Deși putea fi sigur că va trece prin Parlament orice lege, chiar de creștere a TVA și accizelor la carburanți sau de tăiere a sporurilor, premierul Bolojan a preferat angajarea răspunderii guvernului.

Aparent a riscat, dat fiind că toate măsurile luate sunt nepopulare. Totuși n-a fost așa, angajarea răspunderii Guvernului Bolojan – sau asumarea, cum se mai spune – nu a fost un test pentru actuala putere. Totul fusese negociat și tranșat în timpul multelor întâlniri pentru formarea guvernului și, ulterior, pentru negocierea măsurilor de redresare.

Și-apoi, chiar dacă recentul sondaj de opinie ne asigură că AUR a prins puteri cum doar calul lui Harap Alb a prins după ce-a mâncat jăratec, aritmetica parlamentară asigură o victorie lejeră pentru coaliția de guvernământ.

AUR mai trebuie să aștepte până va conta în Parlament măcar cât TVA-ul la pâine.

Evident, principalul vinovat pentru această situație este tocmai liderul AUR. George Simion era, în noiembrie 2024, călare pe o situație electorală extrem de favorabilă, cum nu va mai mai avea prea curând. Sătui de struțo-cămila pesedist-liberală, cu minciunile, aroganța și foamea lor nepotolită după privilegii, românii au îmbrățișat AUR, pe negândite, ca pe o posibilă salvare, trecând peste unele sincope ideologice greu de acceptat în condiții normale.

Luat de val, Simion a neglijat campania pentru parlamentare, punând accentul mai mult pe prezidențiale – foarte repede l-a prins visul de mărire, semn că nici cultura politică, dar nici maturitatea nu l-au dat afară din „căsuța” aia cu scară interioară care duce doar spre un tablou electric. E drept, a venit cu două „idei de marketing” despre case, dar s-a demascat singur așa că n-a servit partidului.

Apoi, după scoaterea din joc a lui Călin Georgescu, Simion s-a umilit public doar pentru a intra în grațiile electoratului acestuia, cu speranța că se va reabilita după ce va ajunge președinte. Practic nu a mai avut nimic de-a face cu partidul său, doar cu visul său de a ajunge „rege”.

A rămas cu umilința publică și cu mult prea desele vizite la Viena, pentru care va da cândva socoteală. Acum încă este pe cai ce par mari, dar nu prea sunt așa. Deocamdată, cel care este pe cei mai mari cai este Bolojan, cel încărcat cu TVA mărit, tăieri de sporuri și burse și altele asemenea. Iar Simion se luptă ca un naiv cu el și își erodează imaginea nu tocmai clară, în timp ce milioanele de voturi de la prezidențiale se cam duc.

De partea cealaltă, Bolojan face fix ce n-ar avea curajul să facă niciun alt politician, și cu atât mai puțin Simion: instituie măsuri dure, poate cele mai dure din 1990 încoace, cu intenția declarată de a „face ordine în finanțele țării”, după cum spunea în discursul din Parlament ocazionat de angajarea răspunderii guvernului.

Iar curajul de a lua aceste măsuri îi aduce încrederea unei mari părți a populației – eu am curajul să afirm că a majorității populației, chiar dacă mi se va răspunde că oamenii protestează, că rețelele de socializare sunt pline de critici și de „dezvăluiri zdrobitoare”.

Deși partidul pe care-l conduce este cotat în sondajul recent dat publicității cu puțin peste 40%, este foarte posibil ca AUR să intre curând pe un trend descendent, care cu greu va putea fi oprit până va coborî sub cota de TVA. Iar asta s-ar putea întâmpla chiar în acest an, dacă, desigur, nu se va întâmpla nimic ieșit din comun în următoarele luni.

Nu sunt semnale că George Simion va renunța la atitudinea lui de veșnic revoluționar, de critic a „tot și toate”. Or, pe acest fond, dacă măsurile lui Bolojan vor da măcar un pic din rezultatele scontate, premierul va intra în conștiința românilor ca „salvatorul nației”, ca omul care a readus România pe linia de plutire după dezastrul Ciolacu. Se va adeveri încă o dată că românilor le plac oamenii puternici, capabili să impună cu fermitate măsuri nepopulare, nicidecum molâii cei șmecherași sau chiar mincinoși uneori.

Iar dacă va reuși să taie din pensiile speciale și să destructureze  toate clanurile partinice din centrale, agenții, societăți și Dumnezeu mai știe ce institute, nimeni nu-i va putea sta în cale. Și-i vor fi uitate și creșterea TVA, accizele și sporurile tăiate.

Dar până acolo mai este o cale, dacă nu lungă, cu siguranță, grea. Prea mult nu se va putea lungi „boala”, piețele financiare vor rezultate imediate, la fel și temutele agenții de rating financiar (mai ales Standard and Poor’s, Moody’s și Fitch), care stabilesc ratingul de țară.

Iar românii așteaptă cu nerăbdare, promisele tăieri de pensii speciale și, în general, de privilegii.

Pentru că, deși premierul a promis că va „face ordine în finanțele țării”, românii așteaptă să facă „ordine în țară”, nu doar în finanțe.

Nu sunt înscris în corul celor care-i laudă premierului toate măsurile. Unele mi se par nedrepte, în condițiile date, adică, ușor deviate de la cursul firesc. Sau, poate nu a reușit premierul să le explice suficient de bine – o problemă reală pe care doar un profesionist în comunicare o va putea rezolva.

Bunăoară, chiar dacă înțeleg nevoia de a cotiza cât mai mulți asigurați la „sănătatae”, îmi este greu să înțeleg cât și cum vor contribui asigurații pensionari la CASAOPSNAJ (adică, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești). Sigur, ei plătesc 5,5% din pensia netă, dar nu s-a spus dacă dumnealor vor fi solidari cu ceilalți pensionari. Adică, dacă li se va mări contribuția. Nu de alta, dar ei au beneficii adevărate de asigurat, nu ca amărâții de asigurați obișnuiți…

Apoi, chiar este de neînțeles de ce nu spune nimic premierul despre autoritățile locale. Până acum, prim-miniștrii erau foarte grijulii cu aleșii locali, pe motiv că ei, mai ales primarii, sunt motorul electoral al partidului – un fost primar chiar le spunea de la obraz câte unui ministru mai neatent: „vezi că noi te-am făcut ministru”.

Cândva a fost adevărat, dar acum a devenit un mit, primarii abia reușind să-și câștige mandatele, darămite să lupte pentru parlamentare. Acum au ajuns „purtători de TVA” și producători de pagube sau de prejudicii, cum se spune în administrație. Așa că ar fi cazul ca premierul să pună piciorul în prag și în ce privește risipa pe care o practică autoritățile locale.

A venit vara și Aradul este într-o sărbătoare continuă. Deocamdată, e drept, doar cu mici festivaluri, care să asigure o anumită „liniște organizatorică” anumitor persoane din administrație. Dar va veni adevărata sărbătoare, Săptămânile Aradului, fosta Zilele Aradului – cu un pic de ambiție, s-ar putea uni cu Târgul de Crăciun care va începe, probabil, după Sfânta Mărie și prima brumă.

Podurile se pot prăbuși, rondurile se pot amâna, doar sărbătorile trebuie să continue. Că banul trebuie să circule, nu-i așa?

O, dar sunt lucrări care de mai bine de 10 ani sunt recepționate dar încă nu sunt finalizate și, oricum, nu au fost date în folosință. Nici nu se mai știe dacă sunt purtătoare de TVA…

Case contruite prin ANL, pentru romii din Pecica, dar în veci nepredate beneficiarilor. Bani publici aruncați de administrația Pecica

Da, făcute din bani publici, prin ANL, sub îndrumarea „celei mai performante administrații” din Universul cunoscut, după cum zicea domnul președinte al Consiliului județean Arad, Iustin Cionca. Sigur, tot domnia sa – care știe despre investiția asta ratată, dar nu zice nimic – îl ajută pe prietenul său să iasă din încurcături.

• Câteva fapte de reținut în sarcina nereținutului primar de Pecica

Dacă-i nevoie, chiar cu bani (tot publici, desigur), așa cum a mai făcut-o chiar și când a fost aproape de a intra în incapacitate de plată. Nu primarul, ci orașul pe care-l primărește, Pecica.

Ei, dacă premierul Bolojan va reuși să facă ordine și în administrațiile locale, eventual să aplice legea și să impute vinovaților toate prejudiciile create, atunci va fi cu adevărat eroul nostru, indiferent câte se vor scrie despre domnia sa.