O săptămână fără evenimente deosebite, una dintre multele care curg liniștite spre nu se știe unde.

Cel puțin pentru noi, ăștia, ca tot omul. Că pentru ei este altceva. Chiar dacă încă nu reușesc să se înțeleagă privind candidaturile.

Leo Aslău, la un pas de a se anunța candidat AUR pentru primărie, face pasul în spate luni, chiar la început de săptămână, anunțând că anunțarea nominalizării se amână. Unii zic că din motive tehnice – ei, cine a mai auzit așa ceva? – alții indicând, doar din priviri, fără cuvinte, luptele interne care se dau pe viață și pe moarte.

Sintetizăm: chiar dacă nu e bătut în cuie, Bibi este, cel puțin în momentul în care scriu aceste rânduri, candidatul PNL la Primărie, iar Iustin Cionca la județ. PSD-ul oficial tace, neoficial îl admonestează pe Bibi pentru jocul la ofsaid. De doctorul Wiener suntem siguri, UDMR se joacă în nisipul din jurul Palatului Cultural, iar restul nu contează.

Asta este, numa’ mai rău să nu fie.

Și dacă tot veni vorba de Palatul Cultural – da, știți, clădirea de pe Malul Mureșului, cu Domnul Szántay pe trepte – să nu trecem pe lângă evenimentul monden (cultural?) care a închis elegant și rafinat, vorba vine, săptămâna despre care ne ogoim aici să spunem câteva cuvinte care rămân. Sau încearcă…

E vorba, desigur, de Gala Elitelor, aflată la cea de a treia ediție.

Am pomenit de ea și la prima ediție, nu mai revin asupra celor spuse atunci. Rămân însă în vigoare, în sensul că nu s-a schimbat mare lucru de atunci, dimpotrivă: dacă la prima ediție criteriile jurizării au fost publice, acum nu s-a mai insistat pe ele. Desigur, nu e un reproș, chiar dacă indică o anumită reținere a celor care au fost chemați să-i desemneze pe cei laureați.

Din eleganță, nu am insistat atunci pe locație. Am făcut însă cu altă ocazie observația că transformarea unei săli de concerte în restaurant nu dă bine. Mai nou, după renovări și reașezări, sala de concerte a Filarmonicii, cea care a fost odată una cu cea mai bună acustică din țară, a devenit loc de manifestări galante și mondene, fie că e vorba de întâlniri de partid sau alte cele. Mă duc mai departe și zic, această gală nu este absolut nepotrivită locului, însă sunt în oraș spații mult mai adecvate evenimentelor mondene decât o sală gândită exclusiv pentru concerte. Spun asta doar având în vedere ștaiful și eleganța evidentă a „întâmplării”. Câteodată chiar excesiv de evidentă.

Dar problema cea mare rămâne desemnarea și alegerea laureaților. Sunt două aspecte aici. Primul care se referă la categoriile alese să fie laureate și la potrivirea laureaților cu aceste categorii.

În cazul de față este nițel umoristic să îl introduci pe Dimitrie Muscă în categoria inginerie și matematică.

Era perfect dacă exista și o categorie agronomie și agricultură, în fond, Aradul și județul au fost, sunt și vor mai fi o vreme locuri unde agricultura se simte la ea acasă.

Perfect de acord cu distincția acordată lui Ovidiu Hațegan, cu observația că din trei laureați ai premiului „Francisc Neuman”, pentru promovarea imaginii Aradului, doi au fost fotbaliști, primul laureat fiind, tot pe bune, Flavius Domide. Cel de anul trecut însă intră în categoria despre care vom discuta pe scurt în cele ce urmează: e vorba de Mirco Maschio, născut la Padova, italianul care a înființat la Chișineu-Criș o afacere de succes.

Ideea este simpă: în ce măsură cei premiați reprezintă Aradul actual?

Dacă ne uităm la cei de anul acesta și facem abstracție de cei doi pomeniți până acum, observăm că sunt arădeni mai mult prin naștere și copilărie, activitatea lor în diferitele domenii menționate desfășurându-se departe sau doar parțial la Arad. Cazul lui Sorin Constantinescu fiind exemplar, acesta fiind născut la Timișoara, copilărind la Șicula, făcând liceul la Ineu, după care s-a stabilit în capitală, atât la Loteria Română, cât și, în calitate de consilier, în guvern. Cazul lui István Krizbai este și mai semnificativ, realizăriile sale în domeniul științelor biomedicale fiind fără discuție, însă e născut la Deva, a petrecut ceva timp în copilărie în Arad, iar ca om de știință s-a realizat la Szeged, în Ungaria, la Arad fiind prezent doar ca profesor la „Vasile Goldiș”. Cam aceeași situație cu Sorin Mitu, cel născut la Arad, dar care s-a realizat ca istoric la Universitatea „Babeș-Bolyai”, unde activează și în prezent. Tot așa și Petru Andea, născut la Chelmac, cu activitate didactică la Timișoara.

Totuși, e vorba de Gala Elitelor Arădene. Te pomenești că acum și aici, loco, nu mai avem elită științifică și culturală. Oare de ce? Pleacă arădenii de elită în locuri mai prielnice?

De altfel, Hațegan a și pomenit ceva de genul în cuvântul său. Că ar fi fost sfătuit să plece din Arad. Că ar fi mai bine pentru cariera sa de arbitru internațional. Și suntem siguri, sfătuitorul nu se referea la concurența pe care ar reprezenta-o pentru el Falcă sau Bibi.

Sau cine știe…