Enola Day: Ne cred proști… și nu de puține ori au dreptate!

    de E. Nola | 3 decembrie 2015, 6:58 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    14

    Trec peste faptul că se va interpreta.
    Orice poate fi interpretat iar pe aici se și interpretează.
    De obicei dintr-o perspectivă nefavorabilă.
    Asta este, suntem un popor de bănuitori invidioși. Și nu suntem singurii…
    Rămân de aceea doar la faptul strict. Mai exact, la fapte.
    Observ la început că o parte a presei vorbește nonșalant despre atentat.
    Cei mai vehemenți chiar de atentat terorist.
    Se uită în aceste produse de presă – am folosit termenul în sensul în care prostituatele vorbesc despre munca lor: la produs – faptul că atentatul nu s-a produs.
    Cu alte cuvinte, strict faptic, se poate vorbi doar despre o eventuală tentativă de atentat.
    Dejucată grație organelor vigilente.
    Se specifică mai în toate aceste produse că a fost vorba de un atentat cu bombă. Faptele însă sunt clare: atentatul nu a avut loc iar bomba nu a fost găsită.
    În urma interceptărilor din octombrie și a perchezițiilor din 1 Decembrie s-a găsit una bucată terorist secui cu nume fain, două sute de petarde, câteva dispozitive electronice mai puțin uzuale și încă câte ceva pe acolo.
    Bombă nu, declanșator nu, arme nu, explozibil nu.
    Teroristul este electronist cu o afacere cam păguboasă axată pe sisteme de siguranță.
    Este și președintele local al unei organizații iredentiste panmaghiare înființată în Ungaria în 2001. După venirea la putere a Fideszului orbanist, organizația a intrat într-un con de umbră, discursul naționalist fiind confiscat de foștii tineri liberali ai lui Viktor (Ne pare rău, în maghiară Victor se scrie cu k).
    Iar pentru că așa-i șade bine liderului unei organizații naționaliste, omul, cu un nume parcă extras din bancurile cu unguri: István Attila, practică airsoft, un fel de sport militar pentru amatori – asta ca să nu spunem fraieri -, practicat peste tot în lumea occidentală.
    De altfel, teroriștii rămași în libertate după arestarea lui István Attila susțin că atât petardele cât și diferitele dispozitive găsite serveau practicării acestui sport.
    Ar mai fi vorba de un telefon cumpărat în noiembrie destinat declanșării de la distanță a bombei de petarde. Cam astea sunt obiectele găsite, plus înregistrarea unei discuții între teroriști din 10 Octombrie în care se vorbea despre pizza și alte asemenea chestiuni subversive (Dacă nu v-ați dat seama, pizza este numele de cod pentru bombă iar nu kürtőskalács așa cum sugerează televiziunile și site-urile mai puțin informate).

    kurtos_b

    În urma acestei campanii de presă, comentatorii de pe facebook cer pedeapsa capitală pentru István Attila trecând nonșalant peste faptul că ea a fost deființată în România.
    Desigur, acești comentatori habar n-au de faptul mai mult decât bizar al condamnării celui care prin asasinatul dublu de la Sarajevo a tras semnalul de alarmă pentru primul război mondial, numitul Gavrilo Princip, la doar 20 de ani de pușcărie. ( E adevărat, a murit după patru ani de tuberculoză, condițiile de detenție având un rol mai mult decât important în această evoluție).
    Ca să nu fim catastrofici până la capăt, reținem numele unor jurnaliști, în frunte cu CTP, care și-au exprimat clar îndoielile cu privire la varianta oficială despre amenințarea teroristă a lui István Attila.
    Încruntatul jurnalist are păcatele sale dar când i se declanșează raționamentul e mai rău decât un fitil de ultimă generație.
    Arzând repede, Domnul Cristian Tudor Popescu a remarcat o ciudățenie maximă în construcția teroristului secui: dacă știau de amenințare din 10 Octombrie de ce au acționat organele doar la 1 Decembrie?
    Și asta cu tot tam-tamul de pe lume, lucru cam străini de serviciile secrete care se respectă și care respectă munca la secret.
    Aștept cu sufletul la gură evoluția situației, spun negru pe alb: dacă e vinovat să fie condamnat conform cu fapta și cu legiile în vigoare (oricum nu la moarte că ar fi un act terorist din moment ce nu există condamnare la moarte în România), constatând trist că am fost luat de prost de cel puțin două ori în trei zile.
    Odată la nivel național unde mi s-a servit această poveste de adormit neliniștiții de serviciu ai patriei, a doua oară strict local unde mi-au fost mărite taxele și impozitele spunând că nu e pentru că așa vrea primarul ci pentru că așa vor noile reglementări financiare.
    Mă simt din ce în ce mai bine.
    Moșul abia se pregătește să se cațere pe horn dar eu mi-am primit deja cadourile pentru proști pentru luna Decembrie…

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Așa sunt eu, un răsfățat al sorții.
        Îmi pare bine că ați observat legătura dintre Enola Gay și Enola Day.
        Trebuie însă să vă dezamăgesc: nu are nicio legătură cu acțiunea DIICOT din Târgul Secuiesc. Este numele blogului pe care îl administrez și datează de mult, de dinaintea discuțiilor din 10 Octombrie. Pe verificate.
        De fapt este rodul unei coincidențe: am acest pseudonim, nola, din 1990 iar de când scriu pe online a devenit enola, adică electronic nola.
        Pasul de la gay până la day este foarte mic, l-am făcut așadar, considerând că asocierea cu avionul care a aruncat bomba la Hiroșima indică doar impactul pe care un bun articol ar trebui să-l producă în conștiința cititorului.
        În rest rămâne cum am stabilit!

        0 voturi
        +1
        -1
        • scuzati,vad ca am tratat problema lipsita de seriozitatea articolului dar m-am gasit teribil amuzata de trimiterea la mos craciun. parca ati spus ca nici bomba aia nu a fost una reala, asa cred si eu ca tehnologia ce avea cu mai multe probleme ereditare si de intretinere nu permitea. decat sa fi explodat prost mai bine asa.cred ca si teroristu s-a prin mult prea tarziu ce si cum. bucurie e ca nu s-a iscat razboi civil intre etnii, zilele aceasta m-am gasit conversand cu un roman get beget care sustinea indep. transilvaniei…ca ar fi bine daca am ajunge mica elvetie. si-s de acord, da nu stiu daca asta e si problema secuiului respectiv,da in fine, cred ca cel mai bine e sa nu mai dau cu parerea daca nu ma pricep.

          0 voturi
          +1
          -1
    1. De la începutul articolului v-aţi pus problema interpretărilor. Adică dvs., Notaros Lajos, etnic ungur, veţi fi apreciat ca subiectiv în această luare de poziţie, care minimalizează un caz deosebit de grav. Poate că, într-adevăr situaţia nu era chiar atât de gravă cum a prezentat-o presa, dar faptul în sine este expresia unei stări de spirit care domneşte în sânul comunităţii maghiare din toată România: că Ardealul nu-i al românilor, că Trianonul este un masacru în ce priveşte Ungaria şi că Ţinutul Secuiesc nu este România. Poate că Beke este un exaltat, ca şi Csibi Barna (cel cu spânzurarea lui Avram Iancu). Ei sunt exaltaţi doar pentru că au exprimat într-un mod condamnabil ceea ce gândesc şi char spun ungurii în particular şi chiar şi în public (în diferitele întâlniri, tabere sau alt fel de întruniri verde-alb-roşii care se desfăşoară tot mai des şi tot mai oficial în zonele cu populaţie masiv maghiaro-secuiască). Degeaba vă ascundeţi după lozinci democratice, după poze cu kurtos-colacsi şi după sporturi inofensive. Dorinţa cea mai arzătoare a ungurilor este realizarea Ungariei Mari (care n-a existat niciodată) şi asta unii dintre dvs. doar o visează sau o exprimă sub diferite forme ideatico-artistice, alţii însă o pregătesc concret, inclusiv prin oameni ca Beke Istvan Attila. Noi, românii, ştim dureros ce a însemnat Ardealul unguresc, atât în Evul Mediu, cât – mai ales – în 1940-1944. Sunt sigur că voi fi şi eu interpretat ca şovin, antieuropean, antidemocratic, vadimist, vătrist, şamd. Nu, sunt doar un român ardelean care cunoaşte istoria neamului său, care ştie să aprecieze un om – chiar dacă-i de altă naţionalitate sau religie, dar care nu se lasă îmbrobodit de poveşti cu tineri raşi în cap care iubesc natura fabricând bombe, nici de politicieni străini care vin la noi acasă ca să ne jignească şi să ne considere inferiori.

      0 voturi
      +1
      -1
      • … va puteti lauda cu postarea.Fiecare om are la un moment dat un orizont care se ingusteaza pana devine un punct, si atunci spune ca acela este punctul lui de vedere.Ce stat si-ar dori o anexare a unui teritoriu care l-ar pune intr-o situatie de 1 la 1 dupa anexare?E o chestiune de analiza si introspectie pana la urma.

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Mai mult ca să nu se se facă vreo confuzie: comentariul meu de mai jos este pentru A.Rădeanu.
          Dar dacă tot ”m-am introdus” și în acest comentariu: da, așa este, extremismul etnic este vedere prin țeavă, o îngustare irațională și nepractică a punctului de vedere.
          Iar argumentele istorice, dreptul istoric este descalificat de mult prin practica modernă a relațiilor dintre state.
          Să crezi că Ungaria are nevoie de un Ardeal prin care s-ar transforma dintr-un stat omogen etnic într-un stat multinațional: ar fi cam 12 milioane de unguri și sașe-șapte milioane de români, înseamnă să-ți cultivi aberațiile și prostiile preluate de la extremiști cu mintea în cețuri și alte metehne și mai grave…

          +2 voturi
          +1
          -1
      • Pentru că m-ați onorat cu această intervenție lungă și empatică, vă voi răspunde și eu mai lung ca de obicei și cu anumite amănunte mai intime.
        Nu minimalizez cazul, faptele îl minimalizează.
        Chiar și în cea mai gravă variantă e vorba de o intenție – nici aia demonstrată, să așteptăm procesul care, poate, ne va lămuri și în acest caz.
        Faptul că sunt etnic ungur nu înseamnă că țin automat cu ungurii. Dacă ați citi și textele mele în maghiară cred că v-ați lămuri: sunt la fel de contondente și obiective.
        Precum observați, nu am probleme de natură etnică frustrantă: stăpânesc, zic eu, binișor atât limba cât și cultura nației pe care insinuați că o privesc prin prejudecățile unui ungur frustrat de Trianon și pierderea Ungariei Mari.
        Cred că sunt singurul ungur care a predat vreodată Istoria Românilor la Liceul Avram Iancu din Brad iar elevii acelui liceu, în frunte cu actualul primar al Aradului, nu mă bănuiau nicio clipă de prejudecăți etnice.
        Fiica mea, mama ei fiind româncă, poartă un nume care sună identic în ambele limbi, ea se consideră totuși româncă, vă las libertatea să ghiciți numele ei și problemele ei etnice vizavi de mine ca tată.
        De altfel, soția este originară de lângă Trăsnea, dacă acest nume vă spune ceva.
        Având toate acestea în față, am curajul și onestitatea să nu mă ascund în spatele unor istorii fabricate – vedeți, am diplomă universitară în istorie – fie că sunt în maghiară, fie în română.
        Și nu mă ascund nici atunci când simt o manipulare – tot așa, că e Viktor sau Victor, nu mă interesează – considerând că unul dintre obiectivele jurnalismului onest este demontarea manipulărilor pe care puterea dintotdeauna le servește nației nemulțumite.
        Cu respect, citiți și ce voi răspunde lui Kidu…

        +3 voturi
        +1
        -1
    2. Nu stiu daca dumneavoastra ca si autor al acestui articol sunteti subiectiv pentru ca sunteti ungur sau scrieti asa pentru ca asa ganditi. Faptul ca sunteti ungur nu va poate opri sa aveti o opinie fata de incidentul de mai sus.

      Eu unul ca etnic roman si cetatean roman cu o multime de prieteni etnici maghiari (cu unii dintre ei am crescut de mic) as fi mai rezervat in a bagateliza actiunile autoritatilor. Cu toata pompa si simbolistica arestarii de 1 decembrie am incredere in oamenii aia ca nu sunt prosti si nici naivi.

      In afara de tortele si petardele pe care le folosesim la meciurile UTA-ei ori de Revelion nu am alte cunostinte pirotehnice insa admit ca si ceea ce folosim noi nu e intodeauna legal si poate produce accidentari. Mai cred insa ca se poate fabrica o bomba artizanala daca ei explozibil suficient, declansatorul pirotehnic si dispozitivul necesar care sa il actioneze de la distanta.

      Sa i-o spuneti lu’ mutu ca omul asta nu avea intentii criminale, ca el voia doar sa rada de fraierii aia de romani de ziua lor, sa ii sperie si doar sa produca busculada si haos spre deliciul sau si a altora ca el. Si de ar fi asa tot ar fi de condamnat pentru ca nici eu sau altii ca mine nu mergem sa ne batem joc de 15 martie, din contra accept si respect simbolistica acestei zile pentru comunitatea maghiara motiv pentru care nu voi fi niciodata de acord cu fatalaii aia din Noua Dreapta si altii ca ei.

      Asa cum eu ma dezic de extremistii romani, de toate “vadimismele” si “funarismele”, asa la randul meu am pretentia de la comunitatea maghiara din Romania si nu numai sa se dezica de actiune ca cele de mai sus, ori ca cele ale lui Csibi Barna.

      P.S. Oare ce ar pati un roman care s-ar duce in Piata Millenium din Budapeste si ar spanzura o papusa care sa il reprezinte pe Kossuth?

      +2 voturi
      +1
      -1
        • Nicio problemă cu erorile…
          Anumite chestiuni din răspunsul meu pentru comentatorul A. Rădeanu poate se potrivesc și aici.
          În plus doar atât:condamn orice extremism, de aceea mi-am permis aceste rânduri.
          Pe Domnul Beke îl consider, nu-l cunosc personal doar din știri ca noi toți, un exaltat cam fraier, tocmai bun pentru rolul de victimă.
          Iar Domnul Csibi, nu vă supărați, e cam dus cu pluta. Ei sunt oameni bolnavi, indiferent de etnie, putând deveni teroriști doar prin accident sau manipulare.
          Privind PS-ul doar atât: un simbol al naționaliștilor români dintotdeauna este agățarea în 1919 – faptic vorbind, cam greu de demonstrat -opincilor în vârful Parlamentului din Budapesta.
          Imaginea nu e mai puțin jignitoare – și asta vrea să fie! -decât un Kossuth agățat în piața de care vorbiți.

          0 voturi
          +1
          -1
    3. Domnu’ Lajos, opinca aia a fost agatata in 1919, era razboi si armata romana tocmai eliberase Budapesta.
      Probabil gluma respectiva a fost facuta tot dintr-o frustrare a romanilor care erau mereu batjocoriti de unguri considerandu-i inferiori. Probabil in acceptiunea lor s-a intors roata si opinca valahului murdar si puturos s-a ridicat deasupra flamurii statului Sfantului Stefan.
      Eu n-as face asta acum insa eu n-am trait acele vremuri si nici n-am fost acolo insa admit ca gestul a fost o aroganta.

      Asta a fost acum aproape un secol, e cam greu sa punem semnul egal intre ce a facut sergentul Iordan atunci la finele razboiului si ceea ce a facut Csibi Barna sau ce intentiona sa faca Beke asta de care pomeniti dumneavoastra.

      Daca vrem reconciliere trebuie sa invatam sa mai si rabdam, sa nu ne ancoram in trecut si sa ne sara tandara de fiecare data cand avem impresia ca suntem nedreptatiti.

      P.S. Ori de cate ori am trecut prin Secuime am fost bine primit si multumit de ospitalitatea oamenilor, bucataria locului si curatenia prezenta. Eu nu sunt unul din ala care moare de foame pentru ca nu poate cumpara o paine fara sa stie ungureste.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Este corect ce spuneți, n-am pomenit de povestea respectivă din frustrare, ci tocmai pentru a arăta ce păgubos e să continuăm să ne aruncăm în polemici istorice deșarte.
        Însă după această idee este firesc să acceptăm să nu facem diferențieri între unii și alții după criterii etnice atunci când discutăm în contradictoriu sau discutăm pur și simplu.
        Eu, și nu de azi de ieri, nu accept discuții cu naționaliști sau extremiști indiferent dacă sunt unguri sau români, însă accept orice discuție onestă despre istoria comună a celor două nații cu oricine doritor să înțeleagă, nu să-și revendice merite imaginare prin jignirea celuilalt.
        Așa încât nu-mi fac probleme atunci când abordez teme de acest gen, nu consider că nu am dreptul să vorbesc despre români fiindcă sunt ungur și nu cred că românul n-ar avea dreptul să-și exprime opinia despre unguri.
        Dimpotrivă, considerând că sunt parte integrantă a națiunii politice românești, încerc după puterea mea să vin cu puncte de vedere care slujesc conviețuirea civilizată unde dogmele trecutului și frustrările prezentului pot fi puse deoparte în dorința unui viitor mai adevărat și mai omenesc.

        +3 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    8 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.