La finalul celei de-a zecea ediții a festivalului de film documentar fARAD, organizatorii au oferit arădenilor cinefili o gală inedită, în care a fost prezentat pentru prima oară un Top 10 al filmelor documentare de la Revoluție încoace, alcătuit de membrii și colaboratorii fARAD.

Este o premieră nu doar pentru Arad, ci pentru întregul circuit festivalier românesc, drept pentru care clasamentul dezvăluit duminică seara, la Cinema Arta, va mai avea o gală și la București, a spus președintele fARAD, Corina Șuteu.

Moderatorul galei „I ♥️ DOC”, Mihai Chirilov (cofondatorul și consultantul artistic fARAD), a spus că echipa organizatorică este mulțumită de rezultatul acestui clasament și în același timp uluită de consensul relativ (sunt puține filme care, spre surprinderea unora sau altora, n-au mai ajuns în top), dar așa cum a precizat și în interviul Special Arad, a subliniat încă o dată că „topurile nu sunt biblii. Ele sunt mai degrabă controversate, imperfecte, uneori contestate”, lansând astfel invitația pentru alcătuirea altor asemenea clasamente, care să întregească, ori chiar să valideze topul fARAD.

Gala „I ♥️ DOC” a durat cca. 3 ore, clasamentul fiind prezentat în calupuri de câte 3 poziții până la nr. 1 cu secvențe scurte din filme, urmate de dezbateri interesante, complexe și bine argumentate de către invitați speciali, dar lungite, poate, prea mult. Lumea a început la un moment dat (într-un număr mic, totuși) să părăsească sala după primele două ore.

Iată Top-ul 10 fARAD – cele mai bune documentare românești post-’89:

1. Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (2010) – regia: Andrei Ujică
2. Toto și surorile lui (2014) – regia: Alexander Nanau
3. Acasă, My Home (2020) – regia: Radu Ciorniciuc
4. Colectiv (2019) – regia: Alexander Nanau
5. Ouăle lui Tarzan (2017) – regia: Alexandru Solomon
6. Crulic – Drumul spre dincolo (2011) – regia: Anca Damian
7. Timebox (2018) – regia: Nora Agapi
8. Asta e (2001) – regia: Thomas Ciulei
9. Născuți la comandă, Decrețeii (2005) – regia: Florin Iepan și Răzvan Georgescu
10. Țara moartă (2017) – regia: Radu Jude

Inevitabila influență a regizorului

Este de remarcat că, deși în topul fARAD au fost luate în considerare doar filmele documentare de după Revoluție, pe primul loc se află tocmai un film despre Nicolae Ceaușescu. Regizorul Andrei Ujică a subliniat însă că „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” este o ironie la adresa regimului comunist, nicidecum un „combustibil” pentru nostalgii. Tot regizorul Ujică a menționat că a observat tendința din ce în ce mai răspândită de a deplânge acele vremuri apuse, în timp ce un anumit post TV (Cinemaraton) pune deliberat accentul pe filme românești de propagandă comunistă și, astfel, intensifică dezinformarea cu privire la „trecutul glorios” al României.

Dacă evenimentele ce apar în documentarele de dinainte de Revoluție au fost categoric regizate pe placul „producătorului general” Nicolae Ceaușescu, filmele documentare de după ’89 au libertatea, în schimb, de a observa realitatea așa cum este ea. În ce măsură este însă posibilă detașarea completă, neamestecarea absolută a regizorului în firul narativ al poveștilor reale?

(Mihai Chirilov, Cătălin Lazurca și Florin Iepan)

Scriitorul Cătălin Lazurca și regizorul Florin Iepan au discutat despre filmele de pe locurile 10, 9 și 8, dezbaterea concentrându-se mai degrabă pe filmul „Asta e” și pe veridicitatea dialogurilor din filmele documentare, respectiv autenticitatea documentarului dacă scenaristul și regizorul, voit sau nevoit, deformează realitatea. Deviind de la subiect, s-a vorbit și despre fotografiile cu animale din Lunca Mureșului ale lui Lazurca.

(Mihai Chirilov, Oana Radu și Laurian Popa)

Locurile 7, 6 și 5 au fost dezbătute de artistul vizual Laurian Popa și producătorul fARAD Oana Radu, „vedeta” discuției fiind filmul „Crulic”, datorită tehnicii inedite de a combina animația și colajul într-un film documentar, iar scriitorii Adriana Babeți, Vasile Popovici și Mircea Mihăieș au dezbătut filmele de pe locurile 4, 3 și 2, două dintre ele („Acasă, My Home” și „Toto și surorile lui”) având în centrul atenției familii de romi, care – așa cum remarcase scriitoarea Adriana Babeți – se adaptează extrem de greu în societatea civilizată, cu toate că sunt și excepții, a subliniat scriitorul Vasile Popovici, el însuși având elevi romi înainte de Revoluție care au ajuns departe, atât geografic, cât și d.p.d.v. social.

(Adriana Babeți, Vasile Popovici și Mircea Mihăieș)

Scriitorul Mircea Mihăieș a readus în discuție moralitatea implicării regizorului în povestea documentată, referindu-se la cazul jurnalistului-documentarist Radu Ciorniciuc și filmul „Acasă, My Home”. Profesorul, scriitorul și fostul diplomat Vasile Popovici, pe de altă parte, a lăudat în mod deosebit filmul „Colectiv”, spunând că este o capodoperă care nu tratează doar un eveniment tragic din trecut, ci este în stare să prevestească viitorul, fiindcă șocul de după Colectiv nu a durat mult și România n-a învățat nimic din greșelile oribile ale trecutului, Popovici fiind convins că la următoarele alegeri vom vota la fel de prost, la fel de nociv pentru utopica „sănătate” a țării.

Despre filmul aflat pe primul loc a vorbit chiar regizorul prezent la Arad, Andrei Ujică, alături de monteurul Dana Bunescu și președintele fARAD, Corina Șuteu, tema principală fiind, din nou, sesizabila prezență a regizorului în cazul unui film documentar, respectiv subiectivismul filmului.

(Dana Bunescu, Corina Șuteu și Andrei Ujică)

Concluzia generală, valabilă mai mult sau mai puțin fiecărui film din clasament, a fost că implicarea regizorului este inevitabilă, deoarece prin simpla prezență a cameramanului sau a echipei de filmare, protagoniștii nu se mai comportă la fel de natural ca în viața reală. Poate doar animalele imortalizate de Cătălin Lazurca, care nu știu că sunt fotografiate.

La finalul galei, Corina Șuteu a menționat că toate filmele din clasament vor fi proiectate separat la Cinema Arta, în perioada următoare, în cadrul seriei „Club fARAD”.