Nimeni nu este mai presus de lege, zice Constituția României, la articolul 16. Altfel spus, toată lumea trăitoare în această țară, de la vlădică la opincă, trebuie să respecte legile țării și să suporte consecințele nerespectării acestora. Chiar și când este vorba de vaccinuri. Asta, cel puțin teoretic, indiferent dacă în cauză ar fi foști sau actuali miniștri, parlamentari sau șefi de stat. Evident, se aplică și polițiștilor, procurorilor sau judecătorilor. Repet: teoretic. Practic, mai vedem.

Pornind de la aceste enunțuri, putem spune că dosarul deschis din oficiu (autosesizare) de Direcția Națională Anticorupție pe tema achizițiilor de vaccinuri este o acțiune normală a instituțiilor statului specializate în descoperirea trimiterea în judecată a cazurilor de corupție. (Citiți aici Comunicatul DNA din 23 noiembrie 2023 privind „dosarul vaccinurilor”)

De ce doar vaccinurile-s cercetate?

Mai mult, se poate spune – dată fiind situația „specială” din România în ce privește corupția – că acțiunea este necesară, în condițiile în care, așa cum susține DNA, s-au cheltuit extrem de mulți bani, inutil, pe vaccinuri care, până la urmă, au fost sau vor fi aruncate. Evident, astfel de acțiuni n-ar trebui să se oprească doar la achiziția de vaccinuri anti-covid-19, ci să meargă mai departe, de exemplu, la achiziția pastilelor de iod sau a izoletelor achiziționate de Raed Arafat.

Asta, pe lângă atâtea altele, poate mai importante cum ar fi contractele pentru autostrăzi, pentru asfaltări sau reabilitări de drumuri județene, orășenești sau comunale, pentru pavele și borduri și așa mai departe.

Desigur, speranțe zero ca astfel de dosare să prindă viață prea curând, sarcina „judecării” lor fiind, cu siguranță, transmisă istoricilor din viitor. În schimb, despre „dosarul vaccinurilor” încă se mai poate discuta. Dar – opinie personală – nu mult timp.

Am mai scris despre multele semne de întrebare pe care le naște acest dosar (citiți AICI), dar nu pentru că procurorul de caz, George Adrian Matei (cel care a instrumentat dosarul lui Liviu Dragnea referitor la angajările fictive, pentru care a și fost condamnat), ar fi un antivaccinist convins. Deși, nici acest aspect al problemei nu ar trebui exclus total câtă vreme astfel de atitudini pot afecta obiectivitatea anchetatorului.

Dacă, bunăoară, procurorii pot exprima public opinii împotriva unei politici guvernamentale cum a fost cea de vaccinare, de ce nu ar exprima, cu aceeași „obiectivitate”, și opinii politice? Sau, de ce să nu activeze, pe față, în politică, la fel de „obiectiv”?

Dincolo de opiniile personale ale procurorului Matei – șef al Secției de combatere a infracțiunilor de corupție din DNA (Secția I), până în 31 ianuarie 2024 când îi va expira delegarea – rămân în picioare suspiciunile că acest dosar este „fabricat”.

În primul rând, pentru că, în lipsa unor elemente care să susțină acuzațiile de încălcare a legii, totul conduce spre concluzia că acuzațiile vizează, în fapt, niște decizii de oportunitate politică. Ceea ce nu intră în sfera de cercetare a DNA sau a altei instituții de acest fel din România.

Sancțiunea pentru adoptarea unor decizii inoportune vine din partea electoratului. Așa funcționează regulile democrației și niciun procuror nu are dreptul să le încalce, pentru că, așa cum spuneam, și procurorul este supus legii.

Ar mai fi și o altă slăbiciune a dosarului: încadrarea juridică a faptelor. Conform referatului cauzei, prezentat de DNA în comunicatul din 23 noiembrie 2023, infracțiunea „comisă” de fostul prim ministru și cei doi foști miniștri, plus un fost secretar de stat ar fi cea de abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave. Or, comiterea acestei infracțiuni se realizează atunci când persoana „în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta au produs consecințe deosebit de grave”.

Nu s-a spus ce fel de act nu a fost îndeplinit sau a fost îndeplinit defectuos (cu încălcarea legii). Dar ne întrebăm ce tip de act o fi acela care interzice guvernului, în plină pandemie, să achiziționeze vaccinuri, într-un număr pe care, la momentul achiziției îl considera îndestulător pentru a opri răspândirea bolii și moartea cetățenilor?

Să nu uităm, totodată, că perioada vizată de DNA a fost una suficient de tulbure cam peste tot în lume, pentru că întreaga planetă se confrunta cu o situație nemaiîntâlnită în ultima sută de ani. Precizare necesară pentru că, din cuprinsul referatului DNA putem înțelege că din „dosarul achiziției” ar lipsi niște acte sau că n-ar fi fost făcute bine. Poate vreo notă de fundamentare?, vreun aviz?, n-avem de unde ști deocamdată. În schimb, putem înțelege că, în situația dată, o astfel de acuzație cu greu ar putea susține acuzația de abuz în serviciu în fața unei instanțe serioase.

A, dacă procurorii ar face dovada că achiziția s-a făcut prin înțelegeri frauduloase cu producătorii sau cu distribuitorii de vaccinuri, și că acuzații ar fi primit bani sau alte foloase pentru achiziție, ar fi cu totul altceva. N-ar mai fi vorba de oportunitate politică, ci de legalitate. Adică, de corupție și n-am mai avea ce discuta.

Apoi, nu în ultimul rând, poate una dintre cele mai serioase suspiciuni este cea legată de faptul că unele persoane, cu putere de decizie în privința achiziționării vaccinurilor, nici măcar nu sunt amintite, darămite acuzate, în acest dosar. Să ne amintim că atunci, cele mai importante decizii se luau în CSAT, condus de președintele Klaus Iohannis. Or, dintre toți cei ce au aprobat în CSAT inclusiv achiziționarea de vaccinuri, doar fostul premier Cîțu să fie vinovat (ceilalți acuzați nu făceau parte din CSAT)?

Păi, dacă a fost atât de abil încât să „îmbrobodească” atâtea minți luminate de la Apărare (Ciucă), Interne (Vela), Servicii, ca să nu mai vorbim de președinte, atunci Florin Cîțu ar trebui premiat și folosit ca mare valoare.

Una peste alta, nu cercetarea modului în care s-au achiziționat vaccinurile este suspectă și criticabilă, ci felul în care s-a pornit cercetarea. Pentru că, în general, organele de cercetare trebuie să urmărească încălcarea legii, nu justețea deciziilor politice de achiziționare a vaccinurilor sau a altor produse.

Rondurile nu-s vaccinuri

Cum ar fi dacă procurorii arădeni ar deschide un dosar penal prin care ar susține că primarul Bibarț a păgubit Aradul cheltuind bani publici, fără nicio justificare, pe ronduri sau emisiuni tv plătite? Sau, pe pavarea trotuarelor de pe centru, în loc să fi făcut niște trotuare în zona comercială Micălaca, spre Selgros – Jumbo (unde pietonii sunt obligați să circule pe carosabil)? Evident, n-ar fi legal.

Dacă însă, ar găsi ilegalități la licitații (știu eu?, poate la întocmirea caietelor de sarcini), ar fi altceva. Doar că asta nu se va întâmpla – cum să verifice procurorii legalitatea achizițiilor făcute de Primărie? Doamne ferește!

Probabil după numirea noului procuror șef al Secției I din DNA (probabil Mihaiela Iorga Moraru) „dosarul vaccinurilor” va intra într-o etapă de „restructurare”. Devine tot mai clar că acest dosar – comandat sau nu de unul sau mai mulți politicieni de frunte, în scop electoral – urmează să fie „restructurat” într-un viitor nu prea îndepărtat. Pentru că este greu de crezut că va fi susținut în faza de judecată. Or, o achitare în instanță a acuzaților ar fi încă un eșec major al instituției, care va afecta pe mulți ani imaginea și credibilitatea DNA.

E tot mai clar că dosarul nu și-a atins scopul. Decât dacă acesta era de compromitere a USR. Pentru că, în toată povestea cu acest dosar, doar USR s-a compromis. Dar nu din cauza acuzațiilor, cum, probabil, s-a intenționat, ci a reacției pe care liderii săi au avut-o în fața acuzațiilor. Prin acel „scut în jurul acuzaților” au dat cu piciorul la tot ce spuneau despre încrederea în justiție și despre penalii din PSD și PNL.

În loc să fi spus că au încredere în oamenii lor, dar sunt de acord să fie cercetați, pentru că în egală măsură au încredere în justiție, au sărit să „înfiereze cu mânie proletară”, ba DNA, ba adversarii politici, Marea, sarea, codrii…