă cu slavii.

Sau poate că totuși?