Încă de la început, simt să subliniez că nu am nicio intenție să tratez subiectul epidemiei de coronavirus ca ceva lipsit de importanță. Aș fi atât ignorantă, cât și inconștientă să fac acest lucru. Însă nici unul dintre noi nu poate să fie impasibil față de isteria generală care s-a iscat din cauza acestui subiect. Când ignorăm autoritățile, când ignorăm statisticile și ne lăsăm pradă unor valuri de emoție, deschidem poarta către un drum mult mai periculos: haosul. Nu degeaba se spune că „somnul rațiunii naște monștri”, iar în aceste zile parcă asistăm la primele semne către o posibilă psihoză în masă.

Poveștile pe care le aud în orașul nostru sunt deja halucinante. Chiar dacă autoritățile arădene au spus clar că nu există niciun caz de infectare, nici măcar vreun caz de suspiciune, fiecare veste despre vreo îmbolnăvire, indiferent de natura ei, iscă automat suspiciuni. „Ne mint!”, „autoritățile mușamalizează totul!”, sunt comentarii pe facebook, de exemplu, la un articol care vorbește despre un bărbat găsit mort în stația de tramvai a gării. Ce contează că în articol scrie clar că este vorba de un infarct? Cine mai depune efortul să citească? O simplă privire în treacăt peste titlu iscă deja teorii ale conspirației.

Situația nu e diferită nici când vine vorba de metodele de protecție. Notoria mască înnebunește deja vânzătorii. Instrucțiunile sunt clare, dar le ignorăm: măștile sunt folosite de persoanele care prezintă simptome de răceală,  ele nu sunt pentru cei sănătoși. Coronavirusul nu se răspândește pe calea aerului, ci prin fluidele provenite din tuse sau secrețiile nazale, astfel că masca oprește particulele acestor fluide să se răspândească în aer din gura și nasul celui bolnav. Igiena corespunzătoare ar trebui să fie subiectul central al discuțiilor, însă nu e poate la fel de „cool”. Eh, bine, dacă la farmacii nu e de mirare că lumea dă năvală să cumpere măști într-un număr atât de mare încât farmacistele deja obosesc să îi anunțe că nu mai au pe stoc și pun în geam anunțuri cu „nu mai avem”, situația isterică nu se oprește acolo…

Aud povești în vecini cu asistente medicale de la spital care vând la negru cutii cu măști, luate din spital, 50 de bucăți la prețul de 150 de lei. O cunoștință care lucrează la un magazin de electronice (!) mi-a spus că nu mai suportă subiectul coronavirusului. Tot mai mulți arădeni intră la el în magazin doar pentru a îl întreba dacă are măști de vânzare. Oameni buni, voi vă observați?! Căutați măști printre DVD-uri și becuri! Un amic a fost trimis acasă de la locul de muncă, doar pentru că a avut săptămâna trecută bronșită. Acum e bine, dar „mai bine mai stai puțin acasă, poate că ai ceva mai grav și nu știu medicii!”. O altă cunoștință mi-a povestit chiar astăzi că a auzit o discuție la un magazin despre cum elevii ai căror părinți sunt italieni au fost trimiși azi acasă. Părinții nu au fost în Italia de mai bine de un an, dar ce contează? Dacă sunt italieni, probabil virusul s-a teleportat direct la ei în gene…

Vina răspândirii panicii o are, într-adevăr, și mass media prin difuzarea fără încetare a subiectului. Unele posturi tv de știri au dedicate ore întregi pentru subiect, prezentând aceleași și aceleași informații, dar din gura diferiților oameni invitați, doar pentru simplul motiv că panica face rating. Dar, pe de altă parte, vina o au și oamenii care cer astfel de subiecte. Își induc neîncetat panică, uitând complet să verifice și datele oficiale. Citesc știri cu „suspect de coronavirus în țară”, se sperie cumplit, dau năvală în supermarketuri să cumpere toată mâncarea ca să poată sta baricadați în casă, dar uită să mai citească cea de-a doua știre actualizată care anunță că „suspiciunea a fost înlăturată, bărbatul avea gripă obișnuită”.

Gândiți-vă puțin la istorie. De-a lungul timpului, omenirea s-a lovit de nenumărate epidemii care mai de care mai letală. În ciuda opiniei generale, să știți că datele statistice sunt chiar optimiste. Medicina progresează într-un ritm alert. Gândiți-vă că în urmă cu câteva sute de ani, murea chiar și jumătate din populația globului din cauza diferitelor epidemii. Problema e că acum, chiar dacă nici 1% din populația globului nu e îmbolnăvită, iar din acest total, rata decesului este infim și apare doar la persoanele vârstnice ca urmare a unor complicații legate de alte boli, informația circulă mult mai repede decât circula chiar în urmă cu 30 de ani. Acum, în epoca telefoanelor deștepte, avem impresia că orice lucru de pe glob se întâmplă direct la noi în cameră. Acum, în epoca telefoanelor deștepte, avem acces nelimitat la informații, dar uităm să le filtrăm, să fim noi înșine deștepți.