special arad

Cele două ziare aveau redacții separate și administrație comună. Cum intrai sub bolta imensă dar părăginită acum a fostei clădiri administrative a județului de pe…

Acasă taică-meu îmi spune că sunt un idiot. Și ce dacă luam pachetul. Nu pentru mine, pentru familie, pentru fetiță. Îi spun că n-am nevoie…

Ajuns în redacție, am devenit pe nesimțite un privilegiat. În limba maghiară scăpai mai ușor de vigilența cenzorului, colegii, majoritatea profesori reciclați ca și mine,…

Constatând nostalgic îndepărtarea prin formă și conținut de acele câteva zile care au schimbat fața României în Decembrie…

Fiind sezon și mai fiind și sfârșit de an, se impun niscava precauțiuni. Departe de mine gândul să jignesc pe cineva, nu sunt omul care…

Voi fi luat la rost, știu.
Că nu văd părțile bune, nu știu decât să cârtesc, să descopăr partea nereușită a lucrurilor.
Și a realizărilor.
Probabil e în mine…

Am fost întrebat de mai mulți și de mai multe ori, ce mi-a venit de am început să colaborez cu Special Arad după ani buni în care apăream cel mult sporadic în presă.

Trec peste faptul că se va interpreta. Orice poate fi interpretat iar pe aici se și interpretează. De obicei dintr-o perspectivă nefavorabilă. Asta este, suntem…

Ca să nu avem în continuare probleme de înțelegere, precizez: când cineva te face impostor nu este sigur că te înjură. Dacă spune adevărul, adică susține că ocupi un post, o funcție, te erijezi în ceva sau cineva…

O, genii întristate care mor/ în cerc barbar și fără sentiment/ prin asta ești celebră-n Orient,/ o, țară tristă, plină de umor… Până și a-l cita pe Bacovia acum, la peste optzeci de ani…

Luat peste picior zilnic de către regățenii mai iuți la vorbă decât la gândire, Klaus, fără să știe nici el cum, a căzut din nou în picioare. A folosit, se pare, vechea tactică a marșului

În socialism, în general, totul se baza pe colectiv. Cel puțin asta era povestea. Mincinoasă, desigur, ca orice poveste în socialism. Să fii împotriva regimului însemna să nu te „încadrezi în colectiv”

Oprea nu este ce se vede. Dacă e să găsesc o descriere cât mai aproape de realitate, voi zice dimpotrivă: Oprea este înainte de toate cele ce nu…

Cei doi care și-au dat numele efectului sunt universitari din SUA, primul lucrând la Cornell, celălalt la NYU. În 2000, când și-au publicat studiul, erau…

Lansarea candidaturii pentru titlul de Capitala Verde a Europei a trecut aproape neobservată în peisajul public arădean. Echipa de zgomote de la Capitala Culturală lipsind,…

Dacă nu apărea și la prezentarea proiectului pentru capitală culturală europeană probabil nici nu mă sesizam. Acolo, cineva, într-un moment dat…

E vorba chiar de multe. Pentru un orășel ca Aradul. Încep cu prezentarea proiectului pentru candidatura la capitala culturală a Europei pentru 2021.

Nu mai e ca pe vremuri…
Nu mai suntem țărani să numărăm sacii, butoaiele sau bobocii.
Vara, cum am prevăzut, se termină brusc, vacanțele sunt gata, începe sezonul. Ultimul trimestru, semestrul întâi, stagiunea.

Nu contează de ce am tras alaltăieri într-un loc umbros din parcarea din fața Casei Sindicatelor. Am avut o treabă pe acolo, soarele bătea puternic, m-am bucurat – vom vedea…

Situația scapă de sub control. Europa, proaspăt reîntregita Europă, se rupe din nou în două. Pe de o parte bogații din Vest, pe de alta…

Rețelele sociale sunt precum lavița din fața casei sau masa șchioapă din birtul comunal. Se discută orice și întotdeauna găsești unul care se pricepe. Dacă…

Fără să epuizăm arsenalul psihologic folosit de Securitate, încheiem cu celebra sintagmă a criticii și autocriticii. Cu toate că pare simplistă și fără profunzime, a…

Crin, neimportant, a uitat între timp.
Este el prof. de istorie dar asta a fost de mult. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti.
Ar mai fi și Alexandru Florian. Președinte al Institutului Elie Wiesel. Fiul lui Radu Florian.

În maghiară e spumă, nu cireașă. Asta pentru cei care îl țin în spate pe Andrei, adevărați gastronomi culturali ai Aradului. Îi numesc așa pe cei care…