„Fredy e sigur că viața e premiul cel mare. – Acceptă și totul va deveni suportabil, a conchis.”

Așa spunea cândva poetul arădean T. S. Kahsis despre un premiu la care a renunțat, de curând. Noi, cei care am rămas pe mai departe aici, cu premiul, am prins septembrie acesta de coșmar în țara asta, unde doar justiția are parte de tinerețe fără bătrânețe și de viață fără prescripție.

Coșmar

Să începem așadar cu justiția, pentru că despre ea e vorba, de fapt, în septembrie acesta, care a început peste tot în lume justițiar, dement, înfricoșător.

Tinerețe fără bătrânețe în Justiție. Povestea pensionării la 48 de ani și a unei reforme fără sfârșit

Justiția de la noi nu are parte doar de pensionare rapidă, ci și de lipsă de prescripție, ca nu cumva lumea asta să se strice:

MOTIVAREA judecătoarei Savonea în cazul Cameliei Bogdan: fosta judecătoare ar fi aplicat legislația europeană în materie de confiscare, deși nu era transpusă în legislația română și se aplica pentru viitor / Experți: miza este revizuirea sentinței de recuperare a prejudiciului de 60 de milioane de euro din dosarul lui Dan Voiculescu

E o justiție care, când trece la treabă și nu-i în grevă, pare că joacă la loto viețile altora, pentru a căror salvare nu-i nicio grabă.

Loteria generată de protestul magistraților. Mai multe instanțe din țară au suspendat dosare prin care pacienți cer tratamente

Noi, toți ceilalți de mai jos, n-avem parte de România lor, ci de România extremistă, cea pe care poate nu o privim zi de zi în ochi, dar ea există și ne privește pe noi:

EXCLUSIV. Caz bizar. Trei extremiști de dreapta au atacat cu ciocanul membrii unei formații de rock alternativ pentru că erau de stânga și aveau „idei progresiste/pacifiste”. Doi agresori și-au recunoscut faptele și au fost condamnați

Alții rămân în țara asta cu mașini de lux, primite de la magazine sătești, pentru că magazinele de la țară au strategii serioase, ne spun mai-marii politicii românești, care – vor, nu vor – se trezesc cu Mercedesul pe masă, în casă:

Un magazin sătesc a cumpărat un Mercedes de 140.000 de euro pentru deputatul care conduce comisia de Apărare: „A fost strategia firmei”

Alții nu rămân în România, aleg luxul. Ambasadorii au nevoie, ca să-și poată duce la bun sfârșit misiunea, și de vile de protocol dincolo de vilele de ambasadă. 500-600 de mp și piscine, pentru că e nevoie de întâlniri protocolare, iar clădirile ambasadelor nu sunt nici sigure, nici locuibile:

România plătește 3,25 milioane de euro anual pentru reședințele ambasadorilor în țări în care sediile misiunilor sunt proprietatea statului

Noi rămânem și cu politicienii noștri, care trăiesc pe picior mare, dar nu chiar așa mare precum o fac mai-marii planetei. Regulile pentru cei din urmă se scriu la alt nivel. Acela în care cineva e angajat să șteargă urmele de la întâlnirile oficiale:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by The Straits Times (@straits_times)

Extremism

America a rămas cu crimele și cu ura, după ce săptămâna aceasta sângele a ținut prima pagină a tuturor ziarelor: filmări, acuze, arestări, decizii dure, învrăjbire, amenințări și promisiuni că va fi și mai multă vărsare de sânge.
După toate acestea, America a rămas şi cu armata pe străzi:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by USA TODAY (@usatoday)

Și a mai rămas și a dat mai departe toată învrăjbirea de la care nu mai e scăpare.

Nici timp de analize nu pare să fi rămas: Kirk a fost omorât, suspectul a fost prins, rămâne să ne ucidem noi între noi. Nu mai e timp decât pentru ură. Câteva analize sunt făcute, însă, pentru cei care vor să vadă ce e dincolo de ce vrea politica să ne spună, ce e dincolo de stânga, dreapta și ciocnirea lor. Vin şi altele, dacă a mai rămas cineva să le citească.

„Ce e important inițial: să înțelegem ce înseamnă groypers în cultura meme și gamers – de aici înțelegem și semnificațiile inscripțiilor; să înțelegem că jurnaliștii și politicienii simplifică greșit povestea (dreapta vs. stânga), ignorând substratul de trolling; să înțelegem că Robinson este acceleraționist de dreapta (crede că capitalismul trebuie turat la extreme ca să se reseteze singur și să elimine statul); scopul cel mai probabil era provocarea de haos și polarizare. (…) În realitate, Robinson folosea trollingul, ironia și meme-urile tocmai pentru a produce confuzie și a genera conflicte între tabere” – spune Ștefan Baghiu într-o scurtă analiză pe Facebook, pe care o puteți citi AICI.

A venit, însă, Elon Musk și a simplificat și re(a)dus totul la ură:

(„Fie ripostăm, fie ne omoară”)

Și ca să fie și cireașă pe tort, Anglia a ieșit în stradă. De o parte, extrema dreaptă, extrem de numeroasă, de cealaltă – militanții anti-rasism. Deasupra tuturor, trăgând extrem spre extremiști, Elon Musk și, mai jos, mult mai jos, dar tot acolo, George Simion.

UPDATE VIDEO. Nouă persoane arestate după „agresiuni semnificative” la mitingul extremistului Tommy Robinson, „Unite the Kingdom”, de 110.000 de participanți de la Londra / George Simion s-a pozat la manifestație / Alte 5.000 la contra-protestul „March against Fascism”

Religie

Decât în America, decât în Anglia, mai bine acasă, cu ce ne mai rămâne. Și ne rămâne mereu promisiunea Raiului, pe care o primim de la orice colț de stradă. N-avem, ce-i drept, promisiunea unei vieți bune aici, pe pământ, și n-avem decât să ne împăcăm cumva cu aceasta.

Alții n-au nici măcar promisiunea unei vieți, de orice fel, au doar anii de așteptare după un transplant. Religia e și aici, tot cu promisiunea Raiului, sfidând așteptările și călcând peste știință:

Șeful Agenției Naționale de Transplant, despre donarea de organe în țara unde oamenii încă se tem de ambulanțe negre: „Preotul le-a spus că nu vor mai ajunge în Rai”

Dacă nu vrem să rămânem aici, și ar fi de înțeles la cum merge politica în lumea asta, la cum merge lumea asta, ar trebui să ne gândim serios la fugă. Nu știu unde, dar americanii de la NASA spun că au depistat semne că a existat cândva viață pe Marte. Poate mergem acolo, poate altundeva:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by The Independent (@the.independent)

Femeile ar trebui să plece primele, pentru că aici, pe Terra, cu egalitatea de șanse, drumul e prea lung și batem de ceva vreme pasul pe loc. Ah, nu, nu batem pasul pe loc, ci mergem înapoi: în 2022, când un bărbat câștiga 1 dolar, o femeie aduna doar 84 de cenți, în 2023 făcea doar 83 de cenți, iar în 2024 doar 82. Asta e în SUA, țara care spune că e cea mai democratică de pe planetă.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by USA TODAY (@usatoday)

Mâncare și băutură

Până atunci, până găsim o lume mai bună, mâncăm, bem și așteptăm sfârșitul lumii noastre. Nu mâncăm și bem cu toții la fel, pentru că lumea nu-i perfectă, gusturile nu-s la fel și sărăcia are lumea ei, o lume de „apartheid alimentar”.

Nici la mâncare și băutură nu stăm mult mai bine ca acum câțiva ani, deși „orice medic vă va spune că unul dintre cele mai mari pericole pentru sănătate este ceea ce mâncați și beți”. Între 2018 și 2023, standardele duble în ceea ce privește produsele au scăzut, totuși, de la 31% la 24%, spune și Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC), dar de pe raft, deși vedem aceleași produse, cumpărăm de fapt altceva:

EXPERIMENT făcut de HotNews alături de 12 publicații europene: cum diferă produsele de pe raft de la țară la țară / Care este explicația

Măcar carnea nu-i mai așa vinovată cum se credea. Cancerul vine pe altă cale, spun cercetătorii:

Nu carnea e de vină: Studiul surprinzător care contrazice legătura dintre proteinele animale și cancer

Nici sarea s-ar putea să nu fie chiar atât de oaia neagră cum am privit-o până acum. Are ea vinile ei, mari uneori, dar nici fără sare nu-i bine. E bine cu echilibru, dar cine îl are?

Is a low-salt diet as unhealthy as having too much?

În zona de echilibru, ar trebui să intrăm ocolind ingredientele acestea,

Ingredient red flags: how to spot the chemicals to avoid in food, kitchenware and cosmetics,

și uitându-ne atent la aceste 12 semne:

Cancer doctors reveal the 12 symptoms they would never ignore

Bine, am putea să facem și un test de plămâni, tot pentru echilibru și ca să știm exact pe unde stăm. Se zice că e simplu:

Your lungs hold secrets about your health as you age – here’s a simple test to check them

Droguri

După toate materialele de mai sus și după toate cele prin care trecem, e posibil să ne trebuiască la toți o doză de LSD. O doză, nu neapărat mică, și un spațiu, nu neapărat mare, în care să ne bucurăm de ea:

‘One and done’ dose of LSD keeps anxiety at bay

Nu-i vorba de nicio dependență aici. Cercetătorii spun că o singură doză reduce cu mult anxietatea la persoane care suferă de depresii și de alte boli ale minții. Doar o doză, ce-i drept destul de mare, dar una singură. Studiile nu au lămurit dacă e de ajuns doar doza sau contează și mediul în care o iei, cine, ce e lângă tine. Rezultatele sunt spectaculoase, oricum, așa că îi fac pe mulți să privească cu alți ochi drogurile.

Dacă tot vorbim de droguri, haideți să vorbim și de cafea. Un alt drog din sfera celor psihoactive, dar pe care dublul standard de care suferă civilizația noastră nu-l vede ca atare. E bună cafeaua, dar ar trebui să știm exact ce face, ce stimulează, cum acționează și ce dependențe dă. Măcar ca să privim altfel LSD-ul.

Why we should treat caffeine like the brain-altering drug it is

Astrologie

Gata cu sănătatea, să ne uităm puțin și la soartă, destine, cum ne e scris în stele.

Nu mă pricep la zodii, văd doar că priceperea asta nu iese niciodată din modă, e pe creștere, chiar. Acum vine articolul acesta din New York Times să ne bulverseze puțin. Nu mai suntem în zodia pe care o știam, ci în cea de dinainte, pentru că și peste astrologie a trecut timpul. Pun aici materialul, luat de la Bianca Onea, care a revenit cu newsletterul ei, la care merită să vă abonați. Bulversare plăcută:

Your Zodiac Sign Is 2,000 Years Out of Date

Dacă vă e dor deja de călătorii, deși de abia a început toamna muncitoare, poate vă liniștește materialul acesta despre turism, prea mult turism:

‘Naples is dead’: How overtourism is hollowing out Italian cities

Până la alte evadări, câte o imagine poate fi ca o doză mică de LSD pentru creierul nostru. Să ne bucurăm de acest abdomen de păianjen,

G’day mate! These Aussie spiders lure lovers with their amazing abdominal art

și de ce ne mai dă natura, care e mereu lângă, sau cel puțin până nu o punem noi la pământ.

Copaci

M-am uitat și pe la copaci săptămânile acestea, așa că Facebook mi-a recomandat postarea ACEASTA cu Brazilia, unde există un copac a cărui coroană acoperă 8.500 m² și care, la prima vedere, pare o mică pădure. E cel mai mare copac de caju din lume.

Un arbore cât un cartier, plantat în anul 1888 în orașul Natal.

M-am uitat și la extraordinarul protest al celor care vor să apere ce a mai rămas din Parcul IOR. Vinovații sunt bine mersi prin birouri dar mai ales prinși în afaceri, ca pe la noi, dar măcar aici e cu corturi în parc și cu foștii copaci duși la primărie. N-ai cum să nu-i iubești pe protestatari:

VIDEO. „Păduricea din metrou”. Copacii abia tăiați din Parcul IOR, duși la PMB să-și ceară drepturile. “Primăria ne-a zis că-s prea mici pentru amenzi”

Copacii vor cădea, probabil, pe mai departe, dar nu mai cad în tăcere. Peste 5.000 au căzut în Arad vara trecută, pe terenul unei unități militare. N-a plâns nimeni, pentru că așa a vrut Armata și astfel de dorințe nu se contestă, se execută. O să mă întorc la copacii de acolo. Toți n-ar avea loc în primărie, dar măcar în amintirea noastră să le facem puțin spațiu:

VIDEO. Aici sunt copacii dumneavoastră! Arborii puși la pământ în Arad, depozitați pe Ștrandul Neptun, până la vânzare

ROMO

E bine, uneori, să ne mai și tragem sufletul, departe de tot. E mai apoi tare bine să nu mai trebuiască să fim prezenți peste tot și să suferim dacă nu suntem pe acolo. E la modă ROMO (Relief of missing out), ne spune Cillian Murphy, și e reconfortant să crezi asta. La cum arată lumea zilele astea, aș merge oricând pe ROMO.

Și, e bine să ne ferim şi de trăitul pe viteză: slow food, slow fashion, slow down a little și e mai bine. Și mai frumos.

INTERVIU – Designer francez: Slow fashion sau când propriile haine devin obiecte-cult

Bansky

Mă întorc doar puțin la justiție pentru a vă spune că justițiabilii par grăbiți să afle cine e Banksy. Unii spun că vom afla în curând cu toții, pentru că așa-i când te pui cu Justiția, așa-i când te legi de ea și-i desenezi măruntaiele pe pereți. Dreptatea e de partea ei, plata de partea ta, mereu.

Mie, personal, îmi place să cred că Banksy e Robert Del Naja de la Massive Attack. Am citit cândva teoria asta și cum a fost demontată, dar, cum mie îmi place prea mult trupa, pot crede pe mai departe că Banksy cântă fenomenal.

Banksy could have identity revealed as police treat latest artwork as criminal damage

Vestea proastă e că deja pictura a fost ștearsă, pentru că justiția e rapidă și acolo și fără drept de apel, când vrea ea:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by TIME (@time)

Cuvinte

Am și vești dintr-o lume mai bună. Una, maxim două, dar tot le am. Sunt vești bune pentru cei care nu stau aici, dar și-ar cumpăra o carte scrisă de autori români, chiar dacă locuiesc prin Spania, Germania, Italia. O pot face de acum, pentru că cei de la Cărturești livrează și peste hotare.

O altă veste bună e că cercetătorii s-au pus să-i analizeze pe cei care spun doar bullshituri, dar în limbaj academic, acela de îți stă mintea în loc şi mulți îl consideră o dovadă de știință, pricepere, superioritate. Cât de periculos e limbajul acesta, ne spun cei care l-au analizat, în studiul de mai jos. E din 2023, dar eu acum am dat, întâmplător, de el, relaxându-mă cu pompozități pe rețelele sociale:

„Le-am prezentat participanților afirmații «fără sens», alcătuite din cuvinte la modă (buzzwords) organizate aleatoriu în propoziții cu structură sintactică, dar fără un înțeles clar (de exemplu, «Întregul liniștește fenomenele infinite»)” și s-a dovedit că există tendința de a considera aceste afirmații lipsite de sens ca fiind profunde, se arată în studiu.

On the reception and detection of pseudo-profound bullshit

Muzică

Veștile bune se pot transforma rapid în unele proaste. Radiohead au anunțat un turneu după șapte ani de absență și proiecte individuale, prin Italia, Germania, prin Europa. Au anunțat și cum poți ajunge să-ți iei bilete: mai întâi te înregistrezi într-o platformă, deschisă timp de 2 zile. Cei care s-au înregistrat aici pot, mai apoi, să încerce să-și cumpere bilet, pe când se dă undă verde la vânzare.

Acestea au fost regulile Radiohead, care credeau că platformele care revând bilete se vor cuminți și nu vor face nimic din ce fac de obicei. N-a fost așa. Aproape 800 de lire, un bilet la Radiohead, chiar înainte ca biletele să fie puse în vânzare. S-a iscat scandal. Prea multe, spun unii, nu sunt de făcut, nici pe lege, nici în afara ei.

Concertele au devenit cele mai profitabile afaceri pentru resaleri. Festivalurile au omorât discotecile, au reconfigurat turismul și, normal, peste toate, au venit platformele (Viagogo e printre ele) ca să ne și golească buzunarele. Pentru că încă pot. Radiohead vor să schimbe asta. E posibil să nu le izbutească.

Radiohead condemn ‘exploitative’ touts and resale sites ahead of tour

Rămânem tot la muzică, cu Juditt Hill, care a fost pe aici, prin România. Eu nu am prins-o, dar am ascultat-o puțin:

Și tot despre muzică și concerte vorbim și aici: imediat vine Jazz in the Park, așa că, dacă sunteți prin apropierea Clujului în weekendul ce vine, nu-l ratați. E cu muzică foarte bună, e gratis, e pe străzile din Cluj. Trei argumente extrem de solide pentru un weekend care poate fi memorabil. E vrajă, spun cei care au mai fost în parc, la jazz.

Ce mai putem face dacă nu suntem bogați, dar vrem o bucată din cultură? Mai aproape de noi, tot în weekend, e TIFF la Timișoara, ediția a 2-a, și dacă Clujul e prea costisitor, filmele acestea bune sunt la o aruncătură de băț de noi și mai pe gustul buzunarului nostru. Nu le ratați. Deschiderea oficială e joi și e cu muzică.

Și la Arad e cu muzică în weekendul care vine. De fapt, cu muzică e încă de luni și e de bine: e Festivalul Enescu la Arad, la Filarmonică, luni, iar vineri, pe 19 septembrie, vine Sárik Péter Trió tot la Palatul Cultural.

Pentru weekend, Casa Pianului pregătește ceva.

E și cu pictură, la Arad, săptămânile acestea. Sâmbătă a fost vernisajul expoziției „PERSONAL VANDALISM” a artistei Alexandra G. P., la Galeria After 5 Art Escape din Arad, dar expoziția poate fi vizitată până în 11 octombrie și vă invit să o faceți. O să vă scuture puțin focus – defocusul Alexandrei.

Să mai rămânem puțin tot la arte vizuale și tot la o expoziție vernisată în acest weekend, pe care o puteți vizita tot până în octombrie la Kunsthalle Bega. Vă va scutura probabil puțin mai mult „Tauromahia” lui Cosmin Paulescu.
Peste o săptămână, tot la Timișoara, dar de data aceasta la Faber, va fi cu design.

Nu mai e mult nici până la fARAD și, acum că știm și tema, vă spun că ar fi păcat să ratați festivalul. Puneți-l în calendar. De propagandă avem parte zi de zi, ar fi interesant să o vedem și bine documentată. Eu n-aș lipsi de aici decât pentru Italia cu cei dragi și alte câteva aventuri.

fARAD #12 aduce pe marele ecran filme sub genericul PROPAGANDĂ și lansează o competiție de scurtmetraje documentare realizate de cineaști emergenți

Până atunci, sunt de văzut și filmele de la Cinema Arta. Cei de aici par puși pe fapte mari: au venit săptămâna aceasta cu „The Room Next Door” și cu toată frica lui Almodóvar de moarte, frică care pare să-i fi știrbit din farmecul dialogurilor sale.
Vinerea viitoare se vine tot aici cu „Albastru infinit”, filmul care a luat Marele Premiu al Juriului la Berlinale 2025, care, se spune, e și el de neratat.

Și poezie

Cu scriitorii, treburile sunt serioase puțin mai departe de noi, în spațiu și timp. Peste două săptămâni, la Brașov va fi organizat unul dintre cele mai interesante festivaluri de literatură: NOD. Și încet, încet vine FILIT, la Iași. Cel mai mare festival de literatură din România și-a anunțat deja primii invitați. Sunt cu zecile. Și mai vin.

Am pus ultimele linkuri și ca să fie mai ușoară introducerea în poezie. Selecția a fost însă foarte grea tura aceasta de știri aproape ratate.

A murit de curând T. S. Khasis:

„Suficient de sigur, a bătut la uşa vecinului”. A murit, la doar 50 de ani, poetul arădean T.S. Khasis

și citindu-l (doar acum) aș fi pus trei, patru poezii de ale lui aici.

Apoi mi-am cumpărat cărțile de la Fantomas și am mai ales câteva și din Alberto Păduraru și una de-a Ioanei Bradea.

(Ioana Bradea)

La Noise Poetry am mai dat de câteva de uns sufletul chinuit, așa că a fost greu de decis care intră și care nu.

(George Vasilievici)

Unele poate își vor face loc săptămâna viitoare, când ne reîntâlnim, cred, dacă mai rămâneți pe aici. Aștept pe mai departe linkurile voastre, pe orice căi le trimiteți, pe email ([email protected] sau [email protected]), pe Facebook. Florile sunt ca și poezia. Mulțumesc.

Citeşte şi: 

Știri aproape ratate (37). Statistic, suntem fericiți. 7 ore de citit numele copiilor uciși, foamete în SUA, balene care nu mai cântă și câțiva doctori la indigo

Știri aproape ratate (36). Zilele oraşului. Petrecerea s-a sfârșit. Singurii care mai luminează în întuneric sunt cerbii

Știri aproape ratate (35). Sună telefonul. Vin câinii. Toți vor să ne spună cât de roșie ne e țara!

Știri aproape ratate (34). Se pune cea mai înaltă cruce din lume și se toarnă toată foametea peste ea. Se adaugă, apoi, o pace pe lună

Știri aproape ratate (33). TVA, Faust și paradisurile locale. Toată lumea e specială, dar nu în weekend