vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day: Efectul Dunning-Kruger

    de E. Nola | 22 octombrie 2015, 4:09 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    2

    Cei doi care și-au dat numele efectului sunt universitari din SUA, primul lucrând la Cornell, celălalt la NYU. În 2000, când și-au publicat studiul, erau colegi la Cornell.

    Munca lor comună a fost răsplătită pe măsură, luând în același an premiul IgNobel în psihologie pentru descoperirea efectului care le poartă numele.

    Premiile IgNobel se dau la Harvard cu o săptămână înaintea sezonului Nobel, ceremonia fiind pe măsură: în timp ce se acordă distincțiile, o voce de fetiță, vestita Sweetie Poo, strigă fără oprire: Vă rog, încetați odată că mă plictisesc!, iar o voce masculină cavernoasă îi dă mereu înainte cu Go on!

    Premiile nu sunt totuși atât de diferite de cele atribuite de către Academia Suedeză, în 2010 Sir Andre Greim fiind primul și până acum singurul fizician care a luat ambele distincții pentru activitatea sa în domeniul grafenei, varianta bidimensională a grafitului.

    Cei doi au pornit de la un fapt cât se poate de real.

    În 1995, un domn din Pittsburgh, numitul Mc Arthur Wheeler, s-a hotărât să jefuiască o bancă. Bazându-se pe presupusele sale cunoștințe de chimie s-a dat pe față cu suc de lămâie să nu poată fi identificat de camerele de supraveghere. Era convins că, din moment ce în cerneala invizibilă funcționează, sucul îl va face invizibil și pe el. A făcut și un test de control, trăgându-și un selfie – cu toate că va fi inventat doar în era digitală – cu un Polaroid. Nu se știe cum, poate filmul, poate procedura, poate întâmplarea, Polaroidul i-a arătat  exact ce dorea el să vadă: un pătrat negru.

    Încurajat de acest rezultat, a jefuit la repezeală două bănci, fiind foarte mirat când poliția l-a arestat  în aceași zi pe baza imaginilor luate de camerele de supraveghere și difuzate pe posturile de televiziune. La arestare singura lui problemă a fost să se întrebe cum de a fost posibil așa ceva din moment ce sucul de lămâie te face invizibil.

    Marcați și ei de acest șoc cognitiv al Domnului McArthur Wheeler, cei doi de la Cornell au trecut la treabă.

    O treabă simplă de fapt: au dimensionat un eșantion reprezentativ de subiecți, le-au aplicat același test, după care l-au rugat pe fiecare în parte să-și aprecieze performanța probabilă.

    Înainte însă să vă ofer rezultatul la care au ajuns, trebuie să vă înștiințez că nu este vorba de vreo idee nouă – rareori este vorba de așa ceva -, ci de formularea oarecum științifică a unei vechi bănuieli.

    Primul care a formulat-o și este parafrazat în zilele noastre până și de Stephen Hawking a fost Confucius. El a zis cam așa, traducerea din chineză rămâne problematică și în zilele noastre: Adevărata cunoaștere constă în a ne da seama de mărimea ignoranței noastre.

    Sir Bertrand Russell, vizând și tulburările tipice omului modern, a formulat mai prolix: Una dintre cele mai tulburătoare fenomene ale vremurilor noastre este că cei care sunt siguri de ei sunt proști iar cei care au imaginație și putere de gândire se zbat în îndoială și indecizie.

    În ‘Cum vă place’ marele Will spune: Nebunul crede despre sine că e înțelept, doar înțeleptul își dă seama de nebunia sa, iar Darwin, evoluționist așa cum îl știm, a formulat scurt: Încrederea este apanajul ignoranței, nu al cunoașterii.

    Cu modestie vă mărturisesc că în anii studenției mele, pe modelul Paradoxului mincinosului, am încercat să formulez și eu această idee, propunându-l ca un fel de Paradox al prostului: Din moment ce prostul n-are cum să-și dea seama cât de prost este, cât de deștept ar trebui să fi pentru a începe să realizezi prostia ta?

    Revenind, într-adevăr, cercetarea lui Dunning și Kruger a pus în evidență o corelație foarte clară între incompetență și încredere. Cu cât erau mai puțin inteligenți și pricepuți încrederea lor în performanța proprie era mai mare și în profundă neconcordanță cu preformanța reală, în timp ce inteligenții, cu toate că își aproximau corect performanța, nu erau deloc siguri de rezultatul obținut.

    Formulat mai brutal, efectul Dunning-Kruger susține că tupeul crește odată cu prostia și incompetența, în timp ce îndoielile cresc împreună cu inteligența și priceperea.

    Prevăd că unii care au ajuns până aici cu cititul se vor întreba, oare ce treabă au ei cu asta, iar eu – în loc să mă ocup de problemele arzătoare ale zilei, de Ponta și Băsescu, Johannis și Dragnea, asta ca să nu vorbim de ai noștri: Falcă și Țițirigă, Ioțcu și ceilalți -, îmi pierd vremea cu prostii.

    Pentru aceștia îmi mărturisesc o veche bănuială, o idee îmbătrânită în rele pe care o încâlzesc la sân de o bună vreme: cred așadar că problemele noastre nu sunt nici economice, nici politice, nici Rusia, nici SUA, nici măcar Elena Udrea sau Codruța Kovesi. Corupția este o consecință, nu un efect, conjurația iudeo-masonică așișderea, pericolul cel mare nefiind migranții, ci imobilitatea până la anihilare a ideiilor din creierul nostru, dublată de un curaj nebun de a pretinde altfel.

    Suntem, cu alte cuvinte, printre țările în care efectul Dunning-Kruger face ravagii – asta ca să ne diferențiem de celelalte în care efectul acționează moderat, în limitele acceptabile ale unei normalități definite întotdeauna, totuși, destul de aproximativ.

    Dacă nici acuma n-ați înțeles efortul meu minimal de a vă prezenta efectul Dunning-Kruger, nu știu ce să vă mai spun.

    Poate ar fi momentul să vă faceți un selfie cu un Polaroid fără film.

    Lajos Notaros

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. … spus.Legaturile sunt evidentiate perfect, ca si la un curs unde profesorul explica atat de bine tema incat iti ramane pentru totdeauna in memorie.Cum spunea Balzac: ”Coruptia este in floare, talentul este rar.Prin urmare, coruptia este arma mediocritatii, care este mult mai numeroasa”.Felicitari pentru articol.Ar trebui sa scrieti mai des, asa mai avem si noi ce sa citim, in afara de crime, accidente, furaciuni si alte magarii!

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    0 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.