Au fost vremuri, scurte, e drept, când inițialele DNA reprezentau promisiunea speranței. Sau speranța promisiunii, e greu de spus după anii scurși de atunci.

Erau vremuri încă naive, oarecum copilărești, caracteristice începuturilor de orice natură. Între timp însă ne-am mai maturizat, am prins experiență, Codruța Kövesi s-a mutat mai spre vest, iar DNA și-a pierdut strălucirea, devenind ceva banal și cunoscut pe aici din cele mai vechi timpuri: ceva care să fie și să nu fie în același timp.

Caragiale le avea cu astea, nu degeaba este cel mai mare comic vestit al scenei și al ecranului nesubtitrat în românește, în fond o caracterizare a situației mai bună decât cea mai mereu citată: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale” , nu a mai formulat nimeni de atunci încoace.

Iar pe aici, pe la noi, mai spre vest, chiar lângă graniță, ai zice că nu e chiar așa. Că de aia nu a făcut nimic DNA-ul pe aici, în afara unor gesticulații minore, fiindcă nu este nimic de făcut, e liniște și ordine, corupție nici vorbă, asta este, noi nu suntem scoși direct din Caragiale, eventual doar așa, ca notă de subsol.

Mi-am adus aminte de toate acestea acum când campania electorală începe să bubuie din toate supapele posibile și imposibile, remarcând cel puțin două evenimente locale care, ca să ne exprimăm pe înțelesul celor implicați, put a corupție. Primul, în ordinea observației, este jocul la ofsaid practicat de Tribunalul Arad în procesul de corupție intentat unor personalități politice arădene. Este vorba de vestitul dosar în care cel mai cunoscut nume este al fostului lider județean al PSD, Dorel Căprar.

Un dosar de cinci ani aproape care parcă ar conține doar jar după cum de ani de zile tribunalele din Arad și Timișoara îl aruncă unul celuilalt, ca nu cumva să se ardă, din neatenție, pe mâini. Văzând jocul, nici nu te miri că DNA-ul, oricum domesticit după plecarea Codruței Kövesi, nu se prea bagă pe aici, DNA nu se ia de mai marii Aradului, în fond jocul e riscant, pasibil de autoaccidentări, dacă începi să te gândești la cine se află sau s-ar putea afla în spatele unor mahări locali.

Și ce dacă sunt firme de casă care lucrează exact așa cum trebe: cu atenție la comenzi și împărțeală, nu și la calitatea lucrării. Asta e, așa e peste tot, cum observa deunăzi pe aici un fan programat al administrației pseudo-bibiene.

Și abia revenit după ping-pong-ul tribunalelor vecine și prietene, iată, vine un sol de pace. Cu contractul în vârf de băț. Din îndepărtata Moldova, chiar din ținuturile de unde s-a ridicat cel mai mare poet român. V-ați prins, sunt sigur, nu e vorba aici de poezie, ci de câștigarea licitației pentru retehnologizarea CET de către un grup de firme controlat de „boierul” liberal din Botoșani, posibil viitor lider de partid, Valeriu Iftime.

Apropiat lui Flutur, proprietar al echipei de prima ligă, FC Botoșani, Domnul Iftime a pus mâna, aici, pe teren propriu, pe o comandă de 80 de milioane de euro. Zicem teren propriu fiindcă liberalii la Arad joacă ca între ei acasă.

Cel mai poetic element în această afacere ține de termenul, asta ca să nu îi spun metaforă: retehnologizare. Rețineți cuvântul, iar dacă nu sunteți în clar cu semnificația, vă spun eu: e vorba de dotarea CET cu tehnologie de ultimă oră, digitală, înainte de toate, în fond firmele Domnului Iftime în asta s-au distins pe parcursul timpurilor, livrând echipamente și softuri până și DNA-ului.

Softuri și alte cele, cum ar veni. Multe, complexe, scumpe și la care nu se pricepe orșicine.

A doua metaforă din poemul corupției locale ține de sumă: optzeci de milioane! Numărați, numărați cu sârg, că tot nu-i veți vedea capătul. Din care jumătate, exact cât trebe ca să fie bine, vine de la UE. Din câte am observat este de fapt cea mai mare afacere a firmelor controlate de Iftime, cele de până acum rareori treceau de câteva milioane acolo, ca pentru proști. Ș-apoi, vedeți că e oablă rău dacă coroborăm suma asta cu retehnologizarea.

Știți cum e, cu softurile și cu chestiile astea digitale e așa cum vrei: poți lua același soft cu o mie de euro sau cu cinci sute. Dar nu oricine e în stare să identifice diferența, iar dacă nici nu e foarte interesat să o facă, asta este, treaba merge înainte.

Acuma din câte îmi dau seama, DNA are specialiști în toate domeniile, inclusiv în cele ale retehnologizării și a softurilor. Întrebarea este dacă DNA se bagă, dacă este interesată să urmărească afacerea, în fond firma sau firmele despre care vorbim au avut comenzi privind inclusiv retehnologizarea DNA. Cu softuri și alte cele, normal…

Și ar mai fi o problemă, secundară, e drept, dar având în vedere faptul că, așa cum s-a scăpat nu de mult sugubățul Rednic, orașul nostru, în afară de UTA, nu prea are mai nimic. A fost și ceva scandal pe chestia asta, noroc că în meciul următor am câștigat la Cluj.

Întrebarea este, deci, dacă în înțelegerea tacită survenită dintre Domnul Iftime, patron al FC Botoșani, și Primăria Arad, condusă de știm noi cine, apare ceva legat și de rezultatul meciului de luni al UTA-ei cu FC Botoșani?

Ar fi o treabă, nu de alta, dar dacă vom câștiga noi, nu ei, așa cum susține – știe el ceva, of Doamne? -, în Monitorul de Botoșani, Iftime, cine naiba mai are grija DNA-ului…