Într-o lume mohorâtă, într-un oraș cândva plin de palate, dar înjunghiat din toate părțile de anomaliile arhitecturale de tip „cutii de chibrituri” gri, lăsate moștenire de un regim crud, arta murală poate fi chiar o metodă salvatoare. Care să ne aducă înapoi frumosul, care să ne ungă pe suflet și să ne coloreze retina.

Deși în lume mișcările de genul acesta sunt deja o banalitate, putând fi observate „pe toate gardurile”, pe la noi e ceva relativ nou să acceptăm, ba chiar să și plătim pe cineva avizat să lase dâre colorate pe pereții triști ai unor clădiri fără prea mare aport arhitectural într-o anumită zonă. Pentru mulți, apariția unei noi picturi murale pe un perete singuratic în oraș e un motiv de reală bucurie. Pentru mulți, cei care fac astfel de activități se numesc artiști și nu vandali…

Toate acestea au început să se miște într-o direcție pozitivă, la Arad, grație unei asociații în care activează un grup de tineri extrem de creativi. Citizeniții ne-au lăsat moștenire, sau au încercat să ne lase cel puțin, până acum, un număr de 17 picturi de acest fel, prin diferite puncte ale orașului, invitând artiști stradali de renume. Cea mai nouă astfel de lucrare este inaugurată chiar în momentele în care scriu aceste rânduri, pe strada Vicențiu Babeș.

Cu această ocazie, citizeniții organizează și un tur al muralelor cu care se mândresc în portofoliul de proiecte, iar pentru asta au tipărit și o mică broșură. O listă care, în schimb, în loc să reușească să mă bucure, a reușit să-mi reactiveze o veche tristețe. Printre lucrări, sunt amintite și două murale care acum există doar în amintiri.

Iar asta pentru că există, în continuare, acea categorie de oameni care nu reușesc să înțeleagă rolul picturilor murale. Pentru această categorie, arta stradală e și acum percepută ca o intruziune. Chiar dacă cele două murale au fost pictate de artiști de renume internațional, aduși din Londra în cadrul unui festival de artă al aceleiași asociații mai sus menționate, ele au stat în calea noii conduceri ai fabricii care deține zidul. Astfel că au fost șterse, în locul lor reinstaurându-se eternul gri conformist.

Același lucru, dar din fericire fără urmări de acest fel, l-am auzit și în momentul în care se pregătea „pânza” de pe un alt perete din Arad, în urmă cu puțin timp. Unii dintre locuitorii imobilului pe al cărui calcan urma să fie pictată o imagine mai mult decât frumoasă, care celebra legătura armonioasă dintre om și natură, au fost extrem de agitați și s-au opus în primă fază muralei. Nu înțelegeau rostul proiectului și se temeau pentru rezultat. Sperăm acum că s-au răzgândit, după ce arădenii se tot pozează cu lucrarea în cauză.

O reacție mai mult decât nepotrivită a avut-o în această vară și un echipaj de la Poliția Locală care, urmând rigida procedură, nu a mai stat să aprecieze calitatea lucrării și a amendat direct un grup de artiști care au început să picteze o lucrare dedicată echipei UTA pe piciorul podului de la Grădiște. Tinerii au fost amendați cu nu mai puțin de 3000 lei pentru că au făcut un gest spontan, fără să mai ceară aprobări și semnături pe la Primărie.

Totuși, cel puțin atunci când vine vorba de proiecte pregătite cu mult timp înainte, studiate și aprobate prin dosare cu șină și toate procedurile birocratice în care ne place să ne înghițim zilele, Aradul începe treptat, treptat, să îmbrățișeze ceva mai mult această formă de artă.

Deși pare un lucru mărunt, o astfel de apariție într-un spațiu public aduce reale beneficii asupra sănătății noastre mintale, ne scoate din banalul repetitiv, uniformizat, în care ne afundăm pe zi ce trece tot mai mult, parcă în nisipuri mișcătoare.

Citește și:

• Un festival care a lăsat în urma sa… Universul. Scurt interviu cu artistul The Orion la Particles | Foto/Video · Special Arad

• Londonezul venit la Arad să picteze zidul „Astra” tocmai de ziua lui. Interviu cu Dale Grimshaw despre arta stradală și Brexit · Special Arad