…de unde am plecat. Cine suntem și unde vrem să ajungem.

Sintagma asta folosită de Gauguin pe o pânză realizată în Tahiti la sfârșitul secolului al XIX-lea este uitată în meandrele culturii noastre știrbe și parazitate de urări de sărbători și zile onomastice de pe facebook, de testele din care poți afla tot ce te preocupă fără să te intereseze, cum ar fi: cine ai fost în viața ta anterioară, presupunând că ai avut așa ceva, și cine vei fi după ce completezi răspunsurile la întrebarea privind obiceiurile tale sexuale de după amiază.

Ionuț Popa în mod sigur este în acest mod filozofic tahitian gauguinistic după ce echipa antrenată de el, Șoimii din Pâncota, a pierdut meciul cu UTA. Omul nostru din Pâncota, probabil cel mai prolific antrenor arădean de după Coco, cel devenit arădean prin adopție, ne-o spune de la obraz, așa cum îi e obiceiul: jucătorii săi sunt niște escroci și niște nesimțiți!

E bine câteodată să ne luăm exemplele, alegoriile, din fotbal. Omul de după Gauguin nu mai este mișcat de pânze, nici măcar de cinema, cărți sau alte asemenea rafinamente, el trăiește în joc, jocul crunt al dragostei și al întâmplării, aidoma unei finale de cupă europeană. Desigur, nu este vorba despre asta la Pâncota, revolta filozofică a lui Ionuț Popa referindu-se, zicem noi, la modul lamentabil în care Șoimii au înlesnit victoria UTA-ei. Chiar dacă a antrenat și el, la rândul său, echipa care nu mai are nimic cu textilele, este și el un utist până la moarte, și se duce spre ce ne îndreptăm cu toții, siguri dar plin de speranțe.

Domle, chestia e că nu preiei mingea cu exteriorul când joci cu UTA, nu te ceri afară din cinci în cinci minute de parcă ai avea probleme cu prostata la vârstă fragedă, iar tu, Cioară, portar de ești, nu scapi mingea printre picioare de parcă n-ar fi picioarele tale, ci gaura neagră din care ieșim cu toții și care ne va înghiți până la urmă pe toți.

Asta chiar dacă faci parte din familie! Ionuț vorbea desigur de familia UTA, pe noi însă ne duce gândul la toate familiile de pe lume.

***

Înainte de toate la familia Pistru. El și ea și mașina lor comună, Range Rover Evoque. Cea  parcată mai mereu pe treceri de pieton, absolut firesc de altfel. Fiind mare, nu încape între pista de biciclete și o Dacie Nova, locul ei este în mijlocul marcajelor de trecut strada, astfel realizându-se și răspunsul într-o singură expresie la cele trei întrebări filozofice gauguiniene: noi suntem, mai precis facem parte din familia celor care vin ca să ajungă.

Și chiar dacă ANI, nu, nu este menajera noastră, ci un organism așa de habar n-avem pentru ce, adică ce e, de unde vine și încotro se-ndreaptă, zice că suntem incompatibili – incompatibili cu ce? să nu ne spuneți că am fi așa cu lumea asta formată numai din escroci și nesimțiți, exact așa cum susține Ionuț Popa…-, noi nu avem această impresie, dimpotrivă: nu mor caii când vor câinii și chiar dacă ar muri, avem bani destui să cumpărăm alții, deci și prin urmare să nu creadă nimeni că un Pistru, fie și Gianina, poate fi oprit/oprită din drumul său, oprit deci să participe la alegeri pe motiv de inco..incu..inca.., măr rog, deci ceva cu încă pe acolo.

***

Evoqând Range Rover-ul familiei Pistru de pe trecerea de pieton, n-avem cum să trecem pe lângă demonstrația arădenilor împotriva avortului. Chestie de familie și asta, până la urmă. Și e, evident, o nouă încercare disperată de a răspunde la întrebarea de unde venim, cine suntem, și încotro ne ducem, de data aceasta un răspuns comunitar, chiar dacă demonstranții, după surse, au fost în jur de 200 în Piața Avram Iancu – acolo unde cu câteva zile înainte își parcase bolidul familia Pistru -, cam jumătate cât cei care au asistat la meciul escrocilor și nesimțiților lui Ionuț Popa împotriva UTA-ei la Pâncota. Dacă n-ați înțeles nimic, nu vă faceți probleme, nici eu, mai bine trecem la lupta cea mare. Politică și electorală. Vineri, în prezența motociclistului nației, a fost lansat Domnul Ciupe din nou. Domnul Ciupe, știți cela care s-o luat de Falcă, a trecut pe șezutul din spate al Harley-Davidsonului electoral al lui Tăriceanu, Lansarea a avut loc la teatru, sala fiind arhiplină, nici dacă venea Gauguin cu pânza aia din Tahiti nu se aduneau mai mulți. Oricum, teatrul fiind cam în paragină, nici nu prea încap mai mulți de patru sute, adică cam tot atâția câți s-au adunat la meciul escorcilor și nesimțiților împotriva UTA-ei de la Pâncota.

***

Și a mai fost o lansare săptămâna trecută. Tot sub semnul întrebării tahitiene a lui Gauguin. Și cam în familie. Aproape paralel cu meciul UTA-ei de la Pâncota, Monica Macovei își lansa candidatul la primăria Aradului în persoana doctorului Wiener, Adrian Wiener, să nu iasă vorbe. Numele e bun, înseamnă Vienezul în română și seamănă cu numele creatorului ciberneticii, Norbert, după numele său mic, cel care la vârsta la care alții încă fac pe ei, e vorba de trei ani, știa să scrie și să citească. Am pomenit de această ciudățenie care n-are nimic de a face nici cu Gauguin, nici cu escrocii și nesimțiții lui Ionuț de la Pâncota, gândindu-mă la calitățile necesare lui Adrian Wiener al nostru pentru a câștiga primăria Aradului pornind din partea partidului – M10 îi zice, de parcă ar fi primul calculator pus la punct de Norbert – patronat de Monica Macovei. Altfel, Domnul Wiener, Adrian de această dată, a vorbit frumos de parcă s-ar adresa unui pacient în fază terminală: a pomenit de aristocrația politică, de spirit civic, defeudalizare instituțională, făcându-ne foarte clar că la întrebările gauguiniene răspunsul său este nițel altfel. Asta a fost până la urmă și formula prin care Monica și-a prezentat candidatul și partidul, poate nu tocmai nimerit, având în vedere că pentru Ionuț Popa și nesimțiții săi nițel altfel ar putea însemna cu totul altceva decât pentru Doamna Macovei.

PS. Inaugurăm aici și acum subrubrica Poz(iți)a Săptămânii. Pentru noi, în această săptămână gauguiniană, a fost imaginea domnului între două vârste de la demonstrația comunitară împotriva avortului. Calm și destins, omul stătea liniștit în piața Avram Iancu ținând strâns la piept, mai precis în poală, un afiș pe care scria: Regret că am făcut avort! Nu înțeleg ce mai așteaptă oamenii de știință britanici? Numai dacă nu le-a spus nimeni încă de această posibilitate arădeană care ar întrece până și așteptările domnilor Wiener. Adrian și Norbert deopotrivă…