Dialog, în verdicte dure, cu primarul Bibarț: „Îmi bag piciorul în articolele tale și în nesimțirile voastre”

Astăzi am avut primul meu dialog real cu primarul Aradului, Călin Bibarţ, de când este edil local. Iar Călin Bibarț mi-a spus aşa: „Îmi bag piciorul în articolele tale şi în nesimţirile voastre”.
S-a întâmplat în Parcul Copiilor, lângă un stejar de vreo 200-300 de ani. Edilul m-a întrebat dacă l-aş salva şi pe acesta şi am răspuns: DA. Au mai urmat câteva fraze legate de copii (stejarul uscat e exact lângă labirintul din parc, din păcate) şi de faptul că angajaţii Primăriei Arad au dat cu subsemnatul la Parchet atunci când, de mult, la o furtună serioasă, un copac s-a prăbuşit şi a omorât un arădean care circula cu maşina.
Alegerile grele ale primarului Bibarţ
I-am spus că nimeni nu a fost găsit vinovat acolo, că la cutremure cad clădiri, dar tot nu te pui să dărâmi toate clădirile cu risc de prăbuşire, iar dânsul mi-a spus că între un copac şi un copil va alege mereu copilul (trăgând spre el un înger de copil şi marşând din nou pe retorica pe care insistă de când a început povestea copacilor din Parcul Eminescu), acuzându-mă cumva de insensibilitate. De parcă dumnealui trebuie să fie mai tot timpul Sophie din Sophie’s Choice, iar eu când nu sunt cel care îl pune să aleagă, sunt un privitor împăcat cu banalitatea răului, care nu pot oricum să discern între bine și răul evident din cauza urii nejustificate.
„Îmi bag piciorul în articolele tale şi nesimţirile voastre”,
a izbucnit primarul Bibarţ, la un moment dat, deşi tonul meu era elegant, sper. Mi-am revenit cu greu, recunosc, fraza mi-a tăiat parcă cu drujba picioarele. Dar mi-am revenit când, după ce m-am îndepărtat întrucâtva, privind totuşi spre primar să-mi dau seama ce va urma, am auzit vocea unui arădean venit în parc lângă noi, care i-a explicat edilului ca ar trebui să lase presa să scrie, că ăsta e rolul ei, iar el să verifice înainte de a tăia copacii cum sunt aceștia, cât de bolnavi sunt. Iar tonul ăla cald, firesc, defel iritat al arădeanului mi-a adus zâmbetul pe buze. Un arădean e suficient pentru a ne salva!
L-am căutat mai apoi, când s-a terminat conferința, ca să-i mulțumesc. Nu l-am mai găsit.
Îi mulțumesc aici!
Aș fi putut pleca atunci (ar fi trebuit să plec atunci), dar am mai stat, poate în speranța că edilul își va da seama de cât de jos a coborât nivelul dialogului și-și va cere scuze. Și cu convingerea aproape demolată că nu e el acesta, că atunci când edilul coboară jos dialogul în postările și intrevențiile sale o face (doar) pentru (unii) alegători.
Poate că a încercat să-și ceară scuze, pentru că a reluat dialogul cu mine pe tema piciorului băgat în munca mea și a colegilor mei (în toată munca mea, am ținut să subliniez chiar acolo), acum de faţă cu specialiştii, nu doar cu staff-ul dumnealui, dar n-am simțit-o ca pe o scuză, ci mai degrabă ca o apărare, o justificare.
Măcar a fost real dialogul, din inimă.
Când a plecat, i-a salutat pe ceilalți, cei care au tăcut. Părea, pe mai departe, extrem de iritat.
Eu am plecat zâmbind: specialiștii chemați de primarul Aradului, Călin Bibarț, după seria mea și a colegilor de la Special Arad de materiale pe tema arborilor tăiați în parcuri, să pună verdict, în direct, în cadrul unei conferinţe de presă, pe doi arbori bătrâni din Parcul Eminescu, respectiv Parcul Copiilor, au decis: copacii trebuie salvați!
Societatea se duce de râpă, natura îi va rezista, cumva.
PS.
Care sunt articolele de pe Special Arad în care primarul de Arad își bagă piciorul? Cele de mai jos, bănuiesc, dat fiind contextul.
Pentru răspunsurile primite de la Primăria Arad, care au stat la baza materialului „8 lei pentru cel mai bătrân stejar din Parcul Eminescu” şi de la care au pornit cele încă în lucru, a trebuit să plătesc accesul liber la informații publice. Colegul de la Agerpres s-a sesizat și a scris un material, preluat nu de presa locală, ci de cea națională.
Cei doi stejari din Parcul Eminescu, marcați pentru tăiere înainte de a fi declarați bolnavi
8 lei pentru cel mai bătrân stejar din Parcul Eminescu
A mai „căzut” un arbore din Parcul Eminescu
La moartea unui stejar. Primăria Arad, cu drujba în legi și în Parcul Eminescu
Primăria justifică tăierea stejarului din Parcul Eminescu: „prezenta stare de putrefacție”
Comentariile portalului
"Dumnezeu nu caută binele făcut, ci scopul pentru care a fost făcut." citat din Sfântul Ioan Damaschin - "Men at War" Ernest Miller Hemingway credea că sensul (...)
Foarte frumos review! O încantare... chiar dacă critica e negativă. Mi-ati stimulat interesul de a vedea filmul.
Ce mai vreți si voi pretentiosilor?! Sa aveti curent normal ??? Se îngrijesc “ băieții deștepți “ pentru asta ! Voi sunteti buni pentru plata ! Jigodiilede la “pnl” “”psd” (...)