duminicã, 14 iulie, 2024

Special Arad Logo

    Mădălina Cimpoieș: „Frica, panica ne-a făcut să fim mai umani”

    de Adriana Barbu | 20 februarie 2023, 8:19 AM | Interviuri | Topic special

    0

    Mădălina Cimpoieș, preşedintele Asociației Dalia, fundație care a deschis după pandemie un centru de recuperare pentru copiii cu probleme grave, care oferă servicii medicale gratuit.

    A.B. Ați simțit că am fost mai umani în timpul pandemiei și, dacă da, cum s-a tradus pentru dvs. această hiperumanizare?

    Mădălina Cimpoieș. Cred că toată empatia pe care am simțit-o în perioada aceasta a fost împinsă de la spate de o mare frică, cred că acesta a fost motorul. Frica, panica ne-a făcut să fim oameni, să fim mai umani și să dăm dovadă de o mare mobilizare. Toată activitatea pe care am desfășurat-o în perioada aceea cred că de aici a plecat. De la panică și frică.

    A.B. Știu că aţi fost foarte activă în timpul pandemiei. Spuneţi-ne un pic despre realitatea dvs. de atunci, ca să înțelegem cum s-a transpus hiperumanizarea asta în viața de zi cu zi a unui ONG care activează, oricum, în domeniul medical.

    Mădălina Cimpoieș. Noi, Asociația Dalia, ne ocupăm pe partea medicală de cazurile copiilor cu afecțiuni grave de sănătate. În perioada de pandemie am fost nevoiți să întrerupem activitatea, pentru că copiii nu mai puteau fi supuși intervențiilor chirurgicale, nu mai puteau beneficia de terapii, decât cei care erau catalogați drept urgență. Și atunci, am schimbat macazul, pentru că era o mare nevoie să susținem spitalele cu produse, dezinfectanţi, aparatură medicală, cu ventilatoare mecanice, să susţinem cumva secțiile din spitale pentru a putea face față pandemiei. Ne-am schimbat direcția şi pentru că am fost susținuţi de comunitatea arădeană, care ne-a împins de la spate să facem cât mai mult bine, să putem să contăm. Desigur, noi am ieşit în faţă cu iniţiativa, noi am dorit să ajutăm. Şi foarte multă lume a rezonat cu intenţia noastră şi astfel am reuşit să creăm o comunitate care ne-a susţinut financiar, astfel încât noi să putem face toate acele achiziţii necesare pentru a da o mână de ajutor spitalelor.

    „Ne-am străduit să fim transparenţi, corecţi”

    A.B. Comunitatea aceasta care s-a creat în jurul vostru în pandemie, o mai regăsiţi acum?

    Mădălina Cimpoieș. În mare parte, da. Pentru că activitatea asociaţiei a început acum nouă ani şi multe persoane știu ceea ce facem noi, ne-am străduit în toţi aceşti ani să fim transparenţi, corecţi şi de un real folos copiilor cu afecţiuni grave de sănătate. Şi atunci, multe persoane care ne-au susţinut de-a lungul anilor şi-au mai chemat prieteni în jur şi au rămas şi ajută activitatea centrului de recuperare medicală şi a noastră pe parte medicală, ca la rândul nostru să ajutăm copiii să ajungă la intervenţii medicale în ţară sau străinătate.

    A.B. Cine mai suntem după ce pandemia a trecut peste noi? Ne-am întors înapoi la ceea ce am fost înainte? Suntem mai umani sau suntem la fel de insensibili ca înainte?

    Mădălina Cimpoieș. Aş vrea să spun că suntem mai umani, dar tare cred că am uitat, că ne-am reîntors la cei care am fost înainte. Totuşi, pandemia ne-a scuturat un pic şi ne-a schimbat un pic unghiul de percepţie, vedem un pic altfel lucrurile. Poate că suntem mai atenţi la cei din jurul nostru, la familia noastră. Dar, am şi momente în care mi se pare că pandemia a fost cu aşa de mult timp în urmă, încât efectiv am uitat. Activitatea asociaţiei nu s-a schimbat însă. Am reuşit să rămânem o comunitate empatică, oameni cu suflet mare care şi înainte de pandemie şi acum suntem deschişi, săritori la problemele celor din jur. Privind însă la modul general, eu cred că suntem oamenii de dinainte de pandemie.

    „Cred că am devenit mai anxioşi”

    A.B. Nu am devenit mai aplecaţi spre igienă?

    Mădălina Cimpoieş. Cred că am devenit mai anxioşi. Cred că asta s-a întâmplat, în primul şi în primul rând. Eu, personal, am avut aşa o reticenţă în a îmbrăţişa oamenii, după o perioadă de aproape doi ani în care am stat cu mască pe faţă şi în care m-am dezinfectat excesiv pe mâini, încât am dezvoltat o angoasă în momentul în care trebuia să îmbrăţişez pe cineva sau să sărut prietenii.

    A.B. Dar acum v-aţi întors la îmbrăţişările din trecut?

    Mădălina Cimpoieş. Da, acum mi-a trecut. Dar atunci am avut o perioadă de panică. Poate că suntem mai atenţi şi la igienă, dar activitatea noastră se desfăşoară în centrul de recuperare şi igiena era importantă şi înainte de pandemie, şi după. Poate că uşor excesivă în pandemie, când inclusiv cabinetele le dezinfectam cu lămpi UV după fiecare pacient, ca să nu mai spun de soluţii dezinfectante, botoşei etc. Acum uşor, uşor, am mai redus din măsurile astea draconice de igienă. Dar sunt importante şi poate aici este un plus, că am rămas cu câteva obiceiuri. Aşa aş vrea să cred, că suntem mai atenţi la cum ne protejăm, dacă suntem răciţi, dacă ieşim sau nu în public, dacă avem grijă de cei din jurul nostru în momentul în care avem o viroză, fie ea COVID, fie altceva. Ştiu foarte multe persoane în jurul meu care sunt atente să nu răspândească virusul. Nu mai vin la birou dacă sunt răciţi.

    „A crescut mai mult încrederea în asociații vs. stat”

    A.B. Ce credeţi că am învăţat noi, ca arădeni, ca români, în ceea ce priveşte donaţiile? Simţiţi că pandemia ne-a făcut un pic mai oameni? Suntem mai darnici?

    Mădălina Cimpoieş. Cred că lumea a înţeles, mai ales cei care donează, că împreună, dacă avem un ţel comun, putem să devenim o forţă, să ajutăm. Că e foarte important să fii atent la nevoia celor din jur și să ajuți. Cred că oamenii sunt mai atenţi la posibilitatea de a direcționa cei 3.5% din impozitul pe venit, sau cei 20% din impozitul pe profit, la finalul fiecărui an. Dacă nu faci treaba asta, impozitul merge oricum la stat. Sunt companii foarte mari, care au profit mare, impozit mare. Dar nu discut doar de companiile mari, ci şi de faptul că unii oameni s-au trezit că pot să direcţioneze un venit către un ONG, către o cauză, și că ajutorul lor face diferența. Poate a crescut mai mult încrederea în asociații vs. stat. Au văzut rezultatele directe ale donațiilor și au comparat totul cu senzația pe care o au atunci când e vorba de stat și de banii lor care intră într-o gaură neagră care absoarbe tot, fără rezultate directe. Poate au văzut mai clar atunci acest fapt, pentru că în pandemie, în primă fază, activitatea spitalelor a fost susținută de către ONG-uri. Am fost primii care am dat o mână de ajutor spitalelor.
    Sunt convinsă că sunt foarte mulți oameni care vor să facă bine, dar nu știu cum, în ce direcție să o apuce și ce să facă. Atunci însă, când apare o situație, un ONG, o cauză nobilă, pentru că în cazul asociației noastre despre asta vorbim, despre ajutorul necondiționat oferit unor copii cu probleme majore, cu afecțiuni grave, pe care îi ajutăm fără să vrem nimic în schimb, înțeleg în ce direcție să o ia. Noi am făcut ceea ce trebuia făcut, susținut, transparent, an de an, lumea a căpătat încredere și așa am reușit să adunăm o comunitate în jurul nostru. Și cred că lumea a devenit și mai atentă la aceste chestiuni pe perioada COVID-ului. Oamenii de afaceri sunt foarte atenți, ei gândesc pe termen lung și imediat miros dacă e un lucru onest sau dacă e un lucru forțat. Cred că a fost un test și pentru noi, pe care l-am trecut cu brio.

    asociatia dalia arad

    „Oamenii te taxează imediat”

    A.B. Dvs. aveţi și exemple, desigur, din alte țări. Unde ne-aţi situa pe noi în domeniul mecenatului medical, al ajutorului, al donațiilor?

    Mădălina Cimpoieş. Lumea din afară e mai obișnuită cu donațiile și celor de afară li se pare mai normal să se implice, voluntariatul e la un alt nivel în străinătate față de cum e la noi. Poate nici nu e foarte bine implementat la noi și, în plus, nu toate organizațiile de la noi sunt oneste, activitatea lor nu e tocmai transparentă. Iar acesta e un mare minus, o tară pe care o purtăm cu toții în spate. Multă lume judecă prin prisma unor experiențe neplăcute. Tocmai de aceea, de nouă ani de zile, noi ne străduim să fim cât se poate de transparenţi și de onești și sunt chestiuni de care ținem cont în fiecare zi. Pentru că îmi dau seama, dacă faci un pas greșit, ai încheiat totul. Indiferent câte fapte bune ai făcut, dacă o dată greșești, dar nu greșeala aceea nevinovată, ci o lipsă de etică și sinceritate, oamenii te taxează imediat și nu cred că mai ai cum să îți speli păcatele. Toți dorim să ne aliem cu oamenii pe care îi admirăm și pe care îi respectăm. Cred că în străinătate există o cultură în a ajuta fără să aștepți nimic în schimb. Noi suntem încă la început de drum, dar aș vrea să cred că suntem pe drumul bun.

    A.B. Pe dvs. personal ca om v-a schimbat pandemia? Cine mai e Mădălina acum după ce pandemia a trecut?

    Mădălina Cimpoieş. Poate că un pic mi-am mai făcut ordine în viață, poate că un pic am luat piciorul de pe accelerație și mi-am recalibrat poziția. Mi-am dat seama că, și înainte știam lucrul acesta, dar cumva acum sunt convinsă, familia e pe locul întâi și confortul familiei mele și când spun asta mă refer la timpul pe care îl petrecem împreună. Cred că acolo, dacă lucrurile merg eficient, dacă e stabil acel loc, poți să dezvolți orice fel de proiect, poţi face orice; dacă în familie nu ai liniște, cred că destabilizarea aceasta merge pe toate planurile. Și atunci, în perioada de pandemie, în care am stat efectiv acasă, deși am avut o activitate intensă, pe telefon, mi-am dat seama cât de mult contează familia și că de aici pleacă totul, nu invers.

    „Rutina noastră a anihilat cei doi ani de pandemie”

    A.B. Unde a gresit sistemul de pandemia nu a reușit să ne ducă mai departe? Sau ne-a dus?

    Mădălina Cimpoieş. Sincer nu cred că am ajuns mai departe. Au fost câteva inițative reușite, dar rutina noastră, atât de veche, de împământenită, a anihilat cei doi ani de pandemie. Cred că ne-am reîntors la obiceiurile din trecut, la rutina din trecut. Am avut o alternativă și sunt convinsă că lucrurile nu se vor opri aici, am prins curaj, am văzut în pandemie că vrând-nevrând suntem forțați să găsim altceva. A fost, cred, încurajator mai degrabă pentru cei care au făcut ceva în perioada de pandemie și a funcționat.

    A.B. Credeţi că e greșeala noastră?

    Mădălina Cimpoieş. Eu cred că toată pandemia a fost o perioadă foarte bulversantă pentru toți. Dacă, Doamne ferește, am mai trece vreodată printr-o situație similară, mulți dintre noi am face altceva, pentru că avem deja un eșec sau un succes în spate. Dar, în acele momente, fiind o situație total nouă pentru toți, multe decizii le-am luat mânați de stres, de panică.

    „Cred că, în pandemie, cumva binele a ieșit la iveală”

    A.B. Au fost totuși unele câștiguri în pandemie pe care le-am simțit după, sau altele pe care le-am pierdut între timp?

    Mădălina Cimpoieş. Toate declarațiile de 3,5 noi le duceam foaie cu foaie, până înainte de pandemie, acum le încarc online și s-a păstrat acest sistem. Putem face treaba aceasta de acasă. E un lucru care a fost implementat și dacă, după un an de la pandemie se păstrează, eu zic că nu o să ne mai întoarcem înapoi.
    Cred că am redus întâlnirile la nivel de business care furau din timp. Acum le rezolvăm pe Whatsapp, grupuri, zeci de grupuri. Cred că și acest lucru e un câștig, că am devenit mai eficienți. Nu neapărat suntem mai digitalizați, pentru că platforme nu prea am văzut. Dar la eficiență am câștigat pentru că am învățat că și de acasă suntem eficienți, nu neapărat de la lucru. Aici fac referire și la companii, care încă își țin în home-office angajații, total sau parțial. Au văzut că se poate și așa și că e posibil să fie şi în beneficiul angajaților, și al angajatorului.

    A.B. Spuneți-mi cea mai șocantă, impresionantă experiență pe care ați trăit-o în timpul pandemiei?

    Mădălina Cimpoieş. În perioada aceasta de pandemie nu cred că am mai putut identifica în jurul meu, mă refer la situația mea, nu am mai găsit răutate. Am găsit oameni empatici, oameni care s-au solidarizat, care au vrut să fie de folos, financiar, cu transport, cu implicare materială. Asta am găsit: mărinimie. Cred că, în pandemie, cumva binele a ieșit la iveală. Pandemia a scos din adâncul sufletului nostru ce puteam face ca să fim de ajutor. Exista consolare pe grupuri, se dădeau sfaturi, se împărtășeau experiențe. A fost mai puțină răutate, invidie, egoism și mai multă umanitate și solidaritate. Poate că aşa ar trebui să fie tot timpul, dar eu am simţit astea doar pe perioada pandemiei.

    Citat: „Am văzut în pandemie că vrând-nevrând suntem forțați să găsim altceva”

     

    ***Acest material a fost realizat cu ajutorul unei burse în cadrul proiectului „Educația media – instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) – Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) în parteneriat cu UNICEF, cu susținerea USAID. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția UNICEF.

     

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    2 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.