Suntem la începutul unui an extrem de electoral, cu multe provocări, cum ar zice marii analiști, cu grupări și regrupări ale partidelor și candidaților, cu multă nesiguranță, deci cu multe riscuri pentru politicieni când vorbesc. Nu de alta, dar există pericolul să devină penibili sau, ca să înțeleagă și domniile lor, să se facă de cacao. Nu cum s-a făcut președintele Iohannis când a spus că a fost în Kile, nu în Chile. Asta-i greșeală de om educat, de profesor cu multe meditații la activ, nu cacamaca (scuze, dar cuvântul este cuprins în Dicționarul de argou al limbii române).

De cacao s-a făcut și deputatul Mihai Fifor, actual și viitor președinte al PSD Arad. Știți că trebuia să fie reales în prezența președintelui maxim, Marcel Ciolacu. Dacă nu, citiți aici:

Lovitură de teatru: Conferința Județeană a PSD Arad s-a anulat! Ciolacu nu mai vine…

Domnul Fifor nu disperă, îl așteaptă în continuare, că nu poate fi reales în absența celui care i-ar putea oferi și o funcție mai la centrul partidului, poate chiar secretar general, cum a mai fost pe vremea Vioricăi Dăncilă. Și-atunci, ca să-și facă așteptarea mai ușoară și drumul spre funcție mai neted, postează tot ce face, zice și-ar putea să zică șeful mare sau vreun ministru mai în vogă. Cum a fost în ultima vreme ministrul Agriculturii, Florin Barbu, dar numai și numai pentru că s-au răsculat fermierii, că altfel rămânea un cacamaca până la sfârșitul mandatului.

sursa: facebook

Și uite-așa s-a trezit deputatul de Arad, Mihai Fifor, să posteze o prostie spusă de acest Barbu, dar niciodată pusă în aplicare, anume că va cere demisia comisarului european pentru Agricultură. Evident, a fost o amenințare cacamaca, dovadă că ministrul Barbu a fost la Bruxelles cu coada între picioare, nicidecum cu barda în mână.

Citiți aici: Ajuns la Bruxelles, ministrul Agriculturii nu i-a mai cerut demisia comisarului european.

Despre Arad, ca de obicei, domnul Fifor nu spune mai nimic. Nici despre lucrările din zona Mărului, nici despre anunțata construcție a unui bloc de 6 etaje atât de aproape de Gara CFR încât ar putea avea ieșire direct la linia 1 peron (cum comenta un cititor), nici despre alte și alte nemulțumiri ale arădenilor. Mai laudă Lipova sau vreun candidat ori se face că-l critică pe Cionca.

•  O firmă din Oradea vrea să facă un bloc de 6 etaje lângă podul din Grădiște. Al cui a fost terenul

Important pentru domnul Fifor este să se vadă la București cât de devotat este ‘mnealui cauzei. Rețetă clasică și compensată pentru parvenire.

Campanie cacamaca

Mă rog, fiecare își pregătește înfrângerile electorale cum știe mai bine. Sincer, abia aștept confruntarea cu Iustin Cionca, pentru că asta îl așteaptă, fiind, conform sondajelor pe care le-a comandat, cel mai tare din parcarea PSD Arad. Și cine ar putea candida împotriva celui mai tare liberal din Arad (Cionca), dacă nu cel mai tare pesedist?

E drept, va fi un pic mai greu decât la alegerile de la partid, unde va candida singur, dar pentru dumnealui înfrângerile în alegeri sunt doar acumulare de experiență. După alegerile locale va fi cel mai experimentat pesedist din Arad. Vrednic este, deci merită o funcție mare în PSD. Măcar una, așa, de cacamaca.

Oricum, Aradul nu scapă de acest valoros om politic nici dacă va fi iar secretar general, adică al doilea om din partid cum ar veni. Ori chiar ministru. Pentru că va rămâne președintele PSD Arad, cel puțin atâta vreme cât va dori Gheorghe Falcă. Că nu mai găsește el (Falcă) așa adversar politic care să-i netezească drumul spre feudalizarea județului. Vrednici sunt amândoi!

Am intrat, așadar, în anul super-electoral, în care vom mai putea respira cât de cât. Ce urmează în anii următori va fi de povestit nepoților – cei care vom mai apuca. Să ne bucurăm, deci, de acest an în care ni se vor promite atât de multe încât ne vom simți ca personajele din Barbie, într-o lume roz. Frumos este că-i tot mai greu de anticipat cum se vor clasa partidele după examenul cu urne. O singură certitudine avem: va pleca președintele Klaus Werner Iohannis.

Sper să nu intrăm în război și să rămânem cu el pe cap. Oricum, nu am curajul să mă bucur de plecarea lui KWI. La ce candidați se arată la orizont, parcă ar mai putea rămâne măcar o jumătate de mandat. În fond, mai sunt atâtea țări de vizitat…

Și-apoi, cu KWI ne-am obișnuit. Tace cât tace, dar și când vorbește ne dă de gândit.

Jó napot, domnule președinte

Nici acum n-am înțeles, bunăoară, ce-a vrut să spună, în discursul rostit la întâlnirea cu șefii misiunilor diplomatice acreditați în România când s-a referit la extremism:

„2024 este și un an electoral foarte important în plan european și național. Toate alegerile din acest an vor trebui să reflecte maturitatea noastră democratică.

(…) vom rămâne vigilenți în fața curentelor extremiste și nu vom permite afectarea sistemului nostru de valori și a principiilor de bază ale societății noastre” (s.n.).

Vorbitorul, încă președinte al României nu are dreptul să încalce Legea fundamentală care-i interzice să exprime păreri politice. Totuși, a făcut-o.

Pe de altă parte însă, dacă s-a referit la extremism ca la o activitate ce poate constitui o amenințare la adresa securității naționale, nu trebuia să spună decât că instituțiile statului sunt chemate să respecte prevederile Legii 51/1991 privind siguranța națională a României.

A se vedea, în acest sens, articolul 3, litera h (constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României): „inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept”.

Dacă, totuși, s-a referit la unele partide politice, înseamnă că președintele începe să devină el însuși o amenințare pentru stabilitatea statului de drept. Pe de o parte încalcă prevederile Constituționale și intră, practic, în lupta politică. Iar asta nu mai este cacamaca.

Pe de altă parte, își permite să amenințe acei cetățeni cu drept de vot care ar vota altfel decât spune președintele țării! Ceea ce este, iarăși, extrem de grav. Că sunt 20%, 80% sau 6%, cei care cred în ceea ce le oferă unele partide considerate extremiste, acești cetățeni au dreptul la același respect de care se bucură cei ce votează alte partide. Nici asta nu-i cacamaca.

Poate, totuși, președintele a vrut să transmită națiunii că după ce va pleca de la Cotroceni se va orienta către un anumit partid (dacă dumnealui nu l-a numit, n-am s-o fac nici eu). Pentru că așa ne-a obișnuit să spună una și, după o vreme, să facă exact pe dos decât a spus.

Așa a făcut și în 2020 când – vă mai amintiți? – a atacat furibund atât UDMR, dar mai ales PSD, cu acel celebru „Jó napot kívánok, PSD. Jó napot, Ciolacu”. Apoi, subit a uitat și a adus PSD și UDMR la guvernare. Doctrina politică prezidențială AUR poartă.