Dacă nu apărea și la prezentarea proiectului pentru capitală culturală europeană probabil nici nu mă sesizam.

Acolo, cineva, într-un moment dat, a pomenit de un proiect arădean nemaipomenit privind producția unor scootere electrice prin care orașul va deveni în scurt timp cel mai verde oraș din lume sau ceva în genul acesta. Ideea nu părea ruptă din nori, având în vedere anunțul că Aradul va candida și la titlul de capitală verde a Europei.

Pe urmă facebook-ul a fost invadat pe nesimțite de aceste scootere, promovate șmecherește pe site-uri de hipsteri și nerzi, linkurile înmulțindu-se în proporție geometrică, ceea ce nu lăsa loc la îndoială: cineva, undeva, are mare grijă de asta. De un timp nu mai trece o zi să nu mă trezesc pe timeline cu câte un link care mă duce la această minune arădeană numită simplu și neaoș Scooterson. Rolley Scooterson (http://www.scooterson.com/).

Așa că, în bună tradiție, mi-am turnat un wiskey, am pus gheață, am scuturat fără să amestec, și m-am pus pe treabă.
Prima idee ce mi-a venit e că băieții e șmecheri: până și numele e la rupere. Harley Davidson dacă ar avea un copil născut din împreunarea cu un generator electric precis l-ar boteza Rolley Scooterson.
Restul a fost ușor. Iată faptele: de o vreme propulsia electrică, fără să fie convingătoare, este la modă, Tesla, mașina electrică americană, desenată să semene cu un Aston Martin, face furori printre bogații Marelui Frate de peste ocean.

De ani buni se produc și motociclete, respectiv motorete electrice, producătorul cel mai mare fiind China, aproape 85% din piață, desfacerea fiind orientată tot pe acolo, adică prin China, Coreea, Japonia, India, țări unde plimbatul cu bicicleta și motoreta ține de tradiții milenare.
Sigur, unii fac și dreg, importă și exportă dar, precum se știe, nemții sunt ingineri din născare. Așa că, având în vedere trendul, a apărut acolo, în Germania, acum vreo trei ani, un produs. I-au zis Scrooser (http://scrooser.com/home/), un fel de trotinetă electrică.

Scrooser

Nimic mai simplu: cum dai din picior, exact ca la trotineta din copilărie, motorul, plasat pe axa roții din spate, preia impulsul și-l duce mai departe.
Produsul, un fel de jucărie pentru yuppie cu bani, nu prea are succes, în fond oamenii serioși s-au lăsat de mult de trotinete. Au fost vândute câteva prin orașele germane, prin Olanda, Anglia, respectiv în Los Angeles și Miami. Nu multe, în fond e o șmecherie de circulat prin Hollywood sau pe faleză la Miami, eventual prin marile firme germane unde distanțele interioare se măsoară în zeci de kilometri.

Ei, varianta acestei trotinete, îmbunătățită cu conexiune la cloud prin smartphone, este Scooterson. Promovarea ne spune că e făcută de arădeni care au luat și un premiu la Timișoara pentru invenția lor, în rest nimic precis. Nu se știe unde va fi produsă, nu în China însă, pentru că, așa cum susține team-ul din spatele afacerii, este un produs premium.

Rămâne Europa, Anglia, SUA. Bineînțeles și în România și de ce nu: la Arad. Producția va începe în scurt timp, de la sfârșitul lunii se pot contracta prin precomandă primele exemplare.

Trăgând linie, se pare că avem de-a face cu o șmecherie tipică făcută de data aceasta pe gustul fraierilor educați pe rețele de socializare. Un produs inventat deja altundeva, schimbat pe ici pe colo, nu în părțile esențiale, este prezentat ca o mare invenție românească și promovat ca o soluție miraculoasă pentru transportul ecologic.

Întrebarea cea mare se referă la intențiile grupului aflat în spatele afacerii. Ce speră ei? De unde au avut banii pentru realizarea prototipurilor și cheltuielile de marketing și publicitate? Nu foarte mari, e drept, având în vedere cele spuse până acum, țiinta lor fiind rețelele de socializare.

Este cât se poate de clar că nici un român cu scaun la cap nu va da patru mii de euro – acesta este prețul preconizat -, pe o trotinetă, chiar dacă poate fi controlată, încuiată prin smartphone, ca să se dea cu 20km/h prin hârtoapele din orașele patriei.

În fond la acest preț poate cumpăra două mașini second-hand germane, un VW chiar fără cipul șmecher pentru el și un BMW mai vechi așa pentru fecioru’.
Treaba cu poluarea nu-l privește pe român, așa cum nici migrația popoarelor nu-l aruncă în disperare, în fond au unde să vină din moment ce în munții noștri se găsește cea mai pură apă din lume iar cinci milioane de români umblă hai-hui prin străinătățuri. Să facă bani pentru VW și BMW la mâna doua și să mai pună la punct căsuța de la Herculane, zona cea mi pură din Europa.

Și atunci ce-i mână în luptă pe băieții aceștia cu Scootersonu’?

Răspunsul poate fi doar unul singur: un câștig obținut printr-un contract cu statul. Un oraș, de exemplu, care vrea să iasă în față cu ceva nemaipomenit. Un oraș care e în stare să investească câteva milioane într-o rețea de trotinete dintr-astea conectate la nor (cloud) și să devină astfel, de facto, capitala verde a Europei.

Câțiva ani totul va fi frumos: se vor face videoclipuri cu primaru’ și cu alte vedete locale pe trotineta electrică, se va merge pe mal, peste noul pod la ștrand cu ea – nu, nu în Kakasvaros! – arădeanul obișnuit se va mira: mă, al dracu, e haioasă trotineta asta, după care pauză, liniște, repaos, vacanță. În fond, a funcționat!

Am scris această notă în speranța ca cele prezentate nițel mai sus să rămână doar pe hârtie. Sau, mă rog, în cloud!

Lajos Notaros