E o poveste veche aici, binele și răul fiind două realități care au apărut odată cu omul.

În ultima vreme însă locul lor a fost luat de online, respectiv de realitățile virtuale create pentru ca omul să uite. De alții, de sine, de tot ce îi poate crea stări neplăcute, iar una dintre cele mai neplăcute stări e atunci când știi că ai ales răul, dar n-ai ce-i face, asta se cere mai nou. Asta este la modă, curge pe toate canalele, n-ai cum să te pui de-a curmezișul, eventual mai dai un laic la vreo postare religioasă.

Spiritualitatea modernă s-a clădit pe mitul lui Faust. A fost odată de parcă n-ar fi fost o stare generală în care oamenii cu talente se ocupau de problemele fundamentale ale omului, nu de cioace care să îl distreze. Mitul lui Faust a ocupat mințile multora, indiferent că la origine a fost o poveste germană, având în persoana lui Johann Georg Faust un personaj real. Primul care s-a ocupat de poveste a fost britanicul Marlowe – nu, nu polițistul, ci scriitorul – dar nici germanicii nu s-au lăsat mai prejos. Prin Goethe – din care nu demult cita Călin Bibarț – și prin Thomas Mann, doar ca să îi amintim pe cei mai cunoscuți, au formulat marea problemă a omului modern, respectiv răul așa cum se manifestă în zilele noastre: vânzarea sufletului diavolului pentru câștiguri materiale. Pentru glorie, avere, plăceri și alte asemenea care sunt marile „valori” ale epocii în care trăim de câteva sute de ani. De când viața a devenit o afacere.

Da, nu este o exagerare, tehnica se poate schimba, poți ajunge chiar la inteligența artificială – sau la super inteligență, cum zice unul dintre cei mai vestiți eroi faustici ai zilelor noastre – binele și răul rămân la locul lor, nu pot fi interschimbate, iar dacă închizi pentru un moment ecranul din fața ta, îți dai seama imediat unde se află, cum se opun și cum o iei razna și te pierzi în derizoriul identității false dacă alegi mereu răul în loc de bine.

Tradiționalul pact faustic, pactul cu răul sau cu Diavolul, în termeni religioși, a devenit mai nou o banalitate.

Foto: Sky News

Problema cea mare este că noua tehnologie digitală, cea în spatele căreia se ascunde inteligența artificială, reușește să o banalizeze într-un mod nemaivăzut până acum. Divertismentul a luat locul preocupărilor spirituale, fie literare, fie artistice, eventual filozofice, reușind să reducă ideea răului la banalul răul cel mai mic.

Alegem, așadar, răul cel mic, nerealizând că ascunderea, camuflarea, înșelăciunea este tocmai mediul în care răul se simte acasă. Din punctul de vedere al cunoașterii răul este falsul, mai precis, răul este modul de manifestare a falsității, a respingerii realității așa cum este ea.

Nu e de mirare că în epoca modernă – faustică după Spengler – falsul a devenit, de asemenea, o banalitate. Chiar și după două războaie mondiale, respectiv atrocitățile care au decurs din ele, personajul faustic al liderului damnat și adulat a devenit o realitate de care nu mai putem scăpa. Poate nu este o întâmplare că acum câteva zile, în Peru, un politician care a fost botezat Hitler Mussolini a câștigat niște alegeri locale.

Tot așa cum nu este o întâmplare că America are un președinte, la al doilea mandat al său, despre care regele povestirii horror, Stephen King, a spus că întrece orice poveste inventată de el până acuma. Și nu este nicio întâmplare că acest personaj horror, chiar și după percepția de astăzi, caută prietenia unui alt personaj aflat în simbolistica faustiană a sufletelor damnate.

Liderul de peste două decenii a Rusiei este parcă sinteza modernă a poveștilor care au dus la mitul faustic.

Foto: kommersant.ru

Să nu uităm: la bază Faust își vinde sufletul Diavolului pentru a ajuta oamenii. După ce realizează că acest lucru este imposibil, merge mai departe, folosindu-se de darurile diavolești pentru avantaje personale. Vorba vine, avantaje, e vorba de visul oricărui copil lipsit de educatie de a ajunge cel mai mare și mai tare.

Și atunci nu am vorbit de cei mici, de imitatorii aproape comici ai celor mari. Și care apar mai nou peste tot, lideri auto-proclamați – vezi președintele ales de la noi –, existând pericolul ca în câțiva ani, în funcție de alegerile care urmează, Europa să se reîntoarcă în timpurile micilor dictatori cu pretenții de salvatori ai neamului omenesc, respectiv ai nației, înainte de toate.

Foto: 1lurer.am

Uitând că ideea faustică pornește de la imposibilitatea salvării în grup. Nu e ceva abstract sau pretențios, oricine poate realiza, dacă uită de ce i se spune la telefon sau pe laptop, că salvarea este întotdeauna și exclusiv individuală. Și vine întotdeauna prin urmarea exemplului celui care a reușit să își salveze sufletul.

Mântuitor i se spune în creștinism, dar are un nume propriu în toate marile culturi formate în lume în mileniile din urmă. Iar trăsătura comună a mântuitorilor din toate culturile nu este mărirea, ci jertfa.

Jertfa de sine, ca să nu cădem în greșeală.

Așa că nu e mare lucru să faci diferența dintre cei care întruchipează răul și cei care reprezintă mântuirea.

Ajunge să îi observi bine și să îți dai seama dacă sunt sau nu capabili de jertfa de sine…