sâmbãtã, 24 februarie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day – Bătaia-i ruptă din Rai?

    de Lajos Notaros | 23 noiembrie 2023, 7:30 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    17

    Revin asupra videoului postat pe Facebook care a declanșat în online-ul arădean o adevărată furtună.
    Pentru cei mai puțin informați, este vorba de filmarea unei „bătăi”, corecții cum se mai spune în lumea mai rafinată, aplicată, acum un an jumate, unei adolescente de „gașca” nemulțumită de atitudinea ei.

    Revin mai ales din cauza reacțiilor declanșate de articolul meu de marți (vezi AICI), reacții care îmi reproșau că încerc să îi scot basma curată pe agresori, insistând pe faptul că evenimentul a avut loc acum mai bine de un an și că e vorba de adolescenți aflați în transformare, în plină criză a maturizării.

    Cu alte cuvinte, măsurile care se impun trebuie să țină cont de toate astea. În loc să, îmi spuneau cei mai înverșunați, insist pe necesitatea pedepsei – ochi pentru ochi, cum formula unul dintre cei mai înverșunați -, fiindcă asta este, doar așa se pot rezolva aceste probleme.

    Așadar, nu mai insist pe rafinamente psihologice. Doar atrag atenția că această atitudine revendicativă se leagă perfect de sintagma din titlu, un fel de sinteză în românește a modului în care unii încă se bazează pe precepte educaționale tradiționale, nerealizând ironia intrinsecă a ideii.

    Și nerealizând, înainte de toate, faptul că adolescenții ne imită pe noi, maturii, atunci când încearcă să-și rezolve conflictele prin forță. Nu, în Rai este recompensa, locul iertării, pedeapsa, bătaia, focul de pucioasă pentru cele de neiertat sunt în Iad, știe oricine asta, chiar dacă nu se duce prea des la biserică.

    Și ca să vedeți că nu vorbesc ca pe Facebook, voi povesti pe scurt două întâmplări din viața mea. Nu de alta, dar unul dintre comentatori mi-a mărturisit că el a crescut, citez : „printre agresori”.

    Nu-mi pot imagina cum este asta, să crești printre agresori, eu am crescut printre oameni normali, într-un mediu sătesc, în care bătaia ca pedeapsă pentru copil era considerată ceva obișnuit și firesc. Cu toate acestea mama nu m-a bătut niciodată, tata, da, mi-a mai aplicat câteva palme, dar cu grijă, că, zicea el, are mână grea.

    enola day bataia i rupta din rai special arad

    Asta până când, pe la 17-18 ani, i-am spus că le voi întoarce. A râs și a zis: te-ai făcut mare!

    În schimb, în primele clase, aveam un concurent cu care nu reușeam nicicum să mă pun de acord. Arăta bine, avea succes la fete și mă bătea și la învățătură. Eu îl consideram tocilar, dar orgoliul meu suferea crunt. Așa că, într-o zi, prin clasa a VI-a, în pauza cea mare, ne-am înțeles, sub supravegherea verișorului meu mai mare, să reglăm chestiunea.

    Ne-am dus în șopronul din curtea școlii, unde se depozitau lemnele pentru iarnă, înconjurați de cei interesați și care erau la curent. Regulile au fost stabilite, cel care îl pune jos prima dată pe celălalt este învingător și va fi de atunci încolo cel care conduce jocul.

    Fiind cel mai mic din clasă, nu prea aveam șanse, așa că după ce am fost pus pe spate din două mișcări, am apucat o jumătate de cărămidă aflată pe jos, să îi dau în cap adversarului.

    Dacă reușeam, puteam șă îl și omor, noroc cu verișorul, cel mai mare și puternic din clasă, care, atent, m-a dezarmat pe loc, treaba terminându-se fără vărsare de sânge. Și încă ceva, profesorii noștri nu au aflat în veci amin de această reglare de conturi din șopronul de lemne.

    Cu chiu cu vai, m-am recunoscut învins și am acceptat condițiile. Ba mai mult, a fost anul în care m-am adunat și am reușit să îl înving la învățătură, luând pentru prima și cam ultima oară premiul I.

    Și uite așa, după terminarea facultății, am devenit profesor începător la Liceul Avram Iancu din Brad.

    liceul avram iancu din brad

    Diriginte din primul an la clasa a IX-a. Aveam unul în clasă, repetent, recalcitrant, obraznic, gălăgios. Mai mare ca ceilalți, îi provoca mereu, amenințându-i cu bătaia. Era o compensație, mi-am dat seama, încerca astfel să ascundă suferința sa născută din mediul din care venea, drumul său de până atunci marcat de insuccese și umilințe.

    Înțelegeam în mare situația, dar eram începător, prea tânăr, prea sensibil la cei care încercau să îmi conteste autoritatea, așa că, la un moment dat, mi-am pierdut controlul și, în urma unei obrăznicii evidente și vulgare care suna a amenințare, i-am tras o palmă.

    Singura agresiune fizică din viața mea de pedagog. Momentul mă bântuie până astăzi. Cel lovit s-a uitat la mine, și-a adunat lucrurile cu mișcări dezordonate și a ieșit val-vârtej din clasă. Am stat așa o clipă, convins că am făcut ceva de neiertat.

    După care am ieșit și eu din sală, m-am dus după el, l-am găsit, tot într-un șopron din curte, ghemuit în colț, plângând. Stăteam acolo, uitându-mă la el și nu știam ce să îi spun, cum să încep. După care m-am pus și eu ghem în fața lui și i-am spus doar atât: iartă-mă, m-am pierdut cu firea.

    S-a uitat la mine, nu-i venea să creadă ochilor. I-am întins mâna și i-am zis: poți să dai palma înapoi. A început să zâmbească, stergându-și cu dosul celeilalte mâini lacrimile. Ne-am ridicat mână-n mână și ne-am dus înapoi în sala de clasă. Înăuntru era o liniște de puteai s-o tai cu cuțitul.

    Nimeni nu s-a mișcat din bancă, nimeni nu vorbea, așteptau să vadă ce se va întâmpla. Când ne-au văzut mână în mână s-au luminat țoți dintr-odată. Dar n-a zis nimeni nimic. Cel lovit s-a dus înapoi în bancă, eu mi-am continuat lecția.

    Nu am mai avut nici-o problemă cu el după asta. După doi ani, când am plecat din Brad, a venit la mine să îmi spună că îmi mulțumește pentru tot și că îi pare tare rău că plec. I-am mulțumit și i-am cerut iertare încă odată. Nu, aici nu este vorba de mine, ci de ceilalți.

    De cei care cred în satisfacția momentană a răzbunării și nu în puterea infinită a iertării…

    Citește și: O filmare scandalizează Aradul. Imaginile, de o violență extremă, surprind mai multe adolescente din Arad, de 15 și 16 ani, cum lovesc o altă fată · Special Arad

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Domnule Notaros, m-am abținut sa comentez la postarea anterioara, mai ales vazand reactiile. Categoric, nici eu nu sunt de acord cu… legea talionului (pentru necunoscatori, principiul ”ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”), macar pentru motivul ca este o lege din Vechiul Testament (Exodul 21:23-25), in opozitie cu preceptele iertarii si iubirii propovaduite de Hristos. Dar, dincolo de ”fineturile” psihologice, dincolo de explicatiile despre inevitabilul bullying tipic varstei, eu as avea o intrebare: cum ramane cu cruzimea? Caci una e bullying-ul si alta salbaticia plasarii unui sut in plina fata sau a unui sut in rinichii celui cazut. Daca, Doamne fereste, victima ar fi decedat in urma uneia dintre acele lovituri, foarte posibil, caci o ruptura de splina sau spargerea unui vas din zona craniana erau foarte posibile, tot despre bullying am fi vorbit? Pe mine asta ma ingrijoreaza si oripileaza, faptul ca am ajuns insensibili la cruzime, indiferent sub ce forma este ea! Si as mai spune multe despre astfel de ”animale” care cresc sub ochii nostri…
      P.S. Va spune asta un om care a trait o mare parte din viata in medii in care violenta era la ea acasa, dar care n-a luat si n-a dat in viata lui vreo palma! Si n-am fost un fricos, n-am fost un las…

      +4 voturi
      +1
      -1
      • Întrebările Dumneavoastră sunt cu sens.
        Însă în acest caz eu nu m-am concentrat pe cazul în sine, care poate fi discutat de cei implicați și de specialiști, nu de public. Tocmai asta este problema: scoaterea în public a unui caz ”răcit”, chiar dacă ”netratat”. Mai precis, întrebarea care decurge de aici: asta ar fi oare modul în care se abordează problema reală a agresivității adolescentine? Răspunsul meu este clar nu. E vorba de părinți, e vorba de școală și în cele din urmă de societatea ca atare. Iar dincolo de toate e problema importanței care i se dă și măsurile la modul general care se iau. Înainte de toate prin reorganizarea și redimensionarea sistemului de învățământ și educație. Numai că până când importantă este politica, fotbalul și divertismentul de sărbători, cu greu ne putem aștepta la îmbunătățirea situației din educație…

        --1 voturi
        +1
        -1
    2. Domnu’ autor foștii mei colegi de clasă, de cartier care agresau pe oricine nu le era pe plac au rămas aceeași. Au înfundat pușcăriile europene sau cele din Romania. Au ajuns traficanți de migranți, pești sau interlopi simpli și unii azi își spun elegant „bodyguarzi”. Am crescut între ei sau nu? E atât de greu de priceput?
      Toți până la ultimul erau ca cei(sau mai rău)din clipul de pe FB. Orice problemă era rezolvată cu violența extremă datorită caracterului infect pe care îl aveau și îl au și acum. Și asta din primele clase gimnaziale.

      Suntem generații diferite. Probabil dvs puteți merge să discutați cu interlopii de azi de la egal la egal sau cerând scuze. Probabil că vorba bună le lipsește țiganilor care te acosteaza agresiv pe stradă.
      Sunt sigur că își vor șterge o lacrimă.

      Sunt absolut convins că un copil abuzat continuu în școala arădeană va trece peste doar pt că agresorul este in „dezvoltare” și faptul că ăla merge la psiholog îi va crea senzații tari în zilele ce urmează, când va fi iar în genunchi agresat de același psihopat. Înainte să scrieți că acele întâmplări au fost acum 1 an v-ați interesat să vedeți agresorii ce comportamente au acum? Ce efecte au avut consilierea psihologică? Sau și mai simplu ați discutat vreodată cu vreun psiholog angajat pe bani publici într-o școală? Să vedeți ce specimene își iau leafa „ajutând” la calmarea situațiilor? Ce le puie mintea? Dar nu e nimic că dumneavoastră știți. Aveți păreri.

      Sunt 34 de ani de când școala românească închide ochii și dă comunicate identice cu articolele dvs. Rezultatele? Dealeri în aproape fiecare clasă, prostituție , agresivitate crescândă și bullying la cele mai înalte culmi. Nu vi se pare ca sunteți așa oleacă pe lângă? Atât dvs cât și cei care conduc acele școli?

      Vă întreb când ați fost umilit ultima dată? Știți ce înseamnă? Când a fost ultima dată cineva drag umilit ? Adică în rolul fetei din clip? Ați încercat vreodată să discutați cu un psihopat? Să luați deoparte un om care calcă pe cap pe altul la propriu și să-l faceți să înțeleagă că e greșit? Hmm?

      Aradul nu este bibliotecă domnu’ profesor. Anturajul probabil va ferit de situații de genul. Va face asta atotstiutor? N-ar trebui să lăsăm atunci aerul ăsta persiflant și să vedeți ce înseamnă într-adevăr „ochi pt ochi” când cineva drag îți este călcat în picioare?

      +11 voturi
      +1
      -1
      • Nu intru în amănunte și nu voi răspunde la întrebările Dumneavoastră fără sens. Vă atrag doar atenția că Dumneavoastră vorbiți despre violența în societate, la modul general, iar eu ”combat” despre un caz concret de agresiune adolescentină. Sunt două chestiuni diferite. Asta ca să ne înțelegem…

        --7 voturi
        +1
        -1
    3. Mă uit și mă minunez cum reușește autorul să vorbească despre el în fiecare articol. Mă gândesc că pentru autor subiectele de interes pentru public sunt ocazii de a vorbi despre el. Dați click pe Lajos Notaros și veți putea alege dintr-o suită genroasă de articole. Deschideți oricare dintre ele și veți observa că autorul caută cu talent să se inserezer ca personaj în poveste, ne vorbește despre el sau face referire la aspecte teoretice care au rolul de a evidenția nivelul măreț al culturii generale, al seriozității, a unei opinii extra fundamentate cu trimiteri la oameni importanți pe care el i-a studiat, cu referire la experiența lui ca filozof, profesor, jurnalist, coleg cu X și Y …….
      Interesant.

      +2 voturi
      +1
      -1
    4. Domnule profesor, intrebarile mele raman, cel mai probabil, utopice. De ce? Pentru ca ele vizeaza o transformare (deja aproape imposibila!) a societatii. Sa ma explic…
      Ma indoiesc ca reformarea sistemului de invatamant mai poate fi facuta. Asta pentru ca s-au cam dus generatiile vechi de profesori, iar locul lor a fost luat de generatia noua, cam cu aceleasi tare (evident, la alte dimensiuni!) ca ale intregii societati contemporane. Cat despre educatie, sa-mi fie cu iertare, nu prea mai poate fi vorba, cata vreme cei care ar trebui sa dea educatie (ma refer in special la parinti) sunt cei ce ajung in postura de parinte fara a fi exersat ideea de responsabilitate nepartinitoare (cata vreme se propaga idei de genul ”al meu e cel mai…”, cata vreme dintr-o clasa deaca mai gasesti unul sau doi care sa nu fie dusi cu masina pana in banca etc).
      Din pacate, se pare ca societatea a ajuns la un nivel in care in curand nu va mai putea fi aplicata decat… legea talionului. Exact ca in salbaticie, supravietuiesc doar cei mai tari.
      Regret, dar asta are foarte putin de-a face cu ”importanta este politica, fotbalul și divertismentul de sarbatori”, chiar daca ne-ar fi mai comod sa dam vina pe altii. Cata vreme cumpararea de carti nu intra la capitolul ”black friday”, cata vreme copilul are IPhone de la 5 ani, ”ca n-o sa fim noi mai prejos ca altii”, cata vreme o pereche de blugi zdrente costa mai mult decat o pereche de pantaloni normali, si e ”cool” sa vii cu tatele goale la scoala, speranta nu mai moare ultima, e deja in putrefactie…
      Sa-mi fie iertat tonul ultra-pesimist, dar eu prevad de multa vreme o intoarcere la vremea legii talionului…

      +2 voturi
      +1
      -1
    5. @E Nola: domnu’ meu, mi-ați spus sau nu că nu pricepeți ce înseamnă să crești între agresori? Ați scris in articolul precedent că un adolescent „în dezvoltare” dacă este agresiv își revine cu ajutor? Și noi ăștia care vrem să fie pedepsiți suntem rău intenționați că nu pricepem atâta lucru?

      Eu v-am dat exemplele contrarii. Vorbim aici de agresivitatea excesivă(de psihopați)pentru că bătăi între adolescenți au fost mereu. Mai un pumn, mai o îmbrânceală, tăvăleli etc.

      Dar cel care venea și rezolva orice conflict cu un picior în capul victimei acum este la fel. Pe ăla toți psihologii din lume nu-l mai fac bine. Asta vă este greu sa pricepeți. Acea agresoare despre care vb este la fel și acum. Același caracter îl are. Nu credeți, informați-vă! La fel și mizerabilul care-și ținea victima de păr.

      Fără sens este comparația dvs din articol cu întâmplări din înaintea erei noastre unde altfel erau mentalitățile, altfel erau toate.
      Dacă vreți să vă pup în fund și să vă dau dreptate însă e alta poveste. Trebuie sa înțelegeți că nu le știți pe toate. Viața nu este așa cum o vedeți voi. V-o spun asta cu cadru didactic în familie. Sunteți în bula voastră și vedeți viața concavă ca prin vizor ferm convinși că legea, știința vor face dreptate.
      O laie.

      +5 voturi
      +1
      -1
      • Eu doar atâta vă mai spun: realizați oare că sunteți agresiv în scris?
        Că de fapt scrieți de parcă ați lovi?
        Stați liniștit, am avut parte de ambele și nu înaintea erei noastre, chiar și în ultimele zile. Rezist, n-am probleme. Să aveți o zi bună și vedeți să nu vă împiedicați în agresivitatea Dumneavoastră neasumată…

        --5 voturi
        +1
        -1
    6. Atâta timp cât este administrată de către organele abilitate, da,este rupta din rai. Ce se petrece în ziua de azi este din cauza ca pedepsele corporale nu se mai aplica în scoli. Pe vremea mea îți băga capul în banca și în 5 minute aveai fundul negru, se întreceau cadrele didactice care bate mai rău. Despre palme,nici nu mai zic. Uneori chemau milițienii în schimb de experiență, te băteau la palma cu bastonul de față cu toată școala, la careu.

      +4 voturi
      +1
      -1
    7. Excelent scris…chiar m-a miscat articolul. Oare pentru ca am fost si eu in postura elevului agresat? ( am primit o palmă de la domnul învățator nu pentru ca am fost obraznică, ci pentru că nu am știut să răspund la o intrebare, pentru că nu am înțeles explicația)….Știu exact ce a simțit acel elev, si mai mult decat atat pentru ca am făcut pipi pe mine. Mi-ar fi plăcut să reacționeze d-l învațător așa cum ați facut dvs. Iar elevul dvs avea probabil tulburare de spectru de autism sau tulburare hiperkinetică, în acest caz inserția între ceilalți elevi fiind recomandată.
      Oricum, parerea mea este că elevii din filmuleț pot fi pedepsiți penal pentru violență si vatamare corporală. Faptul că evenimentul s-a întamplat in vacanța si in afara școlii, nu implică școala decat moral.

      --4 voturi
      +1
      -1
    8. Vizionez:
      https://www.youtube.com/watch?v=WPP1M9NdL24
      Puțin meditez, iau aer în piept

      Cu tot respectul dl Notáros
      Omul „grăbit” gândește în analogii, nu în raționamente sofisticate. Adică prin comparații, ca s-o spunem mai simplu.

      Lucrurile sunt ADEVĂRATE sau FALSE!. Potrivit cu ASPECTUL sub care sunt PRIVITE!
      Rațiunea este metoda lentă şi întortocheată prin care cei care nu ştiu adevărul îl descoperă, fără îndoială şi cel mai drept dintre drepți îşi pierde capacitatea de înțelegere.
      A spune adevărul este util aceluia căruia i se spune, dar dezavantajos pentru acel care-l spune, fiindcă îşi atrag ura…. – pentru că riscă să fie înţeles greşit.

      Cât de bine comunicăm nu depinde de cât de bine spunem (scriem) ceea ce trebuie spus (scris), ci de cât de bine sau greșit suntem înțeleși.

      +2 voturi
      +1
      -1
    9. Toți am trăit, și trăim, experiențele noastre personale…. Le ascultăm și le citim și pe ale altora, și dacă putem face comparație între vremurile de demult și cele de astăzi, vom simți și vom vedea o discrepanță uriașă! Care este cauza?? În mod sigur nu se va putea răspunde ușor la această întrebare. Un lucru este cert: printre multe altele, respectul față de părinți, față de cadrele didactice, față de ceilalți oameni, dar și față de instituțiile statului a avut, poate, cel mai mult de suferit… Cât au contribuit la această ”demolare” instituțiile statului, mass media, liberalismul extrem și diferitele ideologii ”moderne”…?

      +6 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    0 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.