Nu știu ce a fost în mintea lui Rădoi înainte de acest meci cu Germania. Nu știu nici ce a fost în mintea jucătorilor români convocați de Rădoi pentru jocul din această seară. Dar știu că din punct de vedere al chibițului, al suporterului echipei naționale a României, partida care s-a încheiat nu de mult a fost una de speriat.

Nu înșir numele jucătorilor germani, dar încerc o înșiruire a lor scriind echipele la care evoluează: Barcelona – Monchengladbach, Bayern, Chelsea, PSG – Bayern, Bayern – Bayern, Dortmund, Bayern – Chelsea. Sună îngrozitor pentru niște jucători care vin de la Huesca, MOL Vidi, Gaziantep, Reading, Parma și chiar Rangers…

Minutul 5 putea fi un moment cheie al jocului, atunci când turcul Cakîr s-a grăbit să acorde un penalty nemților, decizie pe care tot el avea să o anuleze cu puțină întârziere, după consultarea VAR. Kimmich se pregătea să-l execute pe Niță, iar dacă echipa lui Flick începea cu 1-0 din minutul 5 riscam ca ceea ce avea să urmeze să fie un festival de goluri la poarta lui Niță în fața unei echipe a României care risca să cadă încă din start atât mental, cât mai ales ca organizare de joc.

În minutul 9 aveam să vedem o fază de „10”, al fiului unui fost mare număr 10 al lumii, Ianis Hagi. Aflat între Kehrer și Rudiger, l-a ridiculizat pe fundașul lui Chelsea, i-a trimis cu dreptul mingea printre picioare și apoi cu un șpiț demn de fotbalul în sală trimis cu stângul l-a învins pe Ter Stegen. România conducea cu 1-0 la Hamburg. Avea să fie unicul șut pe spațiul porții al echipei lui Rădoi. Ceea ce a urmat nu a fost cel mai estetic fotbal văzut la naționala noastră, nu a fost nici un joc în care să ne luăm la trântă cu mult mai puternicii jucători nemți, dar a fost un efort extraordinar pentru a închide spațiile spre poarta lui Niță, un joc în care cei cinci fundași au lăsat foarte puține spații libere, un joc care i-a pus în mare dificultate pe fotbaliștii de zeci de milioane de la Bayern, Chelsea, PSG și celelalte mari grupări înșirate mai sus. Ce nu au putut respinge Burcă – excelent până la accidentare, Chiricheș sau Adi Rus, a respins Niță, asta în timp ce Răzvan Marin, Rațiu sau Toșca făceau alunecări de parcă se lansau într-un concurs de bob.

Germania ne-a dominat clar, echipa lui Hansi Flick avea la un moment dat 75 la sută posesia, dar România și Rădoi și-au asumat acest registru tactic pentru că era singura armă. Contraatacurile au fost destul de firave, dar și așa Pușcaș și Mihăilă au mai ajuns sporadic prin careul lui Ter Stegen, măcar cât să-i facă pe Rudiger sau Hoffman să nu se avânte prea mult în jumătatea noastră, acolo unde metrul pătrat devenea deja din ce în ce mai scump.

Fluierul final al primei părți înregistra un rezultat halucinant, 1-0 pentru România, iar site-urile din Albion, din Germania și din alte țări cu fotbal dezvoltat lăudau mult reușita lui Ianis.

Nemții ne-au egalat imediat după pauză. Burcă s-a accidentat și i-a lăsat locul lui Manea, iar locul său în partea stângă în sistemul cu trei fundași centrali l-a luat Rus. Jucătorul lui MOL Vidi a ezitat să-l blocheze pe Gnabry și șutul acestuia de la 20 de metri s-a dus chiar lângă bara din dreapta lui Niță pentru 1-1.

Au urmat zeci de minute grele, zeci de minute în care efortul depus de români a fost uriaș pentru a distruge mașinăria de pase germană. S-a făcut minutul 80 și speram la un egal la care înainte de joc nu aveam curaj să ne gândim nici în glumă. Din Islanda ne-a mai venit o veste bună atunci când „pescarii” au egalat Armenia. Cine se gândea acum destul de mulți ani că vreodată ne vom bate cu Armenia sau Macedonia de Nord pentru o calificare? Nimeni, așa cum nimeni nu se gândea că ținem în șah una dintre cele mai bune echipe din lume în minutul 80.

Flick, însă, a făcut două schimbări care au dat o și mai mare greutate jocului echipei sale. Au intrat Havertz și Thomas Muller în locul lui Werner și Reus. Havertz, autorul unicului gol din ultima finală a Champions League, și Muller, un monument pentru Bayern în ultimul deceniu în care a câștigat de două ori „urecheata”. Iar de ceea ce ne-a fost frică nu am scăpat. La un corner în minutul 81, Bayern a centrat, Bayern a prelungit cu capul și de la bara a doua, nemarcat, tot Bayern a înscris în poarta lui Niță. Rectific puțin și spun că Kimmich a centrat, Goretzka a prelungit cu capul și Muller, „vulpoiul” Muller, a înscris golul victoriei: 2-1.

În ultimul minut al jocului, Rațiu a intrat în careul german, s-a apropiat de poartă, a trimis în fața acesteia unde spera la un carambol care să devieze cumva mingea în poarta lui Ter Stegen, dar ne-am ales doar cu un corner rămas fără rezultat.

Nemții ne-au bătut. Ne așteptam la asta, dar nu ne așteptam să o facă atât de greu. Lineker avea dreptate când spunea că în acest sport „întotdeauna câștigă nemții…” A fost o victorie rece precum frigiderul lui Albu primit de la fanii arădeni, Albu fiind și el pe teren în ultimele minute ale partidei.

Nici nu știu dacă a fost o evoluție care să ne dea speranțe, pentru că ceea ce am văzut în această seară nu mai putem să vedem contra Armeniei, Islandei sau a celor de la Liechtenstein. Cu cele trei, Rădoi va trebui să schimbe total registrul tactic și să vedem o echipă a României care să pună probleme la porțile adverse. Dar ceea ce îmi dă, sau ne dă speranțe este atitudinea, este faptul că fiecare jucător a alergat enorm, că fiecare jucător a ascultat sarcinile care le-au fost trasate, că fiecare jucător și-a dorit enorm să se lupte cu „balaurul” trimis în teren de Hansi Flick. Iar dacă ca atitudine românii vor aborda la fel ultimele trei meciuri ale grupei, vom trece din nou prin emoțiile unui nou baraj.

Măcar un lucru bun s-a mai întâmplat în această seară: Islanda a scos un egal cu Armenia…

Germania – România 2-1

Au marcat: Gnabry 52, Muller 81 / I. Hagi 9

Germania: Ter Stegen – Hofmann (85 Klosterman), Sule, Rudiger, Kehrer – Goretzka, Kimmich – Gnabry, Reus (57 Muller), Sane (85 Adeyemy) – Werner (57 Havertz)
Rezerve: Leno, Schlotterbeck, Ginter, Havertz, Muller, Musiala, Klostermann, Neuhaus, Adeyemi, Raum, Wirtz
Selecționer: Hans Flick

România: Niță – Rațiu, Rus, Chiricheș, Burcă (50 Manea), Toșca – Hagi (60 Ivan), Stanciu (82 Albu), Marin, Mihăilă (60 Maxim) – Pușcaș (82 Mitriță)
Rezerve: Vlad, Aioani, Manea, Albu, Ivan, Cicâldău, Maxim, Bancu, Keșeru, Cordea, Mitriță, Moruțan
Selecționer: Mirel Rădoi

Stadion: Volksparkstadion (Hamburg) / Capacitate: 57.000 locuri

Arbitru: Cüneyt Çakır / Asistenți: Bahattin Duran, Tarik Ongun (toți din Turcia)

Rezultate din această seară:

Lichtenstein – Macedonia de Nord 0-4

Islanda – Armenia 1-1

Germania – România 2-1

Programul României în finalul grupei J:

11 octombrie: România – Armenia

11 noiembrie: România – Islanda

14 noiembrie: Liechtenstein – România