Finala mică a Cupei Mondiale din 2026, privită înaintea fluierului de start drept un meci fără miză, s-a transformat într-un adevărat spectacol fotbalistic. Anglia a învins Franța cu 6-4, la Miami, într-o partidă cu zece goluri, iar presa internațională a descris confruntarea drept una dintre cele mai memorabile ale turneului.

Publicațiile britanice au celebrat revenirea Angliei pe podiumul mondial, primul după titlul cucerit în 1966, dar au insistat mai ales asupra scenariului incredibil al partidei.

Sky Sports a evidențiat succesul „Three Lions”, în timp ce Daily Mail a rezumat perfect atmosfera meciului, alegând titlul: „Thriller”. Jurnaliștii englezi au remarcat că a fost „un scor de tenis, nu de fotbal”, subliniind caracterul spectaculos al duelului.

Victoria a avut și o încărcătură aparte pentru selecționerul Thomas Tuchel, contestat după eliminarea dramatică din semifinale și huiduit de o parte dintre suporterii englezi înaintea meciului.

Jurnalistul Craig Hope a scris că „Pentru Tuchel, această victorie paradoxală va fi o formă de răzbunare şi va reduce la tăcere huiduielile care i-au pătat imaginea înainte de fluierul de start şi valul de critici care îl urmăresc de la înfrângerea din semifinală. El oferă Angliei cel mai bun rezultat la Cupa Mondială din 1966 încoace. Nu chiar a doua stea promisă, dar o primă medalie de bronz.”

Franța, criticată dur după ultimul meci al erei Deschamps

În Franța, comentariile s-au concentrat pe prestația oscilantă a naționalei și pe despărțirea de selecționerul Didier Deschamps.

Vincent Duluc, editorialist la L’Équipe, a sintetizat prestația francezilor astfel: „Bleus ridicoli, apoi neglijenţi pe final”, descriind două reprize „contradictorii şi nebuneşti, la fel de impenetrabile, atât în sensul căderii vertiginoase, cât şi al revenirii”.

Le Parisien a caracterizat duelul drept un „ultim meci uluitor”, dar și o încheiere cu o „valiză plină de regrete”, concluzionând: „Fotbalul este un sport în care orice echipă poate învinge pe alta şi nu se joacă cu picioarele, ci cu capul. Francezii au văzut Miami, oraşul în care Leo Messi îşi păstrează forma fizică uimitoare, dar gândurile lor erau în altă parte, în principal la tristeţe, mai degrabă la deznădejde.”

La rândul lor, Le Figaro a titrat „Ruşinea, apoi revolta”, Libération a vorbit despre o „întâlnire de coşmar”, iar Ouest France a descris confruntarea drept „Un meci Franţa-Anglia de Cupa Mondială ieşit din comun”.

Mbappé, record istoric într-o seară amară

Presa spaniolă a pus accent atât pe spectacolul oferit la Miami, cât și pe noul record stabilit de Kylian Mbappé, devenit cel mai bun marcator din istoria Cupei Mondiale după dubla reușită împotriva Angliei.

Marca a apreciat că partida a fost o „finală de consolare” transformată într-o „capodoperă”, adăugând: „Cine a spus că acest meci nu servea la nimic? Franţa şi Anglia ne-au oferit, fără îndoială, cel mai spectaculos meci al Cupei Mondiale.”

AS a ales titlul „Realizarea amară a lui Mbappé”, explicând: „Se înşală cei care spun că meciul pentru locul trei din Cupa Mondială nu are niciun rost. Are rost, de exemplu, să ne luăm rămas-bun de la o echipă construită să câştige totul, dar care a obţinut doar două titluri din cele şapte disputate – echipa lui Deschamps –, dar şi să consacrăm locul lui Mbappé în istorie pentru golurile sale şi nu pentru titluri, chiar dacă în această seară intră în Panteonul celor mai buni marcatori ai Cupei Mondiale.”

În Catalonia, Sport și Mundo Deportivo au evidențiat o „Anglie triumfătoare în nebunie”, în timp ce presa germană a privit succesul britanicilor și prin prisma selecționerului german Thomas Tuchel. Bild a titrat „Tuchel îl umileşte pe Mbappé”, iar Die Welt a descris confruntarea drept un „meci epic” și un „festival cu zece goluri”. Kicker a preferat o formulare mai sobră, caracterizând duelul ca fiind pur și simplu un „meci spectaculos”.