Un simbol industrial al României și al Aradului, ASTRA Rail, își încheie existența acum, la final de iunie, iar tristețea și nostalgia au invadat rețelele sociale.

Pe mai multe conturi de Facebook și în mai multe grupuri, circulă, de duminică dimineața, o postare legată de istoria de 134 de ani a uzinei de vagoane Arad. Fără a preciza când se pune efectiv lacătul pe fabrică, după anunțul-bombă din aprilie, făcut de conducere, postarea preluată de mulți arădeni vorbește despre anii glorioși ai fabricii.

Reamintim cititorilor că, la momentul la care patronatul a anunțat închiderea fabricii din Arad, s-a precizat că, până la finele lunii iunie, când efectiv se vor închide porțile fabricii, uzina va funcționa pentru a onora contractele existente. Aproape 700 de angajați urmau să-și piardă treptat, până la finele acestei luni, locul de muncă.

(Captură de pe Facebook)

Sfârșitul unei epoci pentru ASTRA Rail, consemnat pe Facebook

Ce spune postarea repostată de mulți arădeni pe Facebook?

„După 134 de ani de activitate neîntreruptă, uzinele ASTRA Rail Industries Arad își sting forja, punând capăt uneia dintre cele mai longevive epopei industriale ale României.
Exact acum un secol, în Buletinul C.F.R. din decembrie 1925, era consemnată cu mândrie existența acestui colos tehnologic.

Se menționa faptul că societatea „ASTRA. Prima Fabrică Română de Vagoane și Motoare S.A. Arad” s-a înființat în anul 1920 cu un capital social de 75 de milioane lei și că a achiziționat, chiar de la înființare, cele două mari fabrici existente în Arad și anume: fabrica de vagoane Johann Weitzer, înființată în anul 1891 și cunoscută în toată Europa pentru produsele sale, și fabrica de automobile „MARTA” (Magyar Automobil Részvény Társaság Arad), înființată cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului.

Prin unirea acestor două uzine metalurgice, care se aflau așezate una lângă alta și care ocupau împreună un teren de 210.000 m.p., societatea „ASTRA” a ajuns să fie, după uzinele din Reșița, cea mai mare uzină metalurgică din România. Cele două fabrici aveau birouri generale în București și se completau una pe cealaltă. Suprafața ocupată de clădiri însuma 80.000 m.p., iar uzinele erau legate cu stația CFR Arad prin trei linii de garaj proprii.

Personalul tehnic era format din ingineri români, în număr de 1.000, și se adăugau 200 de funcționari. La capacitate maximă, cele două uzine puteau funcționa în trei schimburi, zi și noapte.

În cadrul uzinei funcționau mai multe secții, cea mai importantă fiind secția de construcții de mașini industriale, care era și secția cea mai mare și producea vagoane de călători, vagoane de marfă, poduri metalice și o gamă foarte diversificată de mașini industriale. Se amintea faptul că, încă din anul 1914, Weitzer – Arad a livrat vagoane de ecartament normal și redus pentru căile ferate din Serbia, Bulgaria, Grecia, Bosnia, precum și pentru Ungaria și România.”

Sursa: Carte poștală – Colecția Historiae Arad”

(Captură de pe Facebook)

699 de salariați concediați și o mândrie locală devenită

Reamintim cititorilor că decizia de închidere a fabricii arădene aparține companiei americane Greenbrier, care a demarat încă din aprilie procedura de concediere colectivă pentru 699 de angajați.

Uzina, înființată în 1891 sub denumirea de „Fabrica de Mașini, Vagoane și Turnătorie de Fier Johann Weitzer”, a fost de-a lungul deceniilor un colos al producției feroviare, producând mii de vagoane, poduri metalice și mașini industriale. A livrat marfă în întreaga Europă și a angajat mii de oameni. După Revoluție, fabrica a fost împărțită în două entități: Astra Vagoane Călători (controlată astăzi de Valer Blidar) și Astra Vagoane Marfă (vândută ulterior către investitori americani, devenind Greenbrier-Astra Rail în 2016).

Decizia Greenbrier: costuri mari, comenzi în scădere

Greenbrier România a notificat oficial autoritățile, în 7 aprilie, că va închide fabrica din Arad, invocând „presiunile tot mai mari din industrie”, „costuri operaționale ridicate” și probleme logistice legate de vechimea fabricii și amplasarea urbană. La finalul lunii iunie, cei 699 de angajați își vor pierde locurile de muncă, spunea atunci patronatul.

Oficialii companiei americane au mai precizat tot atunci că vor continua activitatea în unitățile din Caracal și Drobeta-Turnu Severin, unde vor direcționa și comenzile neintrate în lucru la Arad.
Sunt multe voci care încă susțin că o parte din terenul uzinei din Arad – aflat în intravilan și având o poziție strategică – ar putea deveni ținta dezvoltatorilor imobiliari, dacă Greenbrier va decide să vândă proprietățile.

(Imagine de pe contul de Facebook Aradul de altădată)

Compensații negociate, tristețe de nenegociat

La momentul anunțului de închidere a fabricii, liderul de sindicat Ciprian Pele declara pentru Special Arad că negocierile privind salariile compensatorii porneau de la două salarii compensatorii pentru angajații cu vechime sub 5 ani, trei salarii pentru cei cu 6–7 ani vechime și șase salarii pentru angajații cu peste 8 ani vechime.

„Mai avem de lucru vreo două luni. În 28 mai se va băga preavizul, iar până în 26–27 iunie se va termina definitiv contractul. Suntem încă în discuții și încercăm să obținem mai mult pentru oameni”, declara atunci liderul sindical.

Citește și: Politica tăcerii de mormânt la închiderea Fabricii de vagoane Astra Rail Industries, cu o tradiție veche de peste 130 de ani

Un context național mai amplu, în care Aradul s-a pierdut

Decizia închiderii vine pe fondul unei tendințe generale din industria feroviară românească: lipsa comenzilor interne, lipsa sprijinului guvernamental pentru producătorii locali și preferința companiilor românești pentru produse străine. În acest peisaj, jucători precum Astra Vagoane Călători, Softronic sau Alstom sunt nevoiți să caute comenzi în afara țării.

Totuși, în 2023, Greenbrier România raporta o creștere de 50% a afacerilor, până la 1,2 miliarde lei, și o capacitate totală de producție de 5.000 de vagoane/an – cea mai mare din Europa. Dar realitatea din Arad a fost alta, fabrica primind acum doar lacătul pe ușă.

Finalul unei epoci

„Cine s-ar fi gândit că o fabrică cu o așa vechime se închide?”, a fost reacția amară a liderului de sindicat, într-o zi de primăvară. Acum, într-o duminică de vară liniștită, arădenilor nu le-a mai rămas decât să privească, cu tristețe, închiderea unei uzine care, timp de mai bine de un secol, a fost sinonimă cu mândria industrială a orașului.

Citește și: Politica tăcerii de mormânt la închiderea Fabricii de vagoane Astra Rail Industries, cu o tradiție veche de peste 130 de ani

Negocieri în curs pentru salariile compensatorii ale celor 700 de angajați disponibilizați după închiderea fabricii Greenbrier din Arad. Cine încasează cei mai mulți bani

O istorie de 134 ani se încheie. Ultimul vagon cisternă realizat la fabrica Astra din Arad (Foto)