O să fie pe viteză știrile aproape ratate de duminica aceasta, pentru că nu mai e timp nici de citit, nici de scris, nici de analizat nimic. Vara e aproape gata, petrecerea s-a sfârșit și imediat trebuie să ne întoarcem la realitatea de acasă, de după perdeaua vacanței.

Acasă, unde poți fi dezamăgit în fiecare zi. Dacă credeți că sunteți tari la capitolul acesta și nu vă strică nimeni buna dispoziție și încrederea în oraș, faceți doar o tură de Zilele Aradului. E de ajuns ca să cădeți și dvs. în borcanul cu neputințe. Ne vedem acolo.

Dacă credeți că oferta nu vă e adresată și s-ar putea chiar să nu vă fie, dacă considerați că așa arată cam toate evenimentele gratuite de peste tot, cu plusuri și minusuri, desigur – depinde de oraș și viziunea administrației, atunci nu mai cer decât să vă uitați la afișele evenimentului. E un rezumat atât de bun a locului în care a ajuns oraşul. Aproape că nu mai e nevoie de nimic ca să știi că, acum, acesta e Aradul.

Și cel în care se tot taie copaci. Se mai salvează doar câte unul (vezi AICI). Un timp. se mai semnează câte o petiţie, degeaba.

România nu stă nici ea mult mai bine la capitolul dezamăgiri și neputințe. Asta e România, cea din știrile de mai jos, nu alta. Țara în care cerințele legii se modifică pentru a se potrivi realității din spitale nepotrivite pacienților și pentru a te ține mai bine mort acasă decât viu oriunde altundeva. Nu s-a schimbat nimic de la Colectiv, doar actele.

Centrul pentru arși de la Floreasca, avizat pe baza unor documente false. Ministerul Sănătății îl retrogradează și sesizează Parchetul

Doar ca să ne irităm la maximum împreună, așa cum probabil o facem, separat, de câte ori privim în ochi sistemul sanitar din România, pun aici și una dintre continuările la știrea de mai sus:

Doar sumele de la stat apar la șeful demis al Centrului de Arși de la Floreasca. Lucrează și la două clinci private

Pentru ca dezamăgirea să fie maximă, adaug și acest material de pe Snoop. Nu e vorba de sistemul medical aici, ci de toate celelalte sisteme ale statului, care ne omoară, când lent, când pe viteză, dar sigur cu indiferența întipărită în ADN-ul instituțiilor publice:

Follow-up
Crima din Mureș: 16 luni de la primul ordin de protecție până la vizita asistenților sociali. Eșecurile autorităților în cazul tinerei ucise de Emil Gânj

Codruța Simina spunea, într-o postare care vorbește despre altceva, nu despre sănătate, dar tot despre țara asta și regulile ei, faptul că un prieten care a părăsit România avea vorba asta: „Avem o țară de căcat pentru că țara suntem noi”.

Nu ar mai trebui să adăugăm nimic aici.

Petrecerea de afară la care vin şi românii

Mai apoi, aceştia suntem când ieşim pe afară. Sunt câteva motive pentru care suntem aşa, unele nu ţin de noi, dar multe ţin de bunul simţ, pe care l-am pierdut pe undeva pe drum.

Peste 90% dintre cei care parchează ilegal în zonele protejate sunt români, acuză autoritățile bulgare

Mai tragic este că, probabil, în ADN-ul nostru modificat de atâta comunism, postcomunism și sărăcie, suntem aceștia:

De ce sunt atât de puține femei la vârf în România? Pentru că la bază, Ana și Maria îndură bătăie după bătaie soră cu moartea

Pentru mine, însă, cea de mai jos a fost cea mai tristă știre din România săptămâna aceasta. Pare doar o știre din lumea mea, dar nu-i așa, nu-i defel așa, credeți-mă pe cuvânt.

Grupul de presă G4Media a fost cumpărat de Radu Budeanu

Dacă nu, mai intrați pe la Valeriu Nicolae, pe canalul său de YouTube

mai dați căutare pe internetul mare pe tema vânzării de mai jos și o să vedeți că e vorba de mult mai mult decât o știre despre jurnaliști.

Nici la frații noștri nu-i cu nimic mai bine. Ba chiar e mai rău. Plus că ei au alegeri în toamnă, noi am scăpat până peste 3 ani. De ruși, însă, nu scapă nimeni.

„Occidentul atacă Biserica și valorile tradiționale”: Operațiune rusă masivă de destabilizare în Moldova, prin „metoda Călin Georgescu”

Aș putea crea lejer și o serie de știri dintr-o lume mai rea. Ar fi însă prea lungă și prea deprimantă ca să o putem duce pe termen mediu și lung, ca-n planurile de business.
Dar în seria asta ar intra, cu siguranță, din partea aceasta de lume, și multe știri din Serbia:

O scurgere de date arată extinderea în secret a sistemului de supraveghere din Serbia, fabricat în China

Tot aici și-ar face loc și tare multe știri legate de Trump. Cam toate, pe care cu siguranță le-ați auzit, citit, văzut, după întâlnirea Trump–Putin în Alaska.
Nu cred că ar fi nimic în plus de spus decât că democrația se târăște de la eșec la eșec, în acest an. Poate totuși ar merita să pun aici poza aceasta trucată, care a devenit virală pe internet. E cu o stradă din Ucraina. Mulți spun că lipsesc din poză și câteva imagini cu morții și foametea din Gaza.

Am găsit tot pe subiect și titlul care mi-a plăcut cel mai mult din cea mai urâtă vizită oficială în Alaska, titlu inspirat probabil din romanul lui Nancy Mitford:

Love in a cold climate: Putin romances Trump in Alaska with talk of rigged elections and a trip to Moscow

Bogații lumii privesc, sunt sigură, cu atenție, la ce mai fac Trump și ceilalți președinți din lumea asta în degringoladă și își fac calcule. Nimic nu poate fi mai rău decât să devii sărac după ce te-ai bucurat de miliarde. Cei mai mulți nu o să devină, pentru că își fac calcule din timp și se mută în țări în care averile lor sporesc, iar liniștea le e cât de cât asigurată. Vin spre Europa de Est, unde încă e bine și unde sunt, desigur, așteptați cu brațele deschise.

„Marea migrație a averilor”. Țara din Europa de Est în care 142.000 de milionari se mută în 2025, în detrimentul Elveției

Toate duşurile pe care nu le mai putem face singuri

Nu veți găsi prea multe despre sănătate aici; săptămâna asta am stricat mai mult decât am construit, documentat sau citit în acest domeniu.

Inițial, am zâmbit la știrea aceasta. Dar nu-i defel despre frivolitate, așa cum s-ar putea crede din prima, și despre oameni prea leneși ca să facă un duș serios. Ci despre cei cărora un astfel de dispozitiv le e absolut necesar:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by TheScientistFacts🚀 (@thescientistfacts)

Nu sunt pe plus cu ştirile nici măcar din zona cercetării medicale. Dar e bine de știut ce ne face rău și de ce.

Does high-potency cannabis impair mental health?aDoes high-potency cannabis impair mental health?

Din lumea mai bună: finlandezii cu cerbii, olandezii cu a lor „niksen”

Tot despre sănătate e vorba și aici, când intră puțin și în lumea animalelor: cerbi care luminează în Finlanda. E aici o întreagă dezbatere pe tema cum ar trebui să se prevină accidentele și cât de reale sunt unele imagini, apărute încă de acum trei ani, dar e cu fact check și soluții. E de bine.

Finland’s Glowing Deer: A Sci-Fi Solution to Road Safety

Că finlandezii iau în serios problema accidentelor reiese evident și din informația de mai jos: în Helsinki tocmai s-a marcat un an fără accidente rutiere cu morți.

Olandezii au însă alte treburi la fel de serioase pentru sănătatea lor: se bucură de Niksen. Și asta le poate ocupa uneori tot timpul:

Arta olandeză de a nu face nimic: ce este „NIKSEN” și ce ce o recomandă psihologii. „Nu e lene și nu trebuie să te simți vinovat”

Mai aproape de noi, în Austria, tot e mult mai concret, dar și provocator și inovativ.
E încă, probabil, cel mai frumos să trăiești în Europa.

Un gram de fericire pe un val uriaş

Tot din Europa vine și știrea aceasta, care e despre limite și provocări.
E Point Break aici, dar nu filmul, ci realitatea. Nazare, Portugalia, 28,5 metri: cel mai mare val pe care a „călărit” un surfer. Recordul e de anul trecut, dar la mine acum a ajuns imaginea. N-am vrut să o las să treacă nemarcată.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by OneWave (@onewaveisallittakes)

Nu am uitat nici de Italia, n-aveam cum, deși e pe terminate vara și imediat e cu îngropat planurile de călătorie ratate din acest an. Dar Italia e tot acolo și e și așa, dacă vă era măcar puțin dor de ea:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Dolce Society (@dolcesocietyclothing)

Fericirea stă și în planurile pe care ți le faci, ratate ori nu. Mai jos e despre puțină fericire, pe care n-am prea găsit-o zilele astea pe unde am căutat-o. Poate și pentru că, uneori, ne îndepărtăm prea mult de la ceea ce ar trebui să căutăm și ratăm minutul de fericire:

Fericire, bucurie, „joie de vivre”

Bucurie am găsit, însă, aici, în cel mai frumos material din ştirile mele aproape ratate de săptămâna aceasta, cu cele mai frumoase fotografii:

Calfa, un personaj medieval pe care-l poți lua cu autostopul

Nu sunt multe evenimente la care aș mai merge zilele astea. Mi s-a întâmplat să tras cu ochiul la Zilele Aradului și n-am mai dorit să văd nimic din zona aceasta. Dacă aș mai alege vreun eveniment prin Arad vara asta, săptămâna viitoare, ar fi poate Arad Free Tours pe două roți:

Și aici m-aș mai duce. E în centru, dar departe de zilele orașului:

De la fantasticul senzațiilor la visul vegetal – expozițiile „Fight” de Remus Rotaru și „Botanical Dreams 2” de Maria Furnea și Linda Barkasz la Galeria Delta | Video

Sigur sunt și altele, dar mie petrecerea asta degradată, de 10 zile, mi-a furat bucuria de a participa sau recomanda orice evenimente culturale de pe aici sau de oriunde altundeva. Să treacă și revenim la lucruri frumoase, fARAD, o lansare de carte, un concert, două.

Muzica e despre iubire, cum altfel?

Poezia e despre petreceri care se sfârșesc, cum era de aşteptat.

Răzvan Omotă, „The party is over”.

Citeşte şi: 

Știri aproape ratate (35). Sună telefonul. Vin câinii. Toți vor să ne spună cât de roșie ne e țara!

Știri aproape ratate (34). Se pune cea mai înaltă cruce din lume și se toarnă toată foametea peste ea. Se adaugă, apoi, o pace pe lună

Știri aproape ratate (33). TVA, Faust și paradisurile locale. Toată lumea e specială, dar nu în weekend

Știri aproape ratate (32). Mâine, din nou, cu o doză de ipocrizie. Mai mulți cetățeni exigenți, tratați cu un pumn de medicamente și un spor de femeie