„Jurnalismul din Ucraina nu mai e sută la sută obiectiv, datorită condițiilor în care se desfășoară acesta”. „Nu pot să nu mă bucur, din păcate, când văd cifre ale morţilor mai mari la ei decât la noi”. „Sigur nu suntem obiectivi din pricina implicării emoţionale, a emoţiilor intense pe care le trăim. Unii sunt de 9 ani în război!”. “Când vine vorba de obiectivism, vă dați seama că noi nu vom întreba partea rusă despre ce se întâmplă la noi. Dacă vorbim de echilibrarea opiniilor, noi recunoaștem că nu-i întrebăm pe ruși”. Sunt doar câteva din adevărurile dure, crude spune de Nadia, Oxana, Daria și Victoria la evenimentul de sâmbătă de la Universitatea de Vest din Timișoara: „Storytelling cu jurnaliști ucraineni: Dialog în vreme de război”.

Au fost invitate să prezinte din patru perspective diferite războiul din Ucraina patru ziariste refugiate de război la noi în țară, care beneficiază de rezidențe oferite de The Experts for Security and Global Affairs Association (ESGA), București.

(Discuții despre război cu jurnaliștii ucraineni, la Universitatea de Vest din Timișoara)

Un război, patru perspective prezentate de jurnaliști ucraineni

Vita Kopenko, editorul ziarului din orașul Nizhny Sirogozy, regiunea Herson, teritoriu ocupat temporar al Ucrainei, Nadia Chernukha, redactor șef, RFI Ukraine, Daria Verenova, editor economic al site-ului «24 Channel», Oksana Baldina, jurnalist, scriitor, videograf, content maker, autor de podcast, Hromadske Radio, au fost prezente sâmbătă după-masa la Universitatea de Vest Timișoara pentru a arăta câteva fețe ale războiului din Ucraina.

Întrunirea a făcut parte din seria de evenimente gândite de Europuls pentru cea de a XI-a ediție a Forumului EUROSFAT, iar „Storytellingul cu jurnaliști ucraineni: Dialog în vreme de război” i-a avut ca coorganizatori pe cei de la Friedrich Naumann Foundation și ca moderator pe Angela Grămadă, președintele ESGA.

Mediul înconjurător distrus de război, dezinformarea în vreme de război, ineficiența măsurilor economice luate împotriva Rusiei și destine în vreme de război au fost subiectele abordate de Vita, Nadia, Daria și Oksana.

(Vita Kopenko)

Vita Kopenko şi povestea războiul care ne ucide și mediul

Vita Kopenko, editorul ziarului din orașul Nizhny Sirogozy, Regiunea Herson, ocupată de ruși, a vorbit despre efectele pe care războiul din Ucraina îl are și îl va avea asupra mediului înconjurător în țările învecinate, proiect de care se ocupă de când a ajung în România. A vorbit, totodată, și despre indiferența manifestată de unele din țările care ar trebui să-și facă mari probleme pe acest subiect, deşi nu par să-și facă vreunele (Bulgaria, de pildă, Republica Moldova, care nu vede niciun risc de mediu asociat războiului doar pentru faptul că nu are ieşire la malul mării), de sensibilitatea în creștere pe acest subiect a României, Turciei, Georgiei, de impactul pe care amenințările nucleare îl au asupra populației, de rezervațiile naturale distruse, aflate acum sub ocupație rusească, de dezastrul de la Herson.
De aici şi până la dezinformare e sigur doar un pas, iar studiul de caz realizat pe Vita Kopenko pe tema imaginilor apărute cu distrugerea de către ruşi a barajului de la hidrocentrala Nova Kakhovka e grăitor pentru a înţelege cum funcţionează propaganda în vreme de război.

Imagini reale cu barajul de la centrala hidroelectrică aruncat în aer de ruşi au fost însoţite în social-media din Ucraina de fotografii, extrem de emoţionale, de la alte inundaţii, din alte ţări, Vietman, Polonia etc. şi din alţi ani, fiind preluate de jurnaliştii de aici şi chiar şi pe paginile oficiale ale ministerelor din Ucraina (Ministerul Afacerilor Externe şi Parlament). Ulterior, propaganda rusă a folosit tot pe social-media acest calup de imagini, indicând locul exact unde cele false au fost făcute, în susţinerea faptului că la Nova Kakhovka nu a avut loc nicio expoziție, fiind vorba doar de o strategie ucraineană de dezinformare prin folosirea de poze de la alte inundații.

Vita Kopenko a indicat una dintre soluțiile propagandei: modul hibrid de a transmite informaţii false prin folosirea combinată a informațiilor adevărate și a celor false, impactul pe social media fiind cu atât mai mare.

Două centrale, pericol pentru România

Redactorul venit din regiunea Kherson, teritoriu ocupat de ruși, a indicat și faptul că nu există foarte multe informații cu privire la Centrala nucleară de la Zaporojie, pentru a putea anticipa dezastrul/ pericolul ecologic de aici, şi a atras atenţia asupra pericolului şi mai mare pentru România şi ţările din jurul Mării Negre pe care îl reprezintă centrala nucleară din sud, din regiunea Odesa, lângă Nikolaev: „dacă tragem o linie dreaptă de la ea până în România sunt 500 de kilometri. Acum regiunile Odesa şi Nikolaev sunt sub asediul rus, aşa că pericolul e extrem de mare aici”.

Tot cu potenţial extrem de mare de risc trebuie privită şi uzina Titan, din regiunea Crimeea. În urma distrugerii barajului Kahovka și a lipsei ulterioare de apă în canalul din nordul Crimeei, procesele de producție de la uzina Crimean Titan au fost perturbate la un nivel critic şi, potrivit jurnalistului, „există informaţii că ruşii doresc să repete scenariul de la Kahovka. Aici se produc substanțe chimice foarte periculoase. Dacă va avea loc o explozie aici, toate aceste substanțe se vor ridica în aer, vor urma ploi acide, substanțele vor ajunge în sol, vântul le va duce departe. Iar uzina este pe diagonală în direcția orașului Constanța. Rușii nu ascund faptul că vor să distrugă uzina dacă ucrainenii vor dori să elibereze Crimeea”.

Deşi a mai precizat că oamenii de ştiinţă nu au acces în zonele problematice pentru a putea schiţa ecocidul care are loc în vreme de război în Ucraina şi în regiunile ocupate de ruşi, la îndemână fiind doar imagini din satelit, e evident, crede jurnalistul, faptul că războiul va produce pagube ecologice şi va afecta milioane de oameni din ţările învecinate Ucrainei.

(Nadia Chernukha)

Nadia, de 9 ani cu războiul în casă

Nadia Chernukha e unul dintre ucrainenii care trăiesc în război de 9 ani deja. Acum, redactorul şef la RFI Ukraine, bucurându-se de rezidenţa oferită în România, Nadia Chernukha a fost nevoită să fugă din Dombas, acolo unde lucra ca jurnalist, după ce ruşii au ocupat, la a treia încercare, sediul redacţiei în care activa. La 23 de ani, de patru ani jurnalist local, Nadia a părăsit Dombasul pentru Kiev, unde s-a angajat ca jurnalist de investigaţii la TV Channel, una dintre cele mai importante televiziuni de acolo. După 9 ani, ruşii au atacat Kievul, au schimbat mai tot ce era normal aici, aşa că Nadia s-a văzut nevoită să părăsească Ucraina şi să se refugieze în România.

Nadia se ocupă acum de subiecte care au ca țintă propaganda şi dezinformarea, dar a povestit şi faptul că a fi jurnalist în Ucraina e mult mai complicat decât pare chiar şi după ce ai luat deja în calcul că aici se face jurnalism în vreme de război. Ucraina a decis să lupte împotriva propagandei ruse, după căderea pieței de publicitate media din ţară ca urmare a războiului, creând şi finanţând o platofrmă, TV Marathon, care a înglobat cinci televiziuni mari din ţară. Alte televiziuni au rămas însă pe dinafara acestei platforme în care informaţiile vin de la stat, celelalte informaţii fiind extrem de greu accesibile.

Luptătorii de canapea din Rusia

„E dăunător pentru minte dacă nu poţi verifica faptele”, a punctat Nadia în intervenţia sa de sâmbătă de la Timişoara, completând astfel tabloul emoţiilor care dictează agenda publică în Rusia, Ucraina, Republica Moldova şi celelalte ţări învecinate războiului. Nadia a insistat pe faptul că în pofida eforturilor Ucrainei de a contrabalansa propaganda rusească, „nu suntem atât de tari în propagandă ca ruşii şi pot să spun că sunt un pic geloasă. E greu să spun asta, dar asta ar trebui făcut, mai multă contrapropagandă. Nu ne putem compara cu luptătorul de canapea din Rusia, însă”.

Nadia a fost şi cea mai vehementă în declaraţiile făcute în faţa tinerilor prezenţi la Universitatea de Vest din Timişoara, poate şi pentru faptul că, de 9 ani în război, lucrurile devin mai radicale, raportările la fapte mai directe. Ea este şi cea care a afirmat că „Nu pot să nu mă bucur, din păcate, când văd cifre ale morţilor mai mari la ei decât la noi”.
Pentru a avea tabloul complet al propagandei, jurnalistele au punctat, la finalul dialogului, faptul că în timp ce în Ucraina încă se pot vedea televiziuni ruse şi propaganda acestora, în teritoriile ocupate de ruşi din Ucraina unul dintre primele lucruri care au fost tăiate a fost accesul la televiziunile ucrainene şi la internet.

(Daria Verenova)

Daria şi statistica sancţiunilor europene care nu au afectat Rusia

Refugiată din Ucraina tot în România, şi beneficiară a unei rezidenţe jurnalistice aici, Daria Verenova, editor economic al site-ului „24 Channel”, monitorizează acum, de aici, impactul sancţiunile europene asupra Rusiei. Acestea pot fi urmărite, în calcule oficiale, şi pe un site pus la dispoziţie de Ministerul Afacerilor Externe din Ucraina: „sanctions.nazk,gov.ua”.
Daria a vorbit sâmbătă despre efectele îngheţării activelor ruseşti, despre cele 300 de miliarde pe care Ucraina speră că le va putea folosi la finalul războiului pentru reconstrucţia ţării, cu toate că acum nu există, la nivelul Uniunii Europene, o bază legală de transmitere a acestor active către ei, şi de sancţiunile impuse Federaţiei Ruse, care nu au avut efectul scontat.

Potrivit celor afirmate de Daria, „au fost până acum elaborate 11 pachete de sancţiuni, atât împotriva unor companii, cât şi sancţiuni individuale, dar care nu şi-au produs efectele pentru că ruşii au găsit mijloacele de a le ocoli. Acum rubla rusească a ajuns la un raport de 97 de ruble pentru un dolar, înainte de război fiind la  73 de ruble pentru un dolar. Sunt aproape doi ani de război și nu vedem o depreciere masivă a rublei, în timp ce eșecul sancțiunilor îl putem vedea în prețul combustibilului”.

Petrolul, pe mai departe asul din mâneca Rusiei

Daria a amintit și faptul că petrolul a trecut de limita impusă de 60 de dolari, a ajuns chiar la 73.22 de dolari per baril, în timp ce bugetul Rusiei, care se bazează pe petrol și pe gaze naturale, a fost construit pentru anul viitor doar pe 70 de dolari per baril, sau faptul că atunci când Rusia, în toamna anului trecut, a avut probleme a vândut câteva tone din rezerva de aur sau a limitat în negociere cu țările arabe cantitatea de petrol extrasă și a ieșit la suprafață.
„Sancțiunile împotriva Rusiei sunt, dar ele nu şi-au atins încă scopul de a înnăbuşi economia rusă. Ar trebui să urmeze alte sancţiuni care să vizeze modul în care cele de dinainte să nu poată fi ocolite”,a punctat Nadia.

(Câteva din companiile străine mari care au rămas în Rusia)

Jurnalistul a insistat şi pe modul în care companiile străine continuă să finanţate războiul în favoarea Rusiei, prin faptul că cele mai multe nu s-au retras din ţară.

Nadia a prezentat şi o imagine cu principalele companii străine plătitoare de impozite în Rusia, 3% din impozitul pe profit plătit de acestea ducându-se direct în bugetul federal, acolo unde se duc şi impozitele pe salariile angajaţilor plătite de aceste firme. O treime din bugetul Rusiei, 140 de miliarde de dolari, e dirijat spre armată şi apărare, a susţinut ucraineanca, care – pentru a indica şi un exemplu concret – a precizat că Raiffeisen Bank continuă să ofere credite pentru vacanţă clienţilor din cele două teritorii anexate de Rusia.

În viziunea Dariei, singura soluţie pe care o au ucrainenii în faţa acestei situaţii e boicotarea companiilor străine din ţară care sunt încă prezente pe teritoriul Rusiei, jurnalistele prezente la Timişoara precizând că mulţi dintre tinerii ucraineni fac acest lucru.

(Oksana Baldina)

Oxana şi poveştile celor refugiaţi de două ori din calea războiului

Prima victimă a războiului sunt însă oamenii, cei nevinovați, cei mulți, așa că Oksana Baldina a încheiat seria de povești ale jurnalistelor ucrainene refugiate în România cu proiectul de care se ocupă acum în cadrul rezidenței oferite la noi în țară: povești despre oameni în război.

Jurnalist, scriitor, videograf, content maker, autor de podcast, la Hromadske Radio, Oxana, și ea de două ori refugiat de război, odată în 2014, a doua oară în 2022, filmează, pune voce, editează, pregătește și publică poveșțile femeilor ucrainene care au început să-și refacă viață departe de război. Scopul e unul cât se poate de clar: ne trebuie modele pentru a vedea că se poată supraviețui şi în război, iar „poveștile oamenilor care s-au refugiat în afara Ucrainei și au început să muncească, să trăiască acolo sunt experiențe valoroase pentru ceilalți, pentru care nu există sau cred că nu există niciun sprijin”.
Oxana a precizat însă, susţinută şi de celelalte trei jurnaliste, faptul că nu există ucraineni care să nu vrea să se mai întoarcă acasă. „Poate stau eu în bula mea, dar eu nu am întâlnit ucrainean care să nu-mi spună că vrea să se întoarcă acasă”, a punctat și moderatoarea întâlnirii, Angela Grămadă, într-un moment plin de emoție, în care și-a amintit de țara sa, Republica Moldova, și de faptul că „dacă nu reacționăm la toate acestea, următoarea nație atacată suntem noi”.

Obiectivitatea este o utopie în vreme de război

Cât de obiectivi mai sunt jurnaliștii din Ucraina în aceste zile, după 596 de zile de când Rusia a intrat iar în Ucraina? „Sigur nu suntem obiectivi din pricina implicării emoţionale”, au recunoscut jurnalistele, dar în condițiile acelea ar fi interesant de găsit un om obiectiv. Într-o țară în care, în regiunile ocupate, copiii sunt opriți pe stradă și le e verificat telefonul pentru ca nu cumva să fie incluşi în grupuri în care s-ar putea preda lecții din școli ucrainene, în care cei prinși cu astfel de grupuri pe telefon sunt duși în arest, iar părinții sunt amenințați că sunt decăzuți din drepturile părintești dacă nu-și duc copiii la școli rusești, într-o țară în care cad bombe, se numără morți zi de zi, se distrug orașe, baraje, vieți, în care fiecare ucrainean are cel puțin o cunoștință moartă în război, obiectivitatea e o utopie.

Viitorul, sub greutatea altor războaie

Despre viitor nu s-a grăbit să vorbească nimeni sâmbătă, în cadrul evenimentului de la Universitatea de Vest Timişoara. Despre frici au fost întrebate jurnalistele în contextul în care un nou război a cutremurat lumea: cel dintre Israel și Hamas. Deși consideră că sunt de aceeași parte a baricadei, în condițiile în care e evident cine sunt susţinătorii grupării Hamas, jurnalistele ucrainene sunt convinse, cu toate că nu vor încă să o spună cu voce tare, că, dacă războiul se va extinde, asistența care vine spre Ucraina va scădea. În momentul de față, 50% din bugetul Ucrainei reprezintă granturi acordate de statele vestice, dirijate în special spre sistemul social de aici.

Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Înțelege ca să ajuți. Perspectiva refugiaților ucraineni în media” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova.

Citește și:

Un adăpost mai puțin pentru ucraineni. Două ore în stradă cu refugiații de război uitaţi de Guvern

Copiii războiului (2). Speranţe pentru 80 de copii ucraineni „pierduţi” în Arad
La marginea războiului. Aradul, casă pentru 342 de copii ucraineni rămași fără ţară

Ultima noapte în România, întâia noapte (înapoi) la război. Cum arată vacanța de vară a refugiaților ucraineni

 Polițist, fotbalist, dansator. Planurile de viață a lui Serhii, copilul unei familii de ucraineni care şi-a abandonat casă după casă din cauza ruşilor

 * „Mamă, hai, hai, de ce stăm? Hai să ne ascundem!” – Ian, 11 ani, ucrainean refugiat în Arad

* Ce vrei pentru tine, Yana? „Să dorm câteva ore”. Din Sumî în Arad, singură, cu șapte copii

* Tunsoarea lui Ronaldo, o bicicletă, un câine de pază şi o pisică pe care să o mângâie- dorinţele lui Denis, ucraineanul de 8 ani care a trăit la graniţa cu Rusia

* Ksenia, prinţesa care a fugit de război, se întoarce la Kiev

* Copiii de la capătul războiului. Arad, casa celor 342 de copii fără ţară

*  Copiii războiului (2). Speranţe pentru 80 de copii ucraineni „pierduţi” în Arad