Vi se pare urât „urinează”? Fiți liniștiți, ei spun și mai urât. Și-apoi, exact asta fac de mulți ani. Cam de când și-au dat seama că pot să transforme drepturi elementare ale poporului într-un mare pisoar, adică, într-un loc în care urinează în voie, ca niște birjari beți, într-o bodegă sătească. Practic, înaintea fiecăror alegeri, partidele aflate „la butoane” încearcă să modifice regulile electorale în așa fel încât să-și rezolve propriile interese, fără pic de respect față de cetățeni, care sunt chemați doar să le valideze prin vot neroziile.

Comasarea a două tipuri de alegeri este doar una dintre aceste nerozii – dintr-o eleganță pe care ei, politicienii, n-o merită, continui să numesc nerozii aceste șarlatanii cu legislația electorală – și a mai fost încercată și de guvernul Boc 2, pentru alegerile din 2012, când puterea de-atunci voia să comaseze alegerile locale cu acelea pentru Parlament. Curtea Constituțională (CCR), avându-l președinte pe Augustin Zegrean a decis atunci că este neconstituțională comasarea.

Interesant este că Augustin Zegrean a fost, înainte de a fi numit judecător la CCR de președintele Băsescu, senator pe listele PD, condus de Emil Boc, dar asta nu l-a împiedicat să respingă legea fostului său șef de partid (o atitudine tot mai rară printre judecătorii CCR, care au urinat și ei pe democrație, ori de câte ori șefii lor din partide au avut nevoie).

Evident, neconstituționalitatea nu privea decizia politică a partidelor ce formau atunci majoritatea parlamentară ce asigura guvernarea, ci legea adoptată în baza acestei decizii. Pentru cei care, poate, au uitat, să amintim că majoritatea asta era formată din PD-L, UDMR și UNPR – își mai amintește cineva de acest partid înființat de Gabriel Oprea? A fost o fantomă care a bântuit o vreme Parlamentul, cu doctrină social-democrată în brațe (ca și actualul PSD), dovada clară că actuala coaliție de „stânga – dreapta” nu este o noutate contra naturii politice.

Nerozii cu votul uninominal

Revenim la neroziile clasei politice legate de organizarea alegerilor. În noiembrie 2007, un deputat liberal (pe rit vechi) declara în Parlament că „PNL a avut inițiative legislative privind votul uninominal încă din 1997. Sondajele de opinie arată dorința electoratului privind schimbarea sistemului electoral, schimbare ce va conduce la o mai mare apropiere între ales și alegător”.

Până la urmă, dintre toate propunerile de formule de vot uninominal a fost adoptată cea mai proastă: într-un singur tur, cu distribuție proporțională a mandatelor. A fost aplicată în 2008 și 2012 și a dus la eliminarea din cursă a multor candidați care au câștigat alegerile în circumscripțiile lor. Florin Galiș, de exemplu, a câștigat alegerile în Colegiul nr. 3, dar tot n-a prins mandat de deputat.

Deși în 2007, PNL (pe rit vechi) considera, pe bună dreptate, că votul uninominal „conduce la o mai mare apropiere între ales şi alegător”, după 2012 s-a revenit la clasicele alegeri pe liste. Partidele au mai urinat odată pe alegeri și pe democrație. Și au învins.

Primarii urinează într-un singur tur

Tot o victorie a partidelor a fost și modificarea năroadă a alegerii primarilor într-un singur tur, introdusă pentru prima oară la alegerile locale din 2012 (cele care urmau să fie comasate cu alegerile parlamentare, dacă nu s-ar fi opus CCR). Capul acestei invenții a fost PD-L (cu patru deputați arădeni printre inițiatori: Iustin Cionca și Marius Göndör, Lucian Tipei și Adrian Nițu), dar li s-au alăturat și parlamentari de la PSD (deputațul Ciprian Luca și senatorul Avram Crăciun), PNL (vechi), minorități și un independent.

În dezbaterile din Camera Deputaților au fost replici interesante ale liberalilor și pesediștilor. „În orașele mari din România, alegerea primarului într-un singur tur se va face cu o pătrime sau poate și mai puțin din cetățenii cu drept de vot din acele orașe” (Aura Vasile  – PSD).

Adoptarea acestui proiect înseamnă „a delegitima primarul, a ajunge să alegem un primar în fapt cu 10 – 12% din voturi, nu are nicio legătură cu democrația” (Paul Dobre – PNL).

Proiectul a trecut, cu largul sprijin al UDMR (responsabilul cu lecțiile de democrație europeană în Parlament și nu numai).

Poate vă mai amintiți că în 2004, după primul tur al alegerilor pentru primărie în Arad, pe primul loc a ieșit răposatul Dorel Popa, urmat de Gheorghe Falcă, cel care va câștiga apoi câte alegeri a vrut, profitând și de modificarea din 2011 pentru alegerile locale din 2012. Oare cum ar fi arătat acum Aradul dacă această regulă a alegerii primarilor într-un singur tur ar fi fost valabilă și în 2004?

Nerozia ce urmează: o altă comasare

Dacă în 2011 nu știau ce prevederi constituționale încalcă prin comasarea a două sau mai multe alegeri, acum nu mai au această scuză – deși, între noi fie vorba, niciodată n-au scuza necunoașterii legii, pentru că și-ar putea permite, la câți bani primesc, să angajeze măcar câte doi, trei parlamentari un jurist. Ceea ce înseamnă, fie că le place să se facă de râsul țării, fie deja au aranjat la CCR – care se va umple de rușine dacă își încalcă propria decizie (nr. 51/2012, despre care am mai făcut vorbire AICI,  dar în contextul scuzei pe care ne-o serveau politicienii privind reducerea cheltuielilor prin comasarea alegerilor).

Despre deosebirile doctrinare dintre cele două partide care formează și actuala coaliție de guvernare chiar nu mai merită să mai vorbim. Doctrina și istoria nu mai contează când este vorba de putere, care putere aduce bani, adevăratul scop al luptei politice în România. Așa că toți lasă doctrina de-o parte și se fac trestii în fața interesului.

În esență, Decizia CCR spune că modificarea procedurii de desfășurare a alegerilor trebuie făcută cu minim un an înaintea alegerilor. Totodată, că ar genera dificultăți în exercitarea dreptului de vot. Vor fi cinci buletine de vot, trei cu liste de partid (cele pentru Consiliile locale, județene și cel pentru europarlamentari) și două cu nume (pentru alegerea primarilor și a președinților Consiliilor județene).

Și acum să privim problema din următoarea perspectivă: în România sunt aproape 140.000 de analfabeți cu drept de vot, dar, poate mai grav, mai mult de jumătate din populație este analfabetă funcțional. Adică, știu să citească, dar nu înțeleg ce citesc.

Or, în aceste condiții, să ne imaginăm cât timp vor petrece în cabinele de vot acesți alegători până vor înțelege ce-i cu acele cinci buletine de vot. Dacă vor înțelege vreodată.

Despre nebunia ce urmează să fie creată odată ce vor fi aleși primarii, președinții de Consilii județene și consilierii locali care, pentru a intra în „pită”, vor fi nevoiți să aștepte încheierea mandatelor celor vechi. Politicienii care au decis comasarea oare chiar înțeleg ce se va întâmpla în administrațiile locale în care se schimbă primarii, președinții CJ și componența Consiliilor locale? Oare își dau seama ce hotărâri vor adopta cei ce știu că vor pleca peste câteva luni? Oare înțeleg ce grozăvii vor face primarii care știu că își vor pierde mandatul?

Comasarea îngrădește dreptul lui Falcă de a candida

Nu în ultimul rând, unora dintre candidați le va fi îngrădit dreptul de a candida prin aceste comasări. Bunăoară, dacă domnul Gheorghe Falcă nu mai prinde un mandat de europarlamentar, ar putea candida fie la primăria unuia dintre municipiile dragi lui (Brad sau Arad), fie la președinția Consiliului județean. Așa însă, prin comasarea celor două tipuri de alegeri, nu va mai avea acest drept decât peste patru ani.

Cine n-ar fi nervos când i se îngrădesc drepturile?

Desigur, sunt multe argumente care ar îndreptăți CCR să declare neconstituțională comasarea localelor cu europarlamentarele. Tare mă tem însă că CCR va da undă verde acestei mari nerozii. Sper să mă înșel, dar nu văd acolo decât niște personaje absolut obediente politicului care, de altfel, i-a numit.

Cu toții – politicieni de toate culorile și de la toate nivelurile, indiferent că sunt aleși sau numiți – vor urina în voie pe drepturile noastre, începând de la cele salariale, la cele privind libertatea și dreptul de a alege.

Cu o nerușinare incredibilă, ne vor spune, așa îngălat cum a făcut-o generalul doctor, că decizia comasării a fost luată în „interesul României și al românilor”, pentru a „anula riscul creșterii curentelor extremiste”.

Sigur, de la dr. Ciucă și omologul său de la PSD nu am niciun fel de așteptare. Dar nu cred că în cele două partide nu ar fi și oameni normali, care să înțeleagă adevăratele motive care au dus la creșterea curentelor extremiste, iar primul dintre acestea este prestația sub orice critică a partidelor din arcul guvernamental. Nu-i vorba doar de actele de guvernare, ci și de atitudinea arogantă a politicienilor celor două partide (la care trebuie să adăugăm și UDMR care a ieșit de la guvernare dar și-a lăsat ouăle la clocit prin cuiburile prefecturilor).

Este vorba și despre faptul că și-au întins tentaculele partinice pe toate instituțiile statului, de la grădinițe și școli, la Justiție și Servicii, asigurându-și astfel o imunitate de neimaginat într-o țară civilizată din secolul 21.

Iar dacă la toate acestea adăugăm scăderea tot mai accentuată a puterii de cumpărare a cetățenilor de rând, în paralel cu îmbogățirea ostentativă a privilegiaților, devin clare cauzele creșterii curentelor naționaliste și în România. Pentru noi, nu și pentru alde Ciucă, Fifor, Ciolacu, Falcă și ceilalți „comasați” ce  par loviți de o formă de autism de care nu se vor vindeca decât prin pierderea alegerilor.

Dacă CCR va accepta comasarea alegerilor în acest an, cu siguranță următorul pas va fi comasarea alegerilor din toamnă cu cele din 2028 și, eventual din 2032. Ce rost ar mai avea să fie cheltuiți bani, dacă tot li se permite să facă ce vor pentru a-și conserva puterea? Să se aleagă acum primarii și președinții de consilii județene pe următoarele două sau trei mandate. La fel parlamentarii și președintele (dacă va candida Ciolacu). Chiar așa, ce rost au mofturile astea cu alegerile care-s așa scumpe?

Augustin Zegrean a explicat pe scurt neconstituționalitatea comasării alegerilor locale cu cele europarlamentare: