Corupția, chiar nenumită, a fost subiectul principal al anchetei jurnalistice a Special Arad, publicată în 3 aprilie, care scoate în evidență, pe de o parte, caracterul unor oameni puși „paznici la miere”, iar pe de alta, gravele probleme de integritate ale personalului din sistemul public. Sistem în care funcționează „mecanismele” statului (nu și instituțiile sale) și în care, vrem sau nu, trăim și noi. Un sistem care nu doar că permite derularea (comiterea) unor astfel de fapte, dar parcă le și încurajează.

• Rețeaua Bulbuc. Actorul, directorii, constructorul și asistenta medicală de milioane de euro

În acest context, poate ar fi potrivit să fim ceva mai atenți la vorbele care circulă liber prin târg – nu doar al nostru, ci în general în „târgurile” din țară – potrivit cărora funcțiile politice se cumpără (cu bani, evident), toată lumea fiind de acord că „investiția” se recuperează și chiar sporește în timpul exercitării funcției cumpărate.

Asta ar fi, poate, prima dintre problemele de urmărit de instituțiile statului care, în paranteză fie spus, au identificat exact când a fost nevoie niște angajări fictive prin care a putut fi condamnat Liviu Dragnea. Deci, nu de profesioniști duce lipsă sistemul, ci de oameni integri și, de ce n-am spune-o, curajoși, în stare să descopere cum ajung unele nulități în funcții de decizie. Sau chiar beneficiari ai sprijinului unor „forțe” cu interese ilegale.

• Florin Barbu, ministrul Agriculturii, propulsat de Paul Stănescu în funcție, a promovat o lege prin care fiul lui Paul Stănescu câștigă subvenții UE din stuf

Este de la sine înțeles că din întreaga poveste nu pot fi scoși oamenii, participanții la aceste mizerii de „afaceri” prin care „mulg” pur și simplu bugetele, adică banii publici. Astfel de oameni există și în state mult mai așezate ca România, în democrații cu adevărat consolidate, cum se spune. Doar că la noi este atât de extinsă această practică încât aproape că nu mai găsești un om cu putere de decizie în politică sau administrație asupra căruia să nu planeze cel puțin o suspiciune rezonabilă de comitere a unor acte de corupție.

Corupția și complicitatea instituțiilor statului

Iar asta nu s-ar putea întâmpla fără complicitatea instituțiilor statului. O complicitate indirectă, un fel de promisiune tacită de a nu face nimic, de a închide ochii, care le asigură implicaților o lejeritate incredibilă de acțiune. Lejeritate care le atrofiază până și instinctul de conservare până într-atât încât pierd orice măsură.

Desigur, se întâmplă în toată România, nu doar în Arad. Am trăit mereu cu senzația că, spre deosebire de zonele în care „mafia roșie” a pus mâna pe putere și a luat în stăpânire tot, în Arad există, dacă nu onoare, măcar o anumită reținere când vine vorba de îmbuibarea din banul public. Am crezut sau, poate, doar am sperat, că în Arad încă mai există un dram de noblețe împrumutată sau copiată de la Viena.

O fi fost cândva așa, dar nu mai este demult. Din momentul în care un partid a acaparat atât de multă putere încât a putut schimba conducerile tuturor instituțiilor, de la Grădinițe și școli, la Poliție sau Parchete, s-a instaurat „noblețea” banului. Și uite-așa, și Aradul a devenit unul dintre județele în care contează doar culoarea politică. Și, desigur, obediența față de șeful partidului care dictează culoarea. În Arad, după cum bine se știe, totul este galben…

Câțiva cititori ne-au transmis că demersul nostru legat de „mafia licitațiilor” din instituțiile de cultură este „despre nimic”, că subiectul era cunoscut de toată lumea dar nu se face nimic. Cunoscut poate că era. Măcar la nivel de bârfă, cum se spune. Mai departe însă, lucrurile se complică puțin.

Cu siguranță instituțiile statului care cercetează fapte de natură penală știau ce se întâmplă la achizițiile publice – să fim bine înțeleși, modelul descris de noi nu este aplicat doar la CJA, de vicepreședintele Bulbuc și subalternii săi. Întregul sistem public este tarat de astfel de practici, ba și mai perfecționate, acolo unde și banii sunt mai mulți – dacă cineva crede că atribuirea lucrărilor pentru reparații de drumuri, de exemplu, se face exact cum „scrie la carte”, să fie fericit în convingerile sale.

Corupția. Lenea. Curtea de Conturi

Faptul că există, practic, abonamente la lucrările plătite din bani publici, la toate instituțiile publice, ar fi unul dintre semnalele de alarmă pe care organele de control sau chiar de cercetare penală ar putea să le recepționeze. Apoi, faptul că anumite instituții, au lucrări așa de „mici” încât mereu și mereu, de ani de zile, achiziția publică se face prin atribuire directă ar fi al doilea semnal de alarmă. Dacă nu le ajung astea, SEAP trebuie trecut la Ro-Alert…

Adevăru-i că avem cam multe instituții care se ocupă cu verificarea și supravegherea sistemului de achiziții publice. Să vedem: Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice; Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice; Curtea de Conturi prin Autoritatea de Audit; Autoritățile de Management, plus, desigur, instituțiile de forță: Poliție, Parchete, DNA.

Iată de ce sunt atât de corecte achizițiile publice, fiind atâtea instituții, cu angajați plătiți extrem de bine, care veghează până se dau de ceasul morții pentru corecta desfășurare a acestor achiziții.

Curtea de Conturi a României a întocmit un Ghid privind modul de verificare a achizițiilor publice și achizițiilor sectoriale din care aflăm că instituția „și-a asumat luarea unor măsuri pentru întărirea controlului în domeniul achizițiilor publice”. De altfel, conform Legii privind achizițiile publice, „constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către persoane împuternicite în acest scop de Curtea de Conturi”.

Ghidul are aproape 450 de pagini, rodul unui efort pentru care autorii ar putea fi primiți în Uniunea Scriitorilor. Și cam atât. Doar că ei primesc și pensii speciale, că nu-i ușor să controlezi achizițiile publice și să nu găsești nimic necurat timp de 5 ani cel puțin. Merită chiar și un premiu oamenii ăștia care an de an studiază tot felul de documente fără importanță, făcându-se că nu văd ceea ce „și-a asumat” instituția.

Da, și în Arad funcționează o Cameră de Conturi județeană, care a făcut procese-verbale de control și la Consiliul Județean Arad – chiar controale nu se știe dacă au făcut, de vreme ce nu au fost capabili acești viitori pensionari speciali să descopere ceva în neregulă la achizițiile publice coordonate din umbră de vicepreședintele Bulbuc.

Sursa: liberinteleorman.ro

Evident, nici alte instituții n-au avut curajul să găsească neregulile, făcându-i un mare deserviciu celui pe care, direct sau indirect, au încercat să-l protejeze. Dacă interveneau din timp, poate se potolea „gașca” iar prejudiciul era mult mai mic.

Cum dinspre Curtea de Conturi nu avem vreo speranță de intervenție (inspectorii care au făcut controale la CJA ar merita să fie destituiți și deferiți organelor penale), avem informații că una dintre instituțiile de forță s-ar fi autosesizat (mă rog, sesizat din oficiu). Important este să înceapă cercetările. În acest caz, dar și în altele de acest fel.

Pentru că deja s-a ajuns prea departe. Deja corupția a ajuns la un nivel sufocant. Atât de sufocant încât instituțiile de forță trebuie să lase teama de-o parte și să intervină. Nu de alta, dar cine și-ar dori o revoltă pornită de la nivelul sufocant la care a ajuns corupția, fără ca instituțiile statului să intervină?