O țară care își vinde toți copacii și un milionar care îi cumpără pe toți (i-a cumpărat deja pe primii 200) cu sume pe care cei săraci nu au cum să le refuze, și o lume în care nașterea unei fete poate fi un motiv extrem de suferință, iar nașterea unui băiat poate liniști în sfârșit o întreagă comunitate. Acestea au fost subiectele celor două filme documentare care și-au spus, joi, povestea la Cinema Arta, în cea de a doua zi din cadrul ediției aniversare fARAD: „Pădurea domesticită” (“Taming the garden”, r. Salome Jashi) şi „Pocalul, despre fii și fiice” (“The chalice. Of sons and daughters”, r. Cătălina Tesăr & Dana Bunescu).

(Afişul documentarului Pădurea domesticită – Taming the garden, prezentat la fARAD)

Despre cum rămân comunitățile sărace fără copaci seculari

Un documentar („Grădina domesticită”) despre o istorie privită de la distanță aproape, despre un milionar, Bidzina Ivanishvili, fostul premier al Georgiei, susținător al lui Putin și al ofensivei sale militare, care cumpără mai toți copacii seculari din zonele rurale ale țării și-i mută, printr-un spectacol ingineresc, în grădina sa din Shekvetili, transformată într-o galerie de artă a naturii.

Şi despre oamenii unei lumi sărace, care ştiu sau măcar bănuiesc că acei arbori sunt importanţi, valoroşi, dar care nu pot să reziste în faţa banilor care le-ar uşura traiul şi care încă mai speră că cei care le scot din pământ arborii le vor face drumuri pe care să ajungă mai uşor acasă (şi drumul contează, nu-i aşa, mai mult decât un copac, fie el de 150 – 200 de ani, iar noi, aici la Arad, suntem familiarizați cu astfel de retorici).

Şi, chiar dacă nu va fi aşa, chiar dacă sunt iar păcăliţi, din copacii care sunt şi ei tăiați, victime colaterale, pentru ca arborii seculari să poate fi transportaţi în siguranţă spre grădina paradisiacă a milionarului, cei săraci îşi vor face măcar „o bâtă bună din lemn de salcâm”.

(Unul dintre copacii pierduţi de cei săraci şi câştigaţi de milionar – captură film)

Despre cum apoi va căuta păsări, dar ele vor veni singure

Criticată de presa din străinătate pentru faptul că nu a intrat defel în măruntaiele afacerii, pentru că nu s-a apropiat defel de oamenii care îşi vând copacii, pentru modul în care aceştia povestesc, uitându-se doar în gol (cu copacul maiestuos în spate sau în decorul minimalist al unor camere sărace) despre copaci, bani, durere şi neputinţă, afaceri de care se tem şi contracte pe care nu mai vor să le respecte, dar parcă nu mai au ce face, fosta jurnalistă Salome Jashi, regizoarea filmului, vorbește prin imagini mai ales despre spectacolului „deportării” copacilor şi mai puțin despre oamenii acestui troc și impactul lui.

Imaginile transportării copacilor în grădina milionarului, aşa cum e imaginea spectaculoasă a transferului unui copac din zona rurală, pe mare, spre parcul fostului premier, imprimă parcă poezie şi reverie unei realităţi crude despre care presa georgiană a scris de multe ori. Muzica completează poezia doar în aceste momente și la finalul documentarului, unde „Cântecul păsărilor” vine să purifice și mai mult paradisul milionarilor.

Pentru săracii, lăsați fără copaci, așa cum Marquez i-a lăsat în „Toamna patriarhului” fără mare pe supușii dictatorului, singura întrebare care se mai pune are deja alăturat și răspunsul: „Și când va avea (milionarul -n.r.) toți copacii? Atunci va căuta păsări”. Numai că păsările vor veni la Shekvetili fără să le mai caute nimeni și fără să le mai cumpere cineva.

(Afişul documentarului „Pocalul. Despre fii şi fiice”, proiectat în a doua seară fARAD10)

Despre cum poți sta la masă, la nuntă, la clovnăreală cu romii cortorari

Că viața are, așa cum punctau georgienii, ca scuză pentru că și-au vândut amintirile, „întorsături ciudate, are suișuri și coborâșuri”, a reieșit cât se poate de clar o oră, două mai târziu, atunci când își spuneau povestea, direct, cu camera lipită parcă de ei și de suflet, fără ocolișuri, fără cosmetizări, ci așa cum pot și știu să o trăiască mai bine, cortorarii din sudul Transilvaniei. O poveste („Pocalul”) cât un volum de poezie, în așteptarea nașterii unui băiat care să salveze familia, să returneze tahtaiul, să restabilească ordinea aceea împrumutată cândva, de mult, de la nobilimea sătească medievală.

O poveste care a adus şi zâmbete, şi lacrimi în sală şi la care s-a respirat uşurat doar după ce Dana Bunescu, co-autorul filmului „Pocalul” (alături de Cătălina Tesăr), a dezvăluit publicului, la sesiunea de Q&A, faptul că Nina a născut în cele din urmă un fecior, iar întreaga ei lume a respirat uşurată.

O informație care a făcut ca finalul filmului, unde Rada (fetița de cinci ani a familiei de cortorari portretizată în film) pune jucându-se concluzii dureroase peste lumea lor, să poată fi dat nițel uitării și să-i lăse pe cinefili să se întoarcă la ale lor. Pentru că, nu-i așa, un film nu poate schimba o lume, ci doar pe tine, întrucâtva, așa cum pare să fi reieșit din dialogul Corinei Șuteu cu Dana Bunescu.

(Corina Şuteu, în dialog cu Dana Bunescu, despre film şi despre comunitatea romă)

Despre o prietenie de 7 ani și o cercetare de peste 15 ani

„Pocalul” este o poveste care îi arată pe romii cortorari din sudul Transilvaniei aşa cum sunt ei, cu bunele şi relele lor, cu certurile, grijile, tradiţiile şi suferinţele lor, o lume care merge la cerşit şi la clovnăreală în Italia şi Germania, pentru care naşterea unei fete e o bucurie, dar naşterea celei de a doua e un dezastru, dar unde toţi, absolut toţi, de la mic la mare, știu că un băiat e cel care salvează întreagă lume și care duce mai departe tahtaiul.

Un film despre tradiţii medievale mulate pe realităţi occidentale în spatele căruia stă documentarea atropologică de peste 15 ani a Cătălinei Tesăr şi prietenia ei de câţiva ani cu Nina, Costică, Bâra, Rada, care au primit-o în lumea lor și lângă care a plâns și râs și care i-a făcut, în cele din urmă, și pe spectatori să plângă și să râdă.

(Vineri, alte trei filme documentare vor fi proiectate la Cinema Arta în cadrul fARAD)

Despre Dealul, generaţia $, banii şi libertatea

După o lume privită de departe cu răceală, dar în care plutesc pe mare copaci seculari salvaţi de la drujbe, dar furaţi din memoria locului, şi o alta în care viitorul unei familii, care s-ar putea descurca în orice condiţii şi aşa şi face, depinde de sexul noului născut, astăzi, la fARAD, vor fi proiectate trei filme documentare: unul despre un deal de gunoi, celelalte despre bani, mulți bani.

Vineri, fARAD îşi scrie povestea la Cinema Arta cu „Dealul” („The hill”), în regia lui Denis Gheerbrant & Lina Tsrimova, de la ora 16:15, continuă cu „Grenerația $” („Generation Wealth” de Luaren Grennfilds), de la ora 18:00, și mai apoi cu „Banii, Libertatea. Povestea francului CFA” („Money, freedom a story of CFA Franc”, în regia lui Katy Léna N’diaye), de la ora 20:15.

Astăzi e și prima zi în care Bufniţele (librăria La Două Bufniţe, din Timişoara) vor fi prezente în cadrul Festivalului de film documentar fARAD.

Citește și:

Perfecțiunea imedia(r)tă. Milton Glaser – designerul pentru o metropolă și pentru umanitate 

De la I ♥️ NY la I ♥️ fARAD. Expoziția de afișe Milton Glaser a deschis noua ediție a festivalului de film documentar | VIDEO · Special Arad