Thassos, Corfu, Rhodos, Creta, Zakynthos, Kefalonia, Toscana, Lido di Jeselo, Cinque Terre, Antalya, Mamaia, Vama Veche, Ibiza, Mallorca, Cannes, sau alte destinaţii mult mai exotice în România sau departe, în lumea largă. Sunt cele mai des întâlnite nume pe care le auzi, vară de vară, pe la noi. Palmieri, plaje întinse cu nisip fin, cascade sau golfuri spectaculoase sunt cele mai frecvente imagini pe reţelele de socializare, mai ales pe timp de vară.

Unde mergi în concediu, unde mergi cu copiii în vacanţa de vară sunt întrebările momentului. Vara, universul pare mai blând cu noi. Doar gândul la concediu şi vacanţe de vară te face să mai tragi de tine un pic şi să numeri cu un zâmbet tot mai larg pe faţă AMR-urile, câte zile au mai rămas până când fugi de cotidian, muncă, oboseală, rutină.

Kharkiv, Nikopol, Kiev, Dnepr, Odessa, Zaporizhzhia, Dnepr, Kherson, Nikolaev, Mykolaiv, Mariupol, Zaporozhye, Sumy, Lutsk, Kryvyi Rih, Lviv, Zacarpattia, Dnipro, Donetsk sunt nume de oraşe sau regiuni care, în aceste zile, sunt destinaţii de vacanţă pentru ucrainenii de la noi. În loc de poze cu plaje întinse, golfuri spectaculoase, ţinuturi exotice, refugiații întorși acasă vor vedea orașe distruse, clădiri prăbușite, cratere lăsate de bombe, întuneric. Așa arată pentru mulţi dintre ucrainenii refugiaţi de război din Arad vacanţa de vară: o scurtă fugă până acasă, acolo unde cad bombe şi mor oameni, pentru a-şi vedea familia rămasă în zona de conflict, pentru a vedea dacă mai au case, prieteni, drumuri, oraşe.

(Uneori, așa arată vacanţa de vară a copiiilor ucraineni, refugiați de război)

Vara, între magie şi profeţie

În fapt, vara pare cuvântul magic pentru refugiaţii ucraineni de la noi. Pentru Denis, Serhii, Ksenia, Mark, Daiana, Milana, Olena, copii de refugiaţi ucraineni, vara asta înseamnă întoarcerea acasă pentru un puțin timp. Şi pentru mai toţi copiii ucraineni cu care am vorbit, şi nu au fost puţini în ultimele luni, vara e momentul în care războiul se va găta şi Ucraina va fi câştigătoare.

Cu puţine excepţii, a celor care nu mai au pentru ce să se întoarcă acolo, care nu mai au acolo nici familie, nici casă, mai toţi ucrainenii cu care am vorbit ne-au destăinuit că, fie ce o fi, se vor întoarce acasă în această vară. Măcar pentru o săptămână, două. Și, de la întoarcerea acasă în vară şi până la vara când războiul se va sfârşi, nu a fost decât un pas, iar pasul acesta l-au făcut mereu copiii.

De ce cei mai mulți dintre copiii ucraineni cu care am vorbit asociază finalul războiului cu vara? Cu vara aceasta.

„Primul gând care îmi vine în minte legat de acest aspect este faptul că părinții le spun acest lucru. Copiii preiau de obicei mesajele părinților, ceea ce le spun cei mari legat de un anumit final. E şi de datoria părinţilor să avanseze o idee concretă despre când s-ar putea finaliza această situaţie, ruperea lor de casă, de membrii familiei, de tatăl lor, mai ales. Este bine ca în imaginea copiilor să existe un termen la care să se poată raporta, să aibă ceva fix de care să se poată lega, agăța.

Deşi, este extrem de greu să duci povestea asta la nesfârşit – vara aceasta, vara viitoare – iar lucrurile să nu se întâmple niciodată așa cum zici, pentru cei mici este mai uşor să supravieţuiască luând perioada aceasta de disconfort şi rupând-o în bucăţi: se termină până în primăvară, până în vară, până în toamnă, până vara viitoare.

E mai uşor de explicat unui copil că trebuie să facă faţă unei situaţii grele doar pe o perioadă scurtă de timp. Este, aş putea spune, cumva, o tehnică de supravieţuire intuitivă, pe care părinţii poate o aplică. Pe de altă parte însă, poate fi vorba de imaginaţie şi despre gândirea magică a copiilor, ceea ce, din nou, poate fi salvatoare în situaţii grele şi traumatizante, de capacitatea lor de a înfrumuseţa cumva realitatea.

Iar vara este o perioadă bună pentru aşa ceva. Nu cunosc, din păcate, cultura şi mitologia, partea de poveşti, povestiri şi basme ucrainene, dar e posibil ca vara să fie asociată de cei mici cu abundenţă, cu viaţă, cu lucruri miraculoase, cu fiinţe supranaturale care transformă în bine vieţile oamenilor. Dacă aceşti copii au avut ocazia să asculte basme şi poveşti de acest gen, s-ar putea să apeleze inconştient la elemente din acele basme şi poveşti şi să asocieze vara cu victoria şi întoarcerea acasă”, ne-a declarat pe temă psihologul arădean Gabriella Gujdár.

(Valizele, locul în care a încăput viața refugiaților ucraineni)

Vacanţa de vară în Ucraina

De întors acasă s-au întors probabil câteva zeci de familii cu copii. Au plecat din Arad pentru o vară pe frontul de război, o vacanţă scurtă acasă, sau pentru totdeauna. Câţi dintre ucraineni au fugit până acasă, e greu de spus. Câţi se vor mai întoarce în Arad, e şi mai greu de anticipat. Nu există o statistică a ucrainenilor care au decis că e momentul să-şi vadă, pentru un scurt timp, membrii familiei, casa, ţinutul natal. E evident că sunt câţiva care au ales să facă asta.

La Centrul creştin „O rază de speranţă” efervescenţa din primăvară, când peste 80 de copii veneau aici pentru ore, cursuri şi pentru joacă, s-a stins. E vară, e vacanţă şi aici, deşi unele activități se vor ține pe mai departe. Dar activitățile de bază sunt greu de ținut pe perioada vacanței fără sprijin financiar.

Damir Nurgaleev, administratorul acestui centru, știe câteva familii care frecventau centrul creștin (organizat în interiorul Bisericii Speranța și sprijinit financiar şi nu numai de Asociația Aradul Civic) și care au plecat acasă în vacanța de vară.

Câteva dintre mamele cu care am vorbit ne-au declarat că, fără doar și poate, indiferent de care va fi situația în Ucraina atunci, vor merge acasă vara.

„Cunosc, personal, cel puţin 3 familii care au plecat să-şi viziteze rudele, soţii, familiile, în Ucraina şi care se vor întoarce în Arad. Cunosc însă cel puţin o familie care s-a întors definitiv în Ucraina pentru că e foarte greu să trăieşti aici fără sprijin financiar. Am intrat în vacanţă pentru că nu am identificat suficiente sponsorizări pentru a putea plăti salariile, dar vom avea diferite activităţi vara aceasta şi vom merge şi în excursie la munte, în Arieşeni. Plănuim să organizăm camp-uri, cursuri de învățare calculator etc”, ne spune Damir.

(Vacanță, pe jumătate, impusă și de lipsa banilor la „O rază de speranță”)

Mai puţini şi mai puţin ajutor

Potrivit Asociației Aradul Civic, asociația care se află alături de ucraineni, încă din februarie 2022 și care știe în detaliu fiecare problemă și fiecare speranță a acestora, a celor care sunt în evidențele sale, numărul refugiaților ucraineni din Arad a scăzut, estimativ, cu circa 25% față de decembrie 2022.

S-au întors în Ucraina pentru vacanța de vară, pentru că le e dor de țara lor?

Nu neapărat. Liderii organizației Aradul Civic cred că scăderea numărului de refugiați ucraineni de la noi este mai degrabă legată de schimbarea programului de asistență financiară a Guvernului. Regulile mult mai dure de ajutor fac viața în țara noastră a refugiaţilor mult mai grea. Aproape de nesuportat.

În martie, în evidenţele Aradului Civic, erau 342 de copii ucraineni. Acum, potrivit Alinei Stana, asociaţia asistă circa 250 de copii ucraineni. Numărul acestora s-ar putea să fie, însă, mai mare pentru că nu toți copii refugiaților ajung în grija asociației.

Cei care rămân în Arad vor putea merge în taberele organizate de Centrul creştin „O rază de speranţă”, în cele organizate și susţinute de Asociaţia Aradul Civic sau în cele puse la cale de alţi arădeni cu suflet mare.

Războiul cu ruşii, infernul de-o vară sau de mai multe veri, dar nu în România

Dar vara, oricum ar fi ea, e magică. E dătătoare de speranțe. E anotimpul victoriei.

Serhii are 8 ani, vrea să meargă acasă, o să se facă poliţişt, dansator sau fotbalist. Nu îi e frică de război şi crede că Ucraina va câștiga războiul în vară și că Rusia va dispărea.

Ian are 11 ani, vrea să locuiască în Ucraina, se va face gamer, va fi cunoscut de toată lumea. Crede că războiul se va termina anul viitor, în vară.

Ihor are 7 ani, încă nu a stabilit ce o să se facă când va fi mare, dar știe un lucru: că vara asta se va întoarce acasă pentru că războiul va fi câștigat de ucraineni, chiar în această vară.

Denis are aproape 9 ani, o să se facă pictor sau medic, ca să picteze sau să trateze lumea, și crede că războiul va înceta în vară, vara asta. Denis nu vrea să se întoarcă în Ucraina. Aici se simte protejat.

Ksenia are 15 ani şi se va întoarce în Ucraina, dacă nu acum în vară, cândva, pentru că acolo sunt prietenii, acolo e tata. Crede însă că războiul va mai dura, dar nu mult, nici pe departe zece ani, cum cred unii, pentru că ruşii sunt slăbiţi. Ucraina va câştiga desigur şi ea se va întoarce să studieze dansul în Kiev. Poate în vară.

Olha are acum 37 de ani şi e de mai bine de un an în Arad, cu fiul ei de 9 ani. Spera anul trecut că se va întoarce acasă în primăvara lui 2023 sau în vara lui 2023, când va fi gata războiul. Am văzut-o pe străzile din Arad, de curând. Acasă, Olga era psiholog.

Damir e din Odesa, are doi copii şi se ocupă de centrul creştin „O rază de speranţă”. Ştie ce cred copiii ucraineni despre finalul războiului. Sunt mai optimişti decât adulţii. Damiir nu se întoarce în Ucraina, nu vara aceasta. Și nu crede că războiul se va termina în curând. „Nu am idee când. Poate în doi ani. E un război pe termen lung, din păcate”.

***

Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educația media – instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) – Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția CJI și UNICEF.

Citeşte şi:

* Polițist, fotbalist, dansator. Planurile de viață a lui Serhii, copilul unei familii de ucraineni care şi-a abandonat casă după casă din cauza ruşilor

 * „Mamă, hai, hai, de ce stăm? Hai să ne ascundem!” – Ian, 11 ani, ucrainean refugiat în Arad

* Ce vrei pentru tine, Yana? „Să dorm câteva ore”. Din Sumî în Arad, singură, cu șapte copii

* Tunsoarea lui Ronaldo, o bicicletă, un câine de pază şi o pisică pe care să o mângâie- dorinţele lui Denis, ucraineanul de 8 ani care a trăit la graniţa cu Rusia

* Ksenia, prinţesa care a fugit de război, se întoarce la Kiev

* Copiii de la capătul războiului. Arad, casa celor 342 de copii fără ţară

*  Copiii războiului (2). Speranţe pentru 80 de copii ucraineni „pierduţi” în Arad