Cu pași timizi, iată că „O carte pe lună”, clubul de carte mai altfel al orașului, începe să devină, în ultima zi de joi a fiecărei luni, o întâlnire obligatorie pe care o bifează mai mulți arădeni pasionați de lectură.

Prima întâlnire din acest an, cea de-a doisprăzecea în total până acum, a avut ca temă principală cărțile scrise de femei, iar rezultatul a fost oarecum comic: s-au format două „tabere” printre participanți, chiar dacă numărul lor a fost mai redus de această dată. Una care a găsit în propria-i bibliotecă o sumedenie de cărți semnate de scriitoare, astfel fiindu-le foarte greu să aleagă doar două, trei titluri despre care să povestească, iar, pe de altă parte, alții au descoperit că biblioteca lor este acaparată doar de scriitori, fiindu-le chiar greu să-și amintească vreo lectură din trecut care a fost scrisă de vreo femeie. Menționăm aici o confuzie amuzantă de moment: la un moment dat, unul dintre cei aflați în această încurcătură s-a luminat la față, amintindu-și un titlu care să se încadreze în tema zilei:

„Memoriile unei gheișe!! Știam eu că am citit ceva scris de o femeie!”, străgă fericit participantul, însă a fost „pus la colț” destul de repede, amintindu-i-se că romanul respectiv este scris de un… bărbat, anume Arthur Golden. „De-a dreptul ciudat”, și-a spus acesta nedumerit.

Revenind la subiect, cărțile despre care s-a vorbit ieri seară, 25 ianuarie, la „O carte pe lună”, au fost următoarele: „La răscruce de vânturi” de Emily Brontë, „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell, „Pasiunea” de Janet Winterson, „Femeia inventată” de Camille Laurens, „Crima din Orient Express” de Agatha Christie, „Dumnezeul lui Einstein” de Krista Tipett, „Printre lupi” de Misha Defonseca, „Heidi” de Johanna Spyri, „Persuasiune” de Jane Austen și „Sânge satanic” de Cristia Nemerovschi.

Pe lângă elementele originale din fiecare carte în parte, un membru a opinat că toate au oarecum o punte de legătură, căci – din ce a observat el de-a lungul timpului – toate cărțile scrise de femei au o narațiune mult mai subiectivă, cititorul simțind că participă la acțiune doar prin „ochii” autoarei. Ideea ar fi că femeile tind să scrie mult mai implicat, fiind arareori detașate, arareori un narator obiectiv, care pur și simplu povestește la persoana a 3-a ceea ce se întâmplă, ci automat în cărțile scrise de femei cititorii vor simți că ceea ce citesc reflectă modul de gândire a autoarei nu a personajelor neapărat.

Ceea ce am scris mai sus e doar o părere a unui membru al clubului, firește, dar trebuie să recunoaștem că ne-a pus oarecum pe gânduri.

La final, participanții au discutat despre moduri prin care s-ar putea atrage mai mulți tineri să participe la aceste întâlniri, dorindu-și să-i apropie pe aceștia mai mult de lectură, dar – bineînțeles- asta nu într-un mod forțat sau plicticos, „prăfuit”. Așa cum ne-am obișnuit deja, la clubul de lectură „o carte pe lună” participă în general oameni care vorbesc deschis, chiar foarte deschis, glumind și lipsindu-se complet de acel discurs de tip didactic. Pe această cale, profităm și noi de ocazie și lansăm o invitație cititorilor care doresc pur și simplu să discute cu cineva, într-un stil complet nesofisticat, despre cărțile citite de ei, să participe măcar o dată la „O carte pe lună”, clubul arădean de lectură care luna viitoare va împlini un an de zile.