Există un sindrom în societatea noastră actuală, unul extrem de toxic: nu lăsa pe mâine, ce poți face poimâine. Povestea e la fel. Mereu privim în „curtea vecinului” cu admirație, poate cu invidie, însă când vine vorba de propria noastră curte, așteptăm să le facă alții, iar în timpul prelungitei așteptări, devenim tot mai amari, din supărarea că nimeni nu ne apreciază valorile.

Aradul suferă de acest sindrom. Mereu privește cu invidie la alte orașe care evoluează și, în același timp, cu regret și jind la un trecut luminos, care pare să nu se mai întoarcă. Dar paradoxal, își întoarce spatele fiecărei moșteniri valoroase care l-ar putea propulsa pe culmi.

Teatrul Vechi (1816), primul teatru construit de pe actualul teritoriu al României, este o ruină cu plasă de protecție. Clădirea în care a funcționat primul Conservator (1833) de pe actualul teritoriu al României, respectiv al șaselea din lume, stă ascunsă în curtea unei alte clădiri pe care nu apare nici măcar vreo placă ș.a.

La fel este și cazul pe care l-am observat în plimbările zilnice, din ultimii ani, prin oraș: placa informativă, complet ștearsă de soare, de la fosta stație a Săgeții Verzi de la Podgoria. Înlocuirea unei simple placi s-a dovedit a fi o acțiune prea sofisticată pentru a ajunge pe lista de priorități a autorităților locale.

În anul 2021, am scris articolul Săgeata Verde din Arad nu mai poate „răni” sufletește pe nimeni… e rudimentară și „vârful” e rupt de realitatea modernă, din dorința de a determina fie Primăria, fie Compania de Transport să comande o nouă placă pentru puținii turiști care ne vizitează orașul. Motivul? Nu vorbim de o simplă stație de tramvai. Vorbim de prima cale ferată electrificată din estul Europei. De aici a pornit primul tren electric de pe actualul teritoriu al României și al optulea din întreaga lume! A fost pus în funcțiune la Arad începând cu 1913.

(imagine din 2021)

Există mai multe modele ale Săgeții Verzi. Unul chiar recondiționat și funcțional, dar și acela este dat uitării. Toate stau încuiate într-un așa numit „muzeu”, fără program de funcționare, practic un depou de tramvaie scoase din funcțiune, în comuna Ghioroc. Și în acel caz, deși Consiliul Județean a anunțat reincluderea în circuitul turistic al acestui exponat, amplasând inclusiv un panou mare informativ cu Muzeul Tramvaielor de la Ghioroc, pe drumul de intrare în comună, a abandonat inițiativa după o singură vară de teste ale unor tururi ghidate.

Astfel, singurul omagiu vizibil adus acestui important aspect al istoriei noastre locale, care face parte din mari realizări internaționale, îl reprezintă macheta fostei stații de la Podgoria, din municipiul Arad, amplasată cu ocazia aniversării a 100 de ani de transport public electric la Arad. Inițiatorii proiectului au fost Petru Cuvineanu și Mariana Biroc de la Compania de Transport Public, macheta fiind realizată de o echipă din care au făcut parte și Ioan Chifa, Emil Vaidovici și Tiberiu Kiss.

(două imagini de la inaugurarea machetei, noiembrie 2013)

Au trecut 13 ani de atunci, iar macheta a început să se deterioreze. Totuși, încă arată acceptabil. Ceea ce nu a trecut testul timpului însă este placa informativă, care din cauza soarelui intens (zona este văduvită total de umbră) s-a decolorat complet.

Cum spuneam, în urmă cu 5 ani, am publicat un articol pe Special Arad și am purtat diferite discuții cu factorii decizionali despre refacerea plăcii, un lucru care părea atât de simplu, dar care nu s-a mai concretizat. Apoi, în urmă cu 3 ani, am mai publicat unul: Malpraxis la moartea muzeului Săgeata Verde, unde trăgeam un semnal de alarmă asupra ignorării valorosului muzeu din Ghioroc, dar și reaminteam povestea plăcii șterse de la Podgoria…

În cele din urmă, după cinci ani de așteptare și după suficiente promisiuni rămase doar promisiuni, am ajuns la concluzia că nu mai are rost să aștept ca altcineva să facă un gest atât de simplu. Împreună cu redactorul șef, am luat decizia să refacem noi, Special Arad, această placă informativă, nu ca semn de vreun orgoliu personal, ci pentru a arăta că uneori schimbările nu au nevoie de proiecte grandioase, bugete impresionante sau ceremonii oficiale. Este suficientă puțină preocupare pentru patrimoniu și dorința de a lăsa în urmă ceva util.

O simplă placă poate reda contextul unei povești extraordinare și poate transforma un obiect ignorat într-un reper care îi ajută pe turiști să înțeleagă importanța locului în care se află.

Poate că gestul este unul mărunt, însă beneficiile lui sunt reale. Vizitatorii Aradului vor afla, atât prin textul bilingv, cât și prin scanarea codului QR, că se află în locul de unde a plecat primul tren electric de pe actualul teritoriu al României, iar generațiile tinere de arădeni, care nu au avut șansa să vadă celebra Săgeată Verde circulând pe linii, vor descoperi o parte din istoria propriului oraș.

Adresez mulțumiri, pe această cale, firmei Lexus Publicitate pentru realizarea plăcii rezistente la intemperii, respectiv amicului nostru Alin pentru ajutorul acordat în montarea ei.

Dacă un astfel de exemplu va convinge și alți oameni că nu trebuie să aștepte mereu intervenția autorităților pentru lucruri mici, dar importante, atunci poate că vom începe, încet-încet, să ne îngrijim mai bine propria curte. Fiindcă patrimoniul nu se pierde doar prin demolări, ci și prin nepăsare, iar respectul pentru trecut începe, de multe ori, prin gesturi simple.

• Citește și: Când vrei ca lucrurile să se îndrepte, uneori trebuie să iei problema în propriile mâini! #doityourself – o campanie Special Arad și Radio Arad · Special Arad