Dacă ar fi să luăm de bune „amenințările” lansate public spre poliția locală și ATOP, am putea spune că guvernul condus de Ilie Bolojan a declarat război ordinii publice din România. Un concept pe care destul de puțini îl înțeleg cu adevărat, deși este prezent în viața noastră, poate mai mult decât ar fi nevoie.

Din păcate, conceptul nu este înțeles nici de mulți dintre cei care sunt angajați și plătiți pentru a asigura ordinea publică (polițiile locale) sau pentru menținerea ordinii publice (Poliția Română).

Despre restabilirea ordinii publice nu vorbim acum, pentru că este atributul exclusiv a Jandarmeriei, cea de-a treia dintre instituțiile „de forță” implicată în „rezolvarea” ordinii publice.

Totuși, nu-i cazul să exagerăm, chiar dacă atât desființarea Autorităților Teritoriale de Ordine Publică (ATOP), cât mai ales reducerea numărului de polițilti locali, odată cu modificarea raportului de la 1 polițist local la mia de locuitori, la 1/1500 par a fi niște lovituri care ar slăbi instituțiile vizate și, în cazul ATOP, buna colaborare dintre acestea.

Doar că, loviturile astea sunt doar aparente.

În cazul ATOP, așa cum bine s-a spus, este doar o cheltuială inutilă de bani, pentru că aceste autorități județene nu asigură nicio colaborare dintre instituții pe linie de ordine publică. Dincolo de basmele cuprinse în articolul 18 al Legii 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, în care sunt prezentate atribuțiile demne de o comedie – ATOP este o „autoritate” fără nicio autoritate, fără niciun scop precis și fără absolut niciun rol în desfășurarea activităților de ordine publică.

Desființarea ATOP ar aduce prejudicii doar membrilor săi, care ar pierde câteva mii de lei lunar pentru că se întâlnesc să frece menta. În Arad, bunăoară, nu știu să se fi analizat cauzele unor activități infracționale locale – de exemplu, cazul Crișan (atentatul cu bombă) sau omorârea în bătaie a unui cetățean în sediul Poliției locale – analize care să fi fost urmate de măsuri, conform atribuției de la articolul 18, punctul b.

Asta, ca să nu mai vorbim de altele, între care traficul de țigări care însă este în floare în municipiu – la câți bani au încasat membrii ATOP Arad ar fi putut fixa ca obiectiv efectuarea unor razii în zona Fortuna, în speță pe strada Ștefan Luchian. Nu foarte des, că afacerile-s afaceri, iar politicul trebuie să sprijine, nu-i așa?, afaceriștii locali. Dar măcar o dată-ntr-un mandat de consilier.

Posibil să fi făcut și analize sau măcar să fi avut o opinie despre starea infracțională din Arad – care nici acum nu-i prea scăzută, societatea „fierbe” și nu va trece mult timp până va da în clocot. Dar au fost atât de modești încât n-au vrut ca arădenii să afle ce fac sau gândesc domniile lor, „atopiștii”.

Este de la sine înțeles că o astfel de autoritate nu avea decât o singură șansă de a-și câștiga autoritatea și, totodată, încrederea cetățenilor: prin comunicare. Bunăoară, nu cred că-i picau gradele președintelui ATOP dacă organiza câte o conferință de presă, măcar trimestrial. Acum e cam târziu, deși s-ar putea ca ATOP-urile să rămână – ca să nu mai fie nevoie de o modificarea legii 218/2002 – dar membrii ei să lucreze pro bono.

Cea de-a doua posibilă lovitură dată ordinii publice – reducerea numărului de polițiști locali – este tot o problemă de bani și nu va influența semnificativ ordinea publică în nicio localitate în care există poliție locală.

„Măsura Bolojan” ar putea costa Poliția Locală Arad 28 de agenți. Cât plătește Primăria pe salarii

De altfel, această instituție ar putea fi desființată și astfel s-ar face mult mai multă economie la bugetele locale. În municipiu, s-ar economisi aproape 4 milioane de euro pe an, bani buni pentru altceva, poate pentru a cârpi ceva poduri aflate în construcție sau pentru ceva festivaluri de bere, sarmale la vecini sau dacă manele nu e, nimic nu e.

Poliția locală a fost o instituție copiată după astfel de instituții locale din UE.

Dar atât de prost reglementată la noi încât nu poate funcționa eficient. Am mai atras atenția de câteva ori asupra proastei reglementări a activității poliției locale și speram ca măcar unul dintre parlamentarii arădeni va fi interesat de problemă.

Nu a fost niciunul, semn clar că nu-i interesează câtuși de puțin problema. Doar în preajma alegerilor îi prostesc pe polițiștii locali că urmează să fie votată o lege care să le acorde și lor dreptul la o pensie specială și, desigur, o pensionare mai timpurie. Apoi, după alegeri, iar uită de legea asta.

Nu ar fi nevoie de cine știe ce mari modificări în legislație. Prima, foarte importantă, ar fi scoaterea din subordinea operativă a primarilor și a celui căruia primarul îi deleagă atribuția de a coordona poliția locală.

Fără această măsură, polițiile locale vor rămâne brelocuri atârnate la brăcinarul primarilor, care le vor da dispoziții aiuritoare, unele chiar ilegale – așa cum se întâmplă în Arad, unde primarul îi trasează șefului Poliției locale sarcina de a confisca cât mai mulți bani de la cerșetori, în baza unei hotărâri de Consiliu local ilegale, pe care domnul prefect o tolerează în continuare.

Dacă se uită în direcția bună, domnul prefect Mihai Pașca va putea vedea HCLM Arad nr. 465 din 11 septembrie 2019 privindreglementarea unei contravenții care este deja reglementată de Legea 61/1991. Dacă nu, nu…

Și-apoi, cum să lași siguranța cetățenilor în seama unor politicieni pentru care plimbările lui prin „ronduri” sunt mai importante chiar decât viața cetățenilor, omorâți în bătaie, omorâți cu bombe sau bătuți în plină zi, pe o stradă aproape de centru?

O altă modificare importantă ar fi „ruperea” de Poliția Română și Jandarmerie în privința competențelor în materie contravențională. Și Poliția, și Jandarmeria au alte atribuții, mult mai importante decât sancționarea unor contravenții minore. Prin urmare, polițiile locale ar trebui să aibă competență generală și exclusivă în materie contravențională pe raza localității în care își desfășoară activitatea (deci inclusiv în domeniul rutier), iar în materie penală, pentru cercetarea micii infracționalități.

În acest fel, atât Poliția Română, cât și Jandarmeria ar avea timp și personal suficient pentru a se ocupa de marea infracționalitate, între care traficul de droguri și de țigări ori de persoane sau de infracțiunile „gulerelor albe”.

Știu, vor sări mulți să spună că nu sunt pregătiți. Așa-i, acum nu sunt foarte bine pregătiți, dar nu înseamnă că nu ar putea fi.

Sigur, ar mai fi necesare și alte câteva modificări, între care și angajarea șefilor din polițiile locale, dar nu are rost să ne răcim gura de pomană dacă tot nu este nimeni interesat de problemă – poate, totuși, acum când unul dintre senatorii de Arad este un foarte bun fost ofițer de poliție, singurul din Arad care a avut curajul să-i spună public actualului director general al Poliției locale că nu se pricepe la ordine publică.

Tocmai de-asta ziceam: decât să reducă personalul polițiilor locale și astfel să le facă și mai nefuncționale (datorită în principal proastei reglementări), mai bine desființați-le. Iar când veți înțelege că este nevoie de astfel de instituții locale, după modelul instituției Șerifului din SUA, să le reînființați, dar, de data asta, după o bună și chibzuită reglementare.